x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Incineraţi pe "rugul" Revoluţiei

0
Autor: Vasile Surcel 17 Noi 2009 - 00:00
Incineraţi pe Constantin Duma/Agerpres


Revoluţia de la Timişoara ascunde până în ziua de azi unul dintre cele mai tenebroase episoade ale istoriei noastre moderne. Un episod abomi­nabil care aminteşte mai curând de rugurile Inchiziţiei: este vorba des­pre câteva zeci de cadavre din spital, încărcate într-o dubă frigorifică şi duse la Crematoriul "Cenuşa" din Bucureşti, unde au fost incinerate în secret.

Un gest cumplit, expresie a unui dispreţ inuman, care i-a pre­schimbat pe reprezentanţii autori­tăţilor comuniste într-o şleahtă ordinară de profanatori de cadavre. Şi, ca să ascundă definitiv grozăvia crimei lor, au aruncat cenuşa mor­ţilor într-un canal colector.

Timişoara, 16 decembrie 1989: un lanţ întreg de decizii administrative îndreptate împotriva pastorului reformat Laszlo Tökes a scos o mul­ţime de oameni indignaţi în stradă. Oameni care în scurt timp au în­ceput să protesteze deschis faţă de Ceauşescu, dar şi faţă de comunism. Acum, toţi suntem de acord că acest prim episod a fost scânteia care a declanşat Revoluţia din Decembrie '89. Incapabil să rezolve mani­festările de stradă în mod paşnic, regimul comunist nu a găsit nimic mai eficient şi mai bun de făcut decât să asmută Armata, Miliţia şi Securitatea asupra propriului po­por. Iar în următoarele câte­va zile Timişoara a devenit un veritabil câmp de bătălie, cu militari înar­maţi de război, aruncaţi în luptă contra unor civili ieşiţi în stradă cu piepturile goale.

Timişorenii spun că primele victime ale represiunii au apărut chiar în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Anchetele declan­şate la scurt timp după căderea regimului Ceauşescu au stabilit însă că majoritatea victimelor au fost înregistrate doar în noaptea de 17/18 decembrie. Iar un raport-sinteză întocmit de Secţia Parchetelor Mi­litare în 1999 la zece ani de la Re­voluţie susţine că: "Acţiunile mili­tare derulate de unităţi ale Ministerului de Interne şi ale Ministerului Apărării Naţionale au atins intensitatea maximă în ziua de 17 decembrie şi în noaptea care a urmat. În acest interval au fost ucise prin împuşcare 63 de persoane şi rănite alte 224". Lor li s-au adăugat între 18 şi 22 decembrie alţi opt morţi şi 29 de răniţi. Aşadar, între 17 şi 22 decembrie a fost un total de 71 de morţi şi 253 de răniţi".

Privitor la sinistrul episod al incinerării ca­da­vre­lor furate din Spitalul Jude­ţean, acelaşi document afirmă: "Această activitate a fost coordonată de ge­neralii Nuţă, Mihale şi Macri, ajutaţi de conducerile Miliţiei şi Securităţii Timiş. În fapt, în noaptea de 18/19 decembrie 1989, locotenent-colone­lul Ion Corpodeanu şi col. Nicolae Ghircoiaş, împreună cu alţi nouă ofiţeri de Miliţie, au ridicat peste 40 de cadavre din morga Spitalului Judeţean, care au fost tran­sportate la Bucureşti într-o autodubă fri­gorifică. Activitatea de incinerare de la Crematoriul "Cenuşa" din Capitală a fost coordonată de coloneii Petre Moraru şi Ion Baciu, din cadrul IGM.


