Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul 1989 era un an de excepţie sau, ca să folosim limbajul consacrat al "Epocii", "un an cu profunde, majore semnificaţii în viaţa comuniştilor şi a întregului nostru popor". Era anul Congresului al XIV-lea al partidului, anul în care România urma să-şi achite integral datoria externă.
Lui 1989 îi urma 1990, marcând împlinirea a 25 de ani de la "istoricul Congres al IX-lea, care l-a ales în fruntea partidului pe Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, inaugurând cea mai luminoasă epocă din istoria multimilenară a patriei şi pe care, cu legitimă mândrie şi aleasă recunoştinţă, o numim «Epoca Nicolae Ceauşescu»".
În paralel cu acest folclor oficial – şi, bineînţeles, cu o mare putere şi, mai ales, imposibil de oprit în contagiune – înflorea folclorul subversiv. Din Bancoteca Epocii de Aur am ales pentru ediţia de azi două anecdote consacrate aceleiaşi teme: definirea perioadei istorice inaugurate de Congresul al IX-lea al PCR.
1. De ce e "La Belle …poque"? La clasa I B a venit inspecţie de la judeţ. Tovarăşii vor să verifice cum se realizează ridicarea nivelului politico-ideologic al copiilor încă de la cea mai fragedă vârstă. Învăţătoarea intră în clasă emoţionată:
– Copii, astăzi trebuie să căutăm împreună un nume nou pentru epoca istorică pe care o trăim sub cutezătoarea şi eroica îndrumare a Tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Dar vreau să nu mai folosim doar denumirea "Epoca de Aur". Încercaţi să compuneţi voi o altă definiţie. Haideţi, cine vrea să ne spună la ce definiţie s-a gândit?
Urmează momente de tăcere apăsătoare. Din fundul sălii începe să se agite repetentul clasei, elevul Bulă. Învăţătoarea, după ce s-a făcut o vreme că nu îl observă, trebuie să îl lase să vorbească.
– T’arşa, epoca noastră se poate numi Labelepoc!
Descumpănită, învăţătoarea întreabă:
– Frumoasă expresie, dragă Bulă, dar cum ai găsit tocmai această formulare? Te-ai gândit la înflorirea artelor, a culturii, la marile creaţii ale "Omului nou"?
– Nu m-am gândit deloc la astea. Aşa ne-a învăţat tovarăşul miliţian care păzea coloana pe traseu la vizita Tovarăşului şi a Tovarăşei.
– Vrei să spui că tovarăşul miliţian v-a vorbit despre "La Belle… poque"? Povesteşte-ne şi nouă.
Păi, aşa ne-a spus: "Atenţie la mine, când trece Tovarăşul şi cu Tovarăşa, toată lumea face ca mine Labele POC! Labele POC!".
2. "Keops şi poporul". În clasă se discută dacă "Epoca de Aur" are echivalent, în măreţie şi în frumuseţe, într-o altă epocă din istoria universală. Şi, dacă ar exista asemenea epocă, copiii ar dori să trăiască pe atunci? Nimeni nu găseşte echivalent, doar Bulă se agită în ultima bancă. T’arşa, Iepoca noastră, cu Casa Poporului cu tot, nu a fost întrecută decât cu perioada faraonului Keops. Acela cu piramidele.
Măi Bulă, îl ia învăţătoarea cu binişorul, e adevărat, piramida lui Keops, faraonul din Egiptul Antic, este una din cele şapte minuni ale lumii, dar nu uita că nu faraonul a ridicat-o, ci mii şi mii de sclavi care au muncit până la epuizare 24 de ore din 24 pe arşiţă sau pe furtună. Keops doar a comandat, masele de egipteni exploataţi sunt adevăraţii eroi. Poţi tu să îi invidiezi?
Aşa o fi, zice Bulă, dar tata îi spunea aseară mamei că mai bine, decât să trăiască acum, trăia în Egipt pe vremea lui Keops.
Cum aşa? Din ce motive?
Păi zicea că munceau ei, sclavii ăia, 24 de ore din 24, dar după aia nu îi mai scotea nimeni la miting să scandeze "Keops şi poporul!".
