x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Coadă la unt sărat, pulpă de vită pe şest

0
Autor: Veronica Bectas 07 Noi 2009 - 00:00
Vecina Jenica a venit să mă înştiinţeze că "la Alimentara noastră bagă unt la kilogram". "Dacă vrei, avem rând. Ni-l ţine doamna Paşcu." Bun şi untul, cum să nu stăm la coadă?! Mi-am făcut mo­netarul şi am pornit la drum. De abia descărcau marfa. Am aflat că ar mai fi ceva, dar nu se ştie ce fel. Se părea că avem mult de stat şi am pus de o discuţie mică pe tema întreţinerii, care era mai mare faţă de anul trecut în aceeaşi perioadă. O vecină de coadă zice: "Da, dragă! Am o vecină, o babă pensionară, care nu plăteşte întreţinerea aproape patru luni şi apoi face scandal pentru penalităţi". "N-o avea... dragă!", îi zise o altă femeie. "Aş! E nesimţită! Are pensie mare!"

Curând, am trecut la lumină. Problemă spinoasă. Toţi erau de acord cu faptul că nu trebuia să se întrerupă curentul. S-a aflat că unora li se întrerupea curentul între orele 8.00-12.00, altora de la 10.00-14.00, altora seara de la 18.00-22.00 şi, în sfârşit, unora pe perioada de noapte, dar nu puteau să precizeze exact orele pentru că dormeau. Printre cei care nu aveau curent în intervalul 18.00-22.00 eram şi noi. Jenica aruncă o "bombă": "Eh! La noi e foarte bine, nici de televizor nu ne mai folo­sim! Facem economie de curent! Ce-mi pare rău este că nu văd telejurnalul!". Buuuum! Bom­ba Jeni­căi a schimbat brusc cursul discu­ţiei. Femeile din faţa noastră au devenit foarte furioase. Cârteli, nemulţumiri, bombăneli vizavi de tot ce era în jur. Până şi de câinele maidanez aciuat pe lângă magazin s-au luat, când a trecut în fugă şi a intrat în curtea im­provizată în spate, acolo unde stăteam noi la cozi. Nu trebuia să fim văzuţi stând la coadă în faţa magazinului. Aşa era ordinul! "Până şi la coadă ne pune prin dos, să nu ne vază!", zice o bătrână din spatele nostru. Am întrebat-o în şoaptă pe Jenica ce-i veni şi-mi zise: "Mă plictisisem de discuţia cu în­tre­ţinerea!", şi se hlizi satanic. Îi spun că acum mă enervez eu şi-i mul­ţumesc ironic. Ca să mă îmbuneze şi să fugă de mine, s-a dus să spioneze descărcarea mărfii.

A venit destul de repede şi ne-a zis că s-a terminat de descărcat, acum urmează să ne dea drumul în magazin, câte zece oameni deodată. S-a sucit spre mine şi mi-a şoptit la ureche: "Vezi că are şi pulpă de vită. Îi dai bani pe unt şi pe două kile de carne când îi fac semn lu' Geta. Trimit diseară pe Nicu să le ia. Mucles!. Pe dracu! Îmi fac socoteala la bani şi-mi mai trebuia o sumă dublă faţă de ce aveam. S-a oferit să-mi dea ea şi m-am liniştit.

Am intrat în magazin la seria a treia. Am procedat cum a zis Jeni, care stătea cu ochii pe mine. I-am dat toţi banii Getei, care nici n-a clipit când mi-a pus pe galantar o jumătate de kilogram de unt. Fericită, am plecat pe urmele Jenicăi, ce zburda în faţa mea.

Cum am ajuns acasă, am tăiat o felie de pâine şi am uns-o cu un strat de unt. Mirosea frumos, a unt! Muşc şi o secundă mi-a fost de ajuns ca să-mi dau seama că untul era foarte sărat! Las felia pe masă şi mă duc la Jenica. Sun şi apare imediat: "Ştiu! Habar n-am avut că e unt sărat! Cred că nici ele nu ştiau!", adică vânzătoarele. Îi spun că nu cred asta şi mă întorc la mine în bucătărie. Mănânc felia de pâine şi mă duc să caut un dosar în care mama avea scrise tot felul de reţete, de la preparate culinare până la felul în care poţi pune la loc furnirul coşcovit al mobilei vechi. Am descoperit fiţuica salvatoare şi m-am dus peste Jenica. I-am spus că, pentru greşeala de a nu cunoaşte bine datele despre produsul pe care l-am achiziţionat, mâine trebuie să facă rost de patru litri de lapte. Interzisă, ridică din spâncene cu privirea spre fiţuica mea. Am lămurit-o că, dacă punem untul în lapte proaspăt, îi mai dispare din sare. Putem să-l cufundăm şi în apă în care punem felii de cartofi cruzi, conform reţetei "Desa­linizarea alimentelor" a mamei mele. Jenica a plecat la ea şi sunt mai mult ca sigură că a înroşit telefonul pentru lapte. Pe la ora 22.00 apare iar Jenica, purtând pachetul cu pulpă de vită, ca pe un trofeu, deasupra capului. O zi norocoasă!
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de