Cupa 16 februarie, competiţia tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate

An de an, la 16 februarie, în întreaga ţară erau organizate ample manifestări dedicate grevei de la Atelierele CFR Griviţa, din 1933. În 1989, chiar dacă nu se împlinea un număr rotund de ani de la evenimentul care i-a propulsat în fruntea ierarhiei PCR pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica şi care l-a transformat într-un fals erou, demn de manualele de istorie, pe tânărul ucenic în căldărărie Vasile Roaită, momentul a fost marcat cu fastul cuvenit, inclusiv pe plan sportiv.

Peste tot au fost organizate, sub titulatura de Cupa 16 februarie, întreceri sportive la care au participat cu entuziasm zeci de mii de elevi, studenţi şi oameni ai muncii, de la oraşe şi sate. De fapt, concursurile s-au întins pe durata a aproape două săptămâni, iar ziarul Sportul a alocat spaţii ample evenimentului, deşi articolele respective nu erau citite de nimeni. Aproape în fiecare fabrică sau uzină funcţiona un club sportiv, iar responsabilii de acest resort, împreună cu sindicatele, aveau grijă din timp să mobilizeze masele în vederea Cupei 16 februa­rie. Astfel, în Bucureşti, la Combina­tul Poligrafic Casa Scînteii, au fost organizate întreceri de şah şi de tenis de masă, în care s-au remarcat reprezentanţii secţiei de zincografie, iar la Telegraful Central a avut loc un simultan de şah la 15 mese, susţinut de maestrul inter­naţional Parik Ştefanov. Tur­neul de minifotbal găzduit de noua sală Constructorul din Braşov a fost câştigat de echipa IMASA din Sfântu Gheor­ghe, în timp ce la ampla acţiune sportivă de masă de la Râmnicu Vâlcea, organizată de AS Feroviarul, împreună cu CJEFS Vâlcea şi cu Antrepriza CF, au luat parte nu mai puţin de 700 de tineri şi tinere de la majoritatea unităţilor de căi ferate (antreprize, secţii de linii, gări) din judeţ, care s-au întrecut la popice, tenis de masă şi şah. Ieşenii şi-au dovedit aptitudinile la popice, iar timişorenii la box, în timp ce lo­cu­i­torii din  lo­ca­lităţile de munte au luat cu asalt pârtiile de schi. La sate, unde nu prea existau amenajări pentru sport, poate cel mult un tăpşan numit im­propriu teren de fotbal, erau la modă întrecerile de cros, la care tine­rii cooperatori participau cu mare elan. Premiile pe care le primeau câş­tigătorii erau pe măsură: o hârtie de format A4 căreia i se spunea diplomă şi o cupă, de fapt un pahar pe care scria cu vopsea roşie "Cupa 16 februarie". Preocupaţi mai mult de frigul din casă şi de frigiderul gol, oamenii veneau la astfel de acţiuni mai mult din obligaţie decât de voie. Ca întotdeauna, şmecherii reuşeau să scape şi de această corvoadă. Veneau ca să fie văzuţi de şefi, apoi o tuleau şi se ascundeau în prima cârciumă, la o bere, cu băieţii. La final, aveau grijă însă să mai dea o raită pe la locul faptei, ca să fie încă o dată văzuţi de cine trebuie, după care plecau acasă, mulţumiţi că reuşiseră, în felul lor, să păcălească sistemul. Răsplata pentru reuşita acţiunii venea însă curând, când oamenii muncii erau informaţi că orele pierdute pe terenul de sport urmau să fie recuperate în zilele de duminică.