1989 a fost anul în care izolarea României, în primul rând a lui Nicolae Ceauşescu, pe plan internaţional devenise o dureroasă certitudine. Din prestigiul şi din încrederea de care se bucurase din partea cercurilor politice occidentale eroul de necontestat al acelui 21 august 1968 nu mai rămăsese decât o palidă amintire.
Fireşte, propaganda oficială nu recunoştea asta nici în ruptul capului, iar presa de la Bucureşti continua să publice ample grupaje despre "înaltul prestigiu" şi "larga recunoaştere" a "proeminentei personalităţi" şi "savantei de renume mondial". Numai că, ecourile (câte mai erau...) veneau din partea unor autori şi publicaţii de o slabă reprezentativitate, ba chiar în anumite cercuri, bine informate, se povestea cum că foarte multe dintre aceste "dovezi de stimă şi preţuire" erau redactate în ţară şi trimise spre publicare, pe bani buni, la redacţiile care mai acceptau asemenea ofertă publicitară.
Fireşte, situaţia nu putea scăpa folclorului oral, acest ultrainteligent şi hipersensibil barometru al opiniei publice. Bancul despre Gică de la sculărie stă mărturie.
Vine, aşadar, în România Mihail Sergheevici Gorbaciov. Conform protocolului, înaltul oaspete sovietic vizitează şi Uzinele "23 August", puternică citadelă a spiritului muncitoresc şi al cărei deputat în Marea Adunare Naţională era însuşi "Tovarăşul".
După derularea "ca la carte" a ritualului vizitei, Mihail Sergheevici îşi exprimă dorinţa, strict personală, de a revedea un bun şi foarte drag prieten, pe Gică de la sculărie. Pe fază, băieţii de bine se mobilizează exemplar şi, în numai câteva minute, Gică este adus în faţa liderului Perestroikăi.
Întrevederea este emoţionantă:
- Mă Gică, mă băiatule, da' tu nu mai îmbătrâneşti? Tot aşa de tânăr eşti?
- Păi cum să îmbătrânesc, măi Mişa, dacă trăiesc şi muncesc în "Epoca de Aur", cea mai glorioasă epocă din întrega istorie multimilenară a patriei?
- Hăi, măi Gică, lasă textele, spune mai bine ce face Măria, nevastă-ta, ce mai fac ăia mici?
- Mă, Mişa, mulţumim de întrebare, toţi suntem bine sănătoşi. Dar Raisa ta ce mai face? Ştii, Măria mea i-a făcut rost de reţeta aia de plăcinte cu poale-n brâu pe care i-o promisese când am vorbit noi la telefon.
Peste o vreme, vine la Bucureşti Ronald Regan. Fireşte, este dus în vizită la "23 August"! Spre sfârşitul vizitei, are şi el o dorinţă personală: să revadă un bun şi drag prieten, pe Gică de la sculărie. Cu lecţia de-acum învăţată, băieţii de bine nu pierd vremea şi mintenaş îl aduc pe Gică.
- Mă Gică, ia spune-mi şi mie cum faci tu de nu îmbătrâneşti? Că asta vorbeam zilele trecute cu Mişa Gorbaciov, "măi frate, cum face Gică al nostru de nu îmbătrâneşte?"
- Păi cum să nu fiu tânăr, dragă Ronny, dacă trăiesc şi muncesc aici, în această minunată citadelă a spiritului muncitoresc, revoluţionar?
- Măi, Gică, lasă-mă pe mine cu replici de-astea, mai bine spune-mi ce face Măria ta, ce vă fac copii?
- Bină, măi Ronny, suntem sănătoşi. Şi mulţumiţi. Dar Nancy a ta ce mai face? Că uite, vorbeam şi cu Măria mea, zicea "să nu-i fie de deochi lui Nancyilica noastră, tot tânără şi frumoasă se ţine. Că despre Ronny, ce să mai spunem? Frumos ca o cadră a fost, când era artist, frumos este şi ca preşedinte".
După vizită, Gică de la sculărie este chemat, fireşte, la cadre.
- Tovarăşe Gică, ia spune-ne şi nouă de unde cunoşti atâtea personalităţi?
- De unde, de neunde, vorba e că le cunosc! Poate că mă puneţi la ambiţie şi vorbesc direct cu Papa de la Roma.
Zis şi făcut! Peste câteva zile, Gică de la sculărie, împreună cu şeful de cadre, pleacă spre Vatican. Ajunşi în piaţa din faţa Basilicii San Pietro, Gică îi spune însoţitorului său:
- Eu intru, iar tu mă aştepţi. Revin peste un sfert de oră cu Ioan Papa.
Peste exact un sfert de oră, în piaţă apare Papa Ioan Paul al II-lea ţinându-l de braţ pe Gică de la sculărie. Buimăcit de ceea ce vede, şeful de cadre îl întreabă pe unul dintre turiştii aflaţi în piaţă:
- Îi cunoaşteţi pe cei doi care au ieşit adineauri din San Pietro?
- Domnule, răspunde cel întrebat, pe cel mai în vârstă l-am mai văzut la televizor, dar nu ştiu cum îl cheamă. În schimb, celălalt, cu bască şi cu salopetă albastră, precis că este Gică de la sculărie!
Citește pe Antena3.ro