Condamnaţii de pe Heysel

Finala Cupei Campionilor Eu­ropeni din 1985, dintre Juventus şi Liverpool, avea să se transforme într-una din cele mai mari tragedii din istoria fotbalului. 39 de persoane au murit şi alte câteva sute au fost rănite în urma ciocnirilor violente între suporterii italieni şi cei englezi, petrecute pe Stadionul Heysel din Bruxelles cu o oră înaintea începerii partidei. La finalul anchetei, 24 de fani au fost trimişi în judecată. Procesul a început însă la trei ani şi jumătate de la nenorocire, astfel încât la începutul anului 1989 era în plină desfăşurare.

Ce s-a întâmplat mai exact pe Heysel la 29 mai 1985? Iritaţi, fanii lui Liverpool au escaladat un gard de sârmă şi i-au atacat direct pe suporterii lui Juventus, care au început să se retragă, creând o presiune mai mare decât putea suporta zidul de la capătul tribunei, vechi de peste 50 de ani. Prăbuşirea peretelui a ucis 39 de persoane şi a rănit alte 600.  

Observatorul UEFA Günter Schnei­der declara oficial a doua zi după meci că întreaga vină aparţine fanilor lui Liverpool. În realitate însă, problema fusese mai complexă. Stadionul Heysel avea la ora jocului o vechime de peste 50 de ani şi avea porţiuni vizibil degradate. Existaseră chiar voci care ceruseră mutarea finalei pe o altă arenă, dar solicitările fuseseră respinse de UEFA. Totodată, modul în care au fost vândute biletele a dus la o apropiere periculoasă între sus­ţinătorii celor două echipe, care nu erau despărţiţi decât de un gard de sârmă şi câţiva poliţişti.

Pe plan sportiv, sancţiunile au fost dure pentru englezi: toate echipele britanice au fost excluse din competiţiile europene pe o perioadă nedeterminată. În plus, la cererea premierului britanic, Margaret Thatcher, poliţia engleză a realizat o amplă anchetă pe baza filmărilor şi a fotografiilor. În urma cercetărilor, 24 de persoane au fost arestate sub acuzaţia de omucidere. Inculpaţii au ajuns însă în faţa instanţei abia la aproape patru ani de la tragedie. La începutul lui 1989, "procesul de la Heysel" era în plină desfăşurare.

"După ce instrucţia a întocmit un dosar cu 50.000 de file, cărat în faţa instanţei cu un fel de motostivuitor, el s-a deschis la 17 octombrie 1988 într-o atmosferă de mare interes. La prima şedinţă, cele 400 de locuri rezervate presei s-au dovedit insuficiente. (...)

S-au scurs de atunci vreo 16 săptămâni şi, treptat, procesul a trecut pe plan secundar. La audierile din 11 ianuarie 1989 n-au mai asistat decât 6 ziarişti. (...) Iniţial 24, dar prezenţi numai 8, inculpaţii au zâmbit subţire plănuind cum să se întoarcă mai repede acasă. Apă­rătorii lor, 38 la număr (!), s-au grăbit să folosească momentul protestând faţă de «barbaria» ca, înaintea fiecărei înfăţişări, clienţii lor să petreacă o noapte în închi­soarea din Louvain", nota ziarul Sportul în februarie 1989.

În cele din urmă, în primăvara lui 1989, din cei 24 de arestaţi, doar 14 au fost condamnaţi pentru ucidere din culpă şi au primit pedepse de trei ani de închisoare, din care jumătate cu suspendare. Din ne­fe­ricire însă, tragedia avea să se repete. În aprilie 1989, în urma unor incidente similare, 96 de suporteri ai lui Liverpool îşi pierdeau viaţa pe Stadionul Hillsborough.