Inaugurarea Administraţiei Bush şi "non-ştirile" externe din presa românească

În ziua de 20 ianuarie 1989, George H.W. Bush devenea al 41-lea preşedinte al Statelor Unite, de­punând jurământul de învestire în cadrul unei ceremonii fastuoase.

Evenimentul, cu implicaţii geopo­litice majore, a fost ignorat de presa românească. Ziarele noastre prefe­rau să scrie că newyorkezii sunt obligaţi să drămuiască apa potabilă sau că alcoolismul face ravagii prin­tre americani. Pentru regimul Ceau­şescu, evenimentele de pe scena in­ternaţională deveniseră mai incomode ca niciodată. Estul şi Vestul dădeau tot atâta bătaie de cap cenzurii de la Bucureşti. Aşa că "ştirile externe" se transformaseră în capo­dopere de irelevanţă.

Instalarea unui nou lider la Casa Albă a fost, fără îndoială, cel mai im­portant eveniment mediatic al lunii ianuarie 1989. Dincolo de spectaco­lul grandios al ceremoniilor, schimbarea conducerii de la Washington năştea întrebări şi nelinişti pe toate meridianele globului. Cele mai grave se legau de raporturile dintre cele două superputeri, SUA şi URSS.

Vicepreşedinte în cadrul Administraţiei Reagan, George H.W. Bush părea decis să continue pe aceeaşi linie a dialogului cu Moscova. Erau, însă, posibile şi schimbări de strategie. Mulţi dintre consilierii noului preşedinte al Statelor Unite nu credeau în bunele intenţii ale lui Mihail Gorbaciov şi recomandau prudenţă în relaţiile cu Kremlinul.

Pe agenda noii echipe de la Casa Albă, "dezgheţul" din Europa de Est ocu­pa un loc central. A demonstrat-o chiar discursul inaugural al pre­şe­dintelui George H.W. Bush:
"Vin în faţa voastră şi îmi asum preşedinţia într-un moment încăr­cat de promisiuni. Trăim într-o epo­că de pace şi de prosperitate, pe care însă o putem face mai bună. Fiindcă suflă o adiere nouă şi o lume îm­prospătată de libertate pare să re­nască; pentru că în inimile oamenilor, dacă nu şi în faptele lor, ziua dictatorului s-a sfârşit. Epoca totalitarismului se încheie, ideile lui învechite sunt spulberate ca frunzele unui copac bătrân şi uscat."

Este lesne de înţeles că aceste cu­vinte nu puteau fi reproduse în presa românească a epocii. De altfel, ştirile din Occident se limitau, de obicei, la relatări despre flagelurile "capitalismului putred". În ziua de 20 ianuarie 1989, ziarul Viaţa Nouă din Galaţi informa că "potrivit ultimelor statis­tici, problema alcoolismului a căpătat în SUA dimensiuni dramatice".

Din aceeaşi publicaţie mai pu­team afla că "Administraţia metro­polei New York a cerut cetăţenilor să adopte măsuri de economisire a apei curente" sau că "Guvernul RFG a hotărât intensificarea luptei împo­triva traficului de droguri".

Cenzură de la Est la Vest
Nu doar "Occidentul descompus", ci şi "Marele frate de la Răsărit" dădeau bătăi de cap cenzurii în ultimii ani ai "Epocii de Aur". Re­formele promovate de Mihail Gorbaciov nelinişteau profund autori­tăţile de la Bucureşti. Despre "glasnost" şi "perestroika", românii aflau mai degrabă de la "Europa liberă" decât din presa naţională.

Ziarele româneşti au relatat extrem de sec despre discursul is­toric rostit de Gorbaciov în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite, în decembrie 1988. Au po­menit de politica de dezarmare iniţiată de Kremlin, dar nu şi de re­formele interne recent adoptate în URSS. Şi totuşi, Gorbaciov se refe­rise pe larg la aceste "transformări revoluţionare".

La ONU, liderul sovietic vorbise despre "transparenţă", descentra­lizare şi despre "domnia legii". In­vocase drepturile omului şi li­bertăţile individuale. Promisese relaxarea condiţiilor de emigrare, depenalizarea "delictelor de opi­nie" şi încetarea persecuţiilor poli­tice sau religioase.

Într-adevăr, în URSS aveau loc transformări profunde. De neima­ginat în urmă cu un deceniu. Mii de disidenţi fuseseră eliberaţi din gulag. Cărţi şi filme altădată inter­zise deveneau accesibile ma­relui public. În 1988, celebrul roman "Doctor Jivago" al lui Boris Pasternak vedea pentru prima dată lumina tiparului în Rusia, la 30 de ani după ce autorul fusese obligat să refuze Nobelul pentru literatură.

Şi prin presa sovietică adia o neobişnuită briză de libertate. Cenzura nu dispăruse, dar multe subiecte cândva tabu ajungeau din ce în ce mai des în paginile zia­relor. Se putea scrie despre sărăcie, corupţie, birocraţie. Ba chiar apă­ruseră şi articole critice la adresa autorităţilor.

"Glasnostul" lui Gorbaciov ră­mânea, însă, de neimaginat în Ro­mânia. Acest "exemplu prost" dădea frisoane regimului de la Bu­cureşti, care se temea de "contami­nare". Obligată să ignore libera­lizarea din URSS şi mişcările re­formiste din lagărul socialist, pre­sa românească era într-o evidentă pană de subiecte externe.

Telegrame despre nimic
În ianuarie 1989, ziarele româ­neşti nu puteau scrie nici despre programul de guvernare al preşe­dintelui Bush, nici despre perestroika lui Gorbaciov, nici despre gre­vele din Polonia. Cu ceva trebuiau totuşi umplute paginile dedicate actuali­tăţii internaţio­nale.

 Iată câteva dintre subiectele alese de redacţia co­tidianului Via­ţa Nouă din Galaţi în ziua inaugurării noii Administraţii a Statelor Unite:
"În cadrul reuniunii de la Tirana a adjuncţilor miniştrilor afacerilor externe ale ţărilor balcanice, în luările de cuvânt ale delegaţilor a fost evidenţiată importanţa promovării în continuare a cooperării în regiune".
Sau: "Ministrul Afacerilor Ex­terne al RP Chineză, Qian Qichen, a avut o întrevedere cu Dinh Nho Lien, adjunct al ministrului de Externe al Vietnamului, aflat la Beijing".

Din aceleaşi "Telegrame ex­terne" aflăm despre un "simpo­zion regional pe tema cooperării ştiinţifice şi tehnologice intermagrebiene" sau despre încheierea "reuniunii Comitetului permanent interstatal pentru combate­rea secetei în Sahel", derulată în capitala Capului Verde.

La rubrica "Ştiri din ţările socia­liste" figurau două materiale mai ample, preluate de la Agerpress.
Primul informa că "introdu­cerea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în agricultura RP Chineze capătă o amploare crescândă, pe măsura cerinţelor legate de productivitatea muncii în acest important sector al economiei naţionale".
Al doilea era o corespondenţă de la Tirana, despre canalul de irigaţii dintre localităţile Vjose, Selenica şi Lakatund, care "repre­zintă unul dintre proiectele cele mai importante ale actualului cincinal pentru districtul Vlora din RPS Albania".

O ştire "fierbinte" era consemnată la rubrica "Pe tot Globul": "Conform datelor furnizate de specialiştii UNESCO, pe Terra există 148 de regiuni unde au fost semnalate desene rupestre pre­istorice". Epoca dinozaurilor se apropia, însă, de sfârşit.