Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ilie Lavu era în 1989 primar al Devei şi prim-secretar al Comitetului Municipal al PCR. Avea 38 de ani şi fusese numit în aceste funcţii în 1983. În martie 1989 a fost printre cei care s-au ocupat de vizita cuplului prezidenţial la Deva. A rămas uimit de felul în care arătau cei doi. I s-au părut bătrâni şi obosiţi.
Prin surprindere
Ultima vizită a soţilor Ceauşescu în judeţul Hunedoara a fost anunţată cu doar o zi înainte de sosirea lor în zonă. Primar al municipiului Deva la acea dată, Ilie Lavu îşi aminteşte că toată lumea a fost luată prin surprindere de decizia lui Nicolae Ceauşescu. "A fost ceva ce ne-a luat prin surprindere. Era pentru prima oară faţă de practica vremii când am fost anunţaţi cu doar o zi înainte că vor veni în judeţ. Am fost oarecum şocaţi, mai ales că nu prea eram pregătiţi de vizită. Ne-a luat ca din găleată. De obicei, eram anunţaţi cu săptămâni sau cu luni înainte. Ne făceam probleme că nu stăteam prea bine cu unele lucruri. Nu era chiar curăţenie cum ne doream, nu era poate stadionul pregătit."
În plus, Ilie Lavu îşi aminteşte că a avut o altă problemă: parabolicele care împânzeau oraşul. "Cea mai mare grijă era să văd cum se pot ascunde parabolicele. În noaptea aceea dinaintea vizitei, asta a fost preocuparea mea. Am umblat pe la oameni, i-am rugat să le ascundă. Cu o parte am reuşit, dar au şi rămas destule. Ordinea şi curăţenia trecuseră pe locul al doilea. Mă tot gândeam la ce va urma, pentru că se comenta, mă întrebam dacă va ieşi bombă din asta sau nu."
Obsesia parabolicelor
În seara de 21 martie a avut loc la Deva o şedinţă a Biroului Judeţean de Partid, la care au participat soţii Ceauşescu. Ilie Lavu a participat la acea analiză: "Aveam mari emoţii. Nu am prea avut oameni pe traseu. Au fost zone în care nu am prea dus oameni, erau doar pâlcuri pe ici, pe colo, mai ales în zona dinspre Termocentrala Mintia. Mă aşteptam să fiu luat la rost, mai ales pentru antene. Eu aveam în minte doar parabolicele. Habar nu aveam că Ceauşescu ştia exact că noi urmărim programe ale unor televiziuni străine. S-a ajuns şi la antene în timpul analizei. Când Ceauşescu a adus în discuţie antenele, Ion Popa, prim-secretarul judeţului, a intervenit: «E pentru canalele de sport, să ne uităm şi noi la meciuri!».
Lavu spune că poate totuşi e posibil ca Ceauşescu să fi ştiut exact despre parabolice, mai ales că un asemenea aparat confecţionat în Deva a ajuns şi la Sibiu, acolo unde Nicu era prim-secretar. Foarte interesant, la acea şedinţă Elena Ceauşescu nu a vorbit cu asistenţa şi nici nu a comentat nimic. Vorbea doar cu Nicolae Ceauşescu, cu ceilalţi, nu".
Studiindu-i în sala de şedinţe pe cei doi, Ilie Lavu povesteşte că i s-au părut bătrâni: "Erau destul de consumaţi, destul de obosiţi. Cei care îi văzuseră mai des şi înainte au spus că s-au prăbuşit mult. Erau palizi. Arătau foarte rău. Erau bătrâni!".
Meniu strict
Fostul primar îşi aminteşte că în ultima vizită în judeţ a fost adus şi bucătarul de la Bucureşti, care le-a pregătit mâncarea.
"Am aflat apoi că mâncau deja regim, mai mult legume şi verdeţuri. Avea un regim foarte sever. Cei care au fost la masă au constatat şi această schimbare faţă de vizitele anterioare, când mâncau şi carne", spune Ilie Lavu.
"Cureaua e prea strânsă"
La momentul vizitei prezidenţiale în judeţ, lucrurile mergeau deja rău şi în judeţul Hunedoara, unde totuşi nu erau lipsuri chiar atât de mari ca în multe părţi ale ţării. Până şi activiştii de partid vorbeau despre o posibilă schimbare la vârf.
Ilie Lavu povesteşte că nimeni nu se gândea la căderea regimului, ci mai degrabă la o schimbare la vârf: "Se vorbea foarte mult că e cureaua prea strânsă. Se vorbea şi la partid, în bisericuţe, nu la şedinţe, că se va întâmpla ceva. Mulţi voiau să scape de Ceauşescu. Se vorbea că vor pleca şi că va veni Nicu din 1990. Astfel de poveşti au fost mai mult după vizită. Se vorbea ca din martie 1990 Nicu să devină secretar general al partidului".
În octombrie 1989, Ilie Lavu a fost promovat prim-secretar al Judeţenei de Partid din Ialomiţa. Revoluţia l-a prins la Slobozia. Astăzi povesteşte că predarea puterii s-a făcut paşnic, fără vărsare de sânge: "Am predat tot unuia care era şef la Gărzile patriotice. Ba, mai mult, la final am băut şi un pahar cu whisky!". S-a întors la Deva, unde locuieşte şi astăzi.
Aplauze pentru un... căţeluş
În 1989, Hannelore Acârnulesei era în clasa a III-a la Liceul Pedagogic din Deva. Îşi aminteşte astăzi că, la 21 martie, toţi elevii au fost luaţi de la şcoală şi scoşi pe traseul pe care urma să treacă maşina prezidenţială. Normal, trebuia să îi aplaude pe cei doi şi să strige tot soiul de lozinci.
Hannelore spune că toţi copiii au stat câteva ore în frig: "Ne plictiseam foarte rău. Aşteptam. Ţin minte că, de fiecare dată când venea câte o maşină (astăzi mă gândesc că era vorba despre maşini care verificau traseul), învăţătoarea ne punea să ridicăm pancartele şi să strigăm, iar alţii aplaudau. Apoi, totul se transforma într-un «ăăăăăăă» colectiv, când se constata că nu erau cei doi".
Familia Hannelorei îi detesta pe comunişti. Înţelesese de mică de la părinţi şi bunici că acei oameni erau răi. Ştia că bunica fusese deportată cinci ani în Rusia, că unele dintre rude făcuseră puşcărie. În casă se asculta Europa Liberă, iar părinţii îi explicaseră că nimeni nu trebuie să ştie acest lucru. Mai mult, mama le citea Hannei şi surorii ei "Motanul Arpagic". Fetelor li se explicase cu cine seamănă. Copila de 10 ani stătea acum în frig şi aştepta cuminte, alături de colegi, coloana oficială.
Cu câtva timp înainte ca Nicolae şi Elena să vină să salute mulţimea, un câine s-a încumetat să treacă strada: "Era un căţeluş. A ieşit pe stradă, iar lumea a început să-l aplaude şi să râdă. Ştiu că imediat a venit cineva şi a încercat să ia câinele de acolo. Sunt amintiri pe care nu le voi uita niciodată. Nu îmi mai amintesc câte ore am stat acolo, ce am fost puşi să strigăm, dar de căţel şi de faptul că am mâncat în frig ore în şir nu voi uita niciodată!". Astăzi, Hannelore locuieşte tot la Deva şi e ziaristă la o televiziune locală.