ARDEŢI "TRANDAFIRII"!
În paralel cu anchetele procuro­rilor au mai existat şi altele, efectuate prin mijloace specifice, în cadrul unor comisii parlamentare. Ulterior, concluziile comisiei conduse de senatorul Sergiu Nicolaescu au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice în volumul "Cartea Revoluţiei Române". Aici, cadavrelor furate şi incinerate în secret le este dedicat un capitol special, "Operaţiunea Trandafirul şi Acţiunea Vama". Capitol în care se afirmă: "Având cunoştinţă de  existenţa unui mare număr de victime apărute în noaptea de 17/18 prin aplicarea ordinelor lui Ceauşescu de a trage în manifestanţi, Elena Ceauşescu împreună cu Emil Bobu şi Tudor Postelnicu au dispus transportul unui număr de 40 de cadavre existente la Spitalul Judeţean Timiş la Bucureşti, unde urmau a fi incine­rate".

Acest plan a fost pus în aplicare într-un secret absolut. La în­ceputul său, această acţiune criminală a avut un nume de-a dreptul poetic: "Ope­raţiunea Trandafirul". În această primă etapă, de la Spitalul Judeţean au fost ridicate registrele de in­ternări, procesele-verbale de constatare a decesului şi fişele de mişcare ale bolnavilor care, adunate în două colete, au fost predate colonelului Ghircoiaş. În noaptea de 17/18 decembrie, la ora 23:30, şofe­rul autoizotermei 21-TM-2701 de la Complexul de Creştere şi Îngrăşare a Porcilor din Timişoara a fost chemat la Miliţia Judeţeană Timiş.

Începând cu aceeaşi oră, bolnavilor din spital li s-a interzis să-şi pără­sească saloanele. Operaţiunea a fost considerată atât de secretă, încât chiar şi miliţienii şi securiştii din dispozitivele de apărare au fost îndepărtaţi de lângă morga spitalului. În jurul orei 1:00, luminile din spital au fost stinse şi, sub comanda locotenent colonelului Corpodeanu, cadavrele au început să fie depuse în autoizotermă. "Operaţiunea" s-a încheiat la ora 5:00, oră până la care în maşină au fost încărcate 40 de cadavre, iar în morgă au mai rămas numai 16. Apoi, autoizoterma, escortată de o "Dacie" a Miliţiei, înregistrată sub numărul 1-TM-236, a părăsit Spitalul Judeţean, unde lu­minile au fost reaprinse, iar dispo­zitivul de apărare a fost reinstalat.
"VAMA" MORŢILOR
Cea de-a doua etapă a acestei operaţiuni sinistre a purtat numele de cod "Acţiunea Vama". La ora 5:45, autoiz0terma de la "Complexul de Porci" a pornit spre Bucureşti pe ruta Sibiu - Râmnicu Vâlcea - Piteşti. Această primă etapă a sinistrei ope­raţiuni urma să se încheie pe auto­stradă, la kilometrul 36, unde "şta­feta morţii" urma să fie preluată de altcineva. Din acel moment s-a declanşat "Acţiunea Vama".

De ce i s-o fi spus "Vama"? Din motive de conspirativitate? Ori poate pentru că executanţilor ei din teren li s-a spus că maşina este încărcată cu diverse pachete sosite din străi­nătate, care trebuia să fie arse, pentru că ar fi conţinut alimente expirate? Probabil că nu o să ştim sigur niciodată. Acolo, la km 36 al auto­străzii, convoiul a fost preluat, conform ordinului dat de generalul Nuţă, de o altă echipă de însoţitori, compusă din ofiţeri ai Inspectoratului General al Miliţiei.

Şeful acestei noi echipe a fost colonelul Baciu, care i-a avut în subordine pe lt. col. Petre Marin şi mr Dumitru Sorescu. Probabil că aceştia din urmă habar nu au avut ce fel de "colete" au dus la Bucureşti. Sau poate că totuşi au bănuit câte ceva? Asta nu mai are acum nici o importanţă. Important este doar că, peste ani, foştii ofiţeri de Miliţie, deveniţi peste noapte poliţişti, şi-au văzut liniştiţi de carieră. În timp s-au petrecut tot soiul de schimbări şi preschimbări: Miliţia a devenit Poliţie, iar generalii de acolo au devenit chestori. Iar maiorul Sorescu a ajuns chiar chestor principal. Faptul că în Decembrie 1989 a condus morţii Timişoarei pe drumul secret către crematoriu nu pare să-i fi stricat vreodată somnul pe vremea când a condus Inspectora­tului General al Poliţiei Române.


