x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Francisc Vaştag a adus boxului românesc primul titlu mondial

0
Autor: Vlad Ionescu 08 Oct 2009 - 00:00
Francisc Vaştag a adus boxului românesc primul titlu mondial


Despre Francisc Vaştag, cel mai bun produs al boxului amator din Ro­mâ­nia, s-a spus că este un talent uriaş, care ar fi putut deveni un mare campion indiferent ce sport ar fi practicat. Ca orice băiat, a fost atras la început de fotbal, ajungând chiar în echipa de juniori a clubului FCM din Reşiţa, oraşul său natal.

Într-o sală de box a intrat pentru prima oară la 14 ani, mai mult la insistenţele prietenilor de joacă, iar întâlnirea cu antrenorul Vasile Bala avea să-i schimbe definitiv viaţa. Reputatul tehnician şi-a dat seama imediat ce diamant neşlefuit i-a căzut în mână şi l-a convins să lase fotbalul în favoarea boxului, care i se potrivea ca o mănuşă.

Timp de câţiva ani, Feri a împărţit sala de antrenament cu fratele său geamăn, Laszlo, despre care se spunea la vremea respectivă că este chiar mai talentat decât el. Ghinionul lui Laszlo a fost că înaintea Campionatului European de juniori din 1986, la care cei doi fraţi ar fi trebuit să participe, la un control medi­cal de rutină, a fost diagnosticat cu cataractă congenitală, fiind scos din lot în ultima clipă. După această întâmplare nefericită, Laszlo a mai urcat în ring o perioadă, după care a re­nun­ţat la box pentru fotbal, sport pe care l-a practicat în paralel, devenind un bun jucător de Divizia B, la Metalul Bocşa.

Feri, în schimb, s-a întors acasă cu titlul european, cel mai mare succes al său de până atunci, care i-a întărit convingerea că şi-a ales bine drumul. În 1987 şi-a adăugat în palmares şi titlul mondial al juniorilor, pentru ca un an mai târziu să fie inclus în delegaţia României pentru Jocurile Olim­pi­ce de la Seul. Participarea la Olim­pia­dă nu i-a lăsat însă amintiri prea plă­cute lui Francisc Vaştag, care a trebuit să părăsească concursul foarte devreme, deşi visa la o medalie.

 În pri­mul meci el a încrucişat mănuşile cu un pugilist anonim din Togo, pe care l-a bătut măr, însă arbitrii au vrut altfel, descalificându-l pe român pentru o presupusă lovitură sub centură, cu doar 37 de secunde înainte de în­cheie­rea luptei. Nici anul 1989 nu a început prea bine pentru boxerul de doar 20 de ani, care nu a reuşit să urce pe podiumul Campionatelor Europene de la Atena, deşi specialiştii îl vedeau capabil să câştige o medalie. Motivul acestui eşec neaş­tep­tat a fost o accidentare stupidă, su­fe­rită pe terenul de fotbal cu puţin timp înaintea începerii competiţiei, din cauza căreia nu s-a putut antrena de­loc timp de o săptămână.

Campio­na­tele Mondiale programate în toamna acelui an, la Moscova, i-au oferit lui Francisc Vaştag ocazia de a-şi demonstra cu adevărat valoarea, el reuşind să devină primul campion mondial din istoria boxului româ­nesc, performanţă pe care iubi­torii aces­tui sport o aşteptau de 15 ani. În dru­mul său spre medalia de aur la ca­te­goria semimijlocie, Feri i-a învins rând pe rând pe Joseph Lowe (Irlanda), Mu­jo Baj­ro­vic (Iugoslavia), Min Nam Hyon (Co­reea de Nord) şi pe Raul Marquez (SUA), pentru ca în finală să nu-i dea nici o şansă est-germanului Sieg­fried Mehnert, dublu campion european, pe care l-a întrecut clar la punc­te, scor 27-15.

Mai mult decât atât, la fi­na­lul tur­neului, Francisc Vaştag avea să primească şi trofeul cuvenit celui mai combativ boxer. "Sportivul ro­mân a impresionat printr-o pregă­ti­re fi­zică şi tehnico-tactică excelentă. Cu aceste calităţi el a putut să-şi do­mi­ne ad­versarii prin puterea de adap­ta­re la stilul de luptă al fiecărui parte­ner de în­trecere întâlnit, prin forţa lovitu­rilor, atuuri care au cântărit extrem de greu în victoria finală. Vaştag merită din plin acest prestigios titlu, pentru că are talent cu carul. La Moscova el a de­monstrat clar că este cel mai bun", nota la vremea respectivă trimisul zia­rului "Sportul" la această com­pe­ti­ţie.

România a mai câştigat o medalie la întrecerile de la Moscova, prin Ru­del Obreja, actualul preşedinte al Fe­de­­raţiei Române de Box, care a ocupat lo­cul al treilea la categoria mijlocie mi­că. Obreja a fost însă furat de arbitri la meciul din semifinale contra sov­­ieticului Israel Akopkohian, fiind pri­vat de o medalie dintr-un metal mai strălucitor. "Sportivul nostru a fost vitregit de o tragere la sorţi ex­trem de dificilă, pe partea sa de tablou aflându-se toţi favoriţii. Dar Rudel, cu ex­perienţa sa, cu tehnica de chinogra­mă şi cu cunoscuta-i duritate a lovitu­rilor, a făcut dovada unor calităţi in­contestabile. Şi dacă nu ar fi fost reaua cre­dinţă a maşinii de punctaj, mân­ui­tă de arbitri-judecători rău inten­ţio­naţi, Rudel Obreja nu s-ar fi oprit doar la medalia de bronz", a scris ziarul "Spo­rtul".

Astăzi, după 20 de ani, Francisc Vaştag îşi aduce aminte cu emoţie de primul său mare succes la seniori. "A fost ceva fantastic, mai ales că veneam după rateurile de la Olimpiadă şi de la Campionatele Europene. Chiar mă gândeam că am avut mari boxeri, ca Simion Cuţov şi Alec Năstac, care nu au reuşit să câştige medalia de aur la Campionatele Mondiale. În schimb, am luat-o eu, deşi mă aflam doar în al doilea an de seniorat.

Ţin minte că la întoarcerea acasă am fost aşteptat la aeroport de Tudor Stănică, preşedintele federaţiei, care mi-a dat un carnet de cec la purtător de 70.000 de lei. Erau bani, nu glumă, cam cât costa o Dacie. Am sperat că titlul mondial îmi va aduce şi o înaintare în grad, pentru că eram legitimat la Dinamo, angajat ca subofiţer la Miliţia Judiciară din Reşiţa. Mi s-a promis că voi fi făcut locotenent în decembrie, dar a venit Revoluţia şi au uitat de mine, iar în primăvara lui 1990 am plecat de la Dinamo", povesteşte Francisc Vaştag.

În anii următori el a mai câştigat încă două titluri mondiale şi două europene, dar de la Olimpiade s-a întors de fiecare dată cu mâna goală. "Mi-am dorit mereu o medalie olimpică, poate şi de aceea am tot amânat trecerea la profesionişti. Cel mai potrivit moment ca să fac acest pas ar fi fost în 1992, după Jocurile Olimpice de la Barcelona. Dacă aş fi fost mai decis atunci, poate că acum eram şi eu milionar în dolari", mărturiseşte Francisc Vaştag, astăzi director adjunct la clubul CSM Reşiţa.
Citeşte mai multe despre:   special

Serviciul de email marketing furnizat de