Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maria Dragomiroiu n-a ieşit din ţară în 1989. "N-am fost plecată în străinătate în acel an şi nici înainte. De altfel, nici nu mi-am dorit, nu m-am zbătut pentru asta. Niciodată nu mi-a plăcut să plec prea departe de casă. N-am fost prea pasionată de călătorii, nu sunt o împătimită a deplasărilor, cred că sunt printre puţinele persoane care nu sunt înnebunite după străinătate."
Cel puţin ciudat însă este ce a descoperit artista ulterior. Şi anume că primea de fapt invitaţii să cânte "afară", însă acestea erau oprite de cineva pe undeva... "Am ieşit din ţară pentru prima dată după 1989 şi am aflat absolut întâmplător că fusesem invitată şi încă de multe ori să cânt prin alte ţări, dar li se spunea ba că nu pot să vin, ba că nu sunt disponibilă, ba că sunt bolnavă. Am descoperit astfel că m-au invitat în Israel, de exemplu, prin ARIA, dar eu nu ştiam nimic despre acele invitaţii. Dar nu-mi pare rău. Prefer să-mi fac prieteni noi aici, să merg cu soţul meu prin ţară, prin diverse locuri în care pot să mă întorc repede acasă. Oricum, eram cam tot timpul pe drumuri prin ţară, dar cel puţin reuşeam să mă întorc de fiecare dată când mi se făcea dor de cei apropiaţi.
Prin ţară, doamna muzicii populare pleca tot timpul. Iar publicul o primea cu toată stima. "Toate casele de cultură făceau spectacole. Îşi luau câte un cap de afiş şi îşi făceau astfel «planul». Făceau un turneu prin judeţ, prin municipii, comune, cu orchestră locală şi cu dansatori, spectacole care durau câte o săptămână. Tot timpul erau spectacole. Era bine organizat, deoarece existau casele de cultură, cămine culturale care vindeau bilete prin sindicate. Acestea erau bine organizate şi funcţionau perfect."
Multe şi mărunte s-au mai întâmplat în 1989. "Îmi aduc aminte chiar o întâmplare hazlie oarecum. La un moment dat eram pe la Iancu Jianu, în Gorj şi s-a luat curentul chiar înainte de spectacol. Cum spectacolul nu putea fi amânat, lumea fiind deja în sală, am cântat la lumina lumânării şi la cea a lanternelor. Am cântat «la rece» cum se spune. Se auzea încet, dar lumea a apreciat efortul. Chiar îmi este dor de acest gen de spectacole, la care se cânta relativ încet, nu bubuiau boxele, aşa cum se întâmplă acum.
Sunt amintiri superbe. Când ne duceam în câte o localitate mai mică se aduna toată lumea bună - primarul, notarul, doctorul, învăţătorul din sat. Înainte sau după spectacol puneau o masă mare... Tânjesc după astfel de momente frumoase. Erau turnee cât cuprinde şi mi-e tare dor de tihna de atunci", povesteşte artista.
Citește pe Antena3.ro