APELUL "UMBRELOR"
În anii de după Revoluţie au apă­rut diverse "legende" despre morţii furaţi din Timişoara şi incineraţi în Bucureşti. În decembrie 1989, fa­miliilor disperate, care-i căutau peste tot, li s-a spus de autorităţile comuniste că ei ar fi în viaţă, dar că au fugit din ţară. Apoi, după ce opinia publică a început să afle câte ceva despre cadavrele incinerate în secret, s-a lansat altă poveste care spunea că ele ar fi aparţinut unor agenţi secreţi trimişi de puterile străine să iniţieze căderea regimului politic din ţara noastră. Oricât de spectaculoase ar fi fost aceste "le­gende", scopul lansării lor spre opi­nia publică a fost unul singur: să ascundă implicarea autorităţilor militare şi a cadrelor MI în acest episod cumplit. Oameni care şi-au văzut apoi liniştiţi de viaţa şi de cariera lor personală. Scop care a şi fost atins, după cum am văzut, în cazul chestorului Dumitru Sorescu. Iar el nu a fost singurul. Acum, după două decenii de la acest dramatic episod, ne facem o datorie de suflet şi onoare să aducem la cunoştinţa publicului din toată ţara numele celor mai ascunşi eroi martiri ai Timişoarei.

Andrei Maria (25  de ani); Apro Mihai (31 de ani); Balogh Pavel (69 de ani); Balmus Vasile (26 de ani); Bărbat Lepa (43 de ani) Bânciu Leontina (39 de ani); Belehuz Ioan (41 de ani) Belici Radian (25 de ani); Caceu Margareta (40 de ani); Carpin Dănuţ (25 de ani); Chorosi Alexandru (24 de ani); Ciszmarik Ladislau (55 de ani); Cruceru Gheorghe (25 de ani); Ferkel-Şuteu Ştefan-Alexandru (43 de ani); Florian Antoniu-Tiberiu (20 de ani); Gârjoabă Dumitru- Constantin (30 de ani); Haţegan Petru (47 de ani); Ianoş Paris (18 ani); Lewinger Slobodanca (20 de ani); Iosub Constantin (18 ani); Ioţcovici Gheorghe- Nuţu (25 de ani); Lăcătuş Nicolae (27 de ani); Luca Rodica (30 de ani); Mardare Adrian (20 de ani); Miron Ion (50 de ani); Motohon Silviu (35 de ani); Munteanu Nicolae-Ovi­diu (25 de ani); Naghy Eugen-Francisc (17 ani); Opre Gogu (40 de ani); Osman Dumitru (24 de ani); Oteliţă Aurel (34 de ani); Pisek Ştefan (54 de ani); Radu Constantin (33 de ani); Sava Angela-Elena (25 de ani); Sporer Rudolf-Herman (33 de ani); Stanciu Ioan (42 de ani); Zabulică Constantin (30 de ani); Witman Petru (25 de ani); cadavru neidentificat-bărbat (35-45 de ani); cadavru neidentificat-băr­bat (35-45 de ani); cadavru neidentificat-bărbat (20-30 de ani); cada­vru neidentificat-bărbat (40-50 de ani). Acestora li se adaugă Zornek Otto-Nicolae, născut la data de 13.02.1936, cu ultimul domiciliu în Timişoara, Str. Dropiei nr. 3, sc. A, ap. 6, care figurează în evidenţa Parchetelor Militare ca dispărut în timpul Revoluţiei din Timişoara. Identificarea acestuia nu s-a realizat cu mem­brii familiei sale în baza ac­telor medico-legale.
Citeşte mai multe despre:   special,   eroii revolutiei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de