x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Industria uşoară, de la planuri fanteziste la magazine goale

0
Autor: Daniela Ivan 00 0000 - 00:00

La început de ianuarie, Ceauşescu a trasat noi sarcini industriei uşoare. Peste 85% din totalul producţiei să fie produse noi şi modernizate. Ca urmare a indicaţiilor preţioase urmau să fie create 90.000 de sortimente noi. Cu toate astea, românii nu găseau mai nimic prin magazine.



Industria uşoară raporta cifre-record pentru acea dată, în schimb românii nu găseau prin magazine prea multe mărci sau diversitate de produse vestimentare. Materialele erau cu culori şterse fiind realizate aproape obligatoriu din materie primă autohtonă. Cine voia să aibă ceva mai deosebit era nevoit să cumpere "pe sub mână" ţesături de la vaporeni sau de la românii care lucrau în Libia sau Siria şi să-l lucreze pe comandă la croitoreasă.

Se pare că acest sport naţional a ajuns şi la urechile lui Ceauşescu care pe 4 decembrie 1989, a cerut Direcţiei de plan producţie şi dezvoltare din Ministerul Industriei Uşoare să realizeze o gamă variată de produse-ţesături, tricotaje, confecţii, articole de galanterie, marochinărie şi altele- pentru aprovizionarea în bune condiţii a populaţiei, dar şi pentru export. Ministerul Industriei Uşoare s-a angajat să ducă la îndeplinire cerinţele lui Ceauşescu.
"Ţinând seama de sporirea exigenţelor cumpărătorilor, cât şi a celor de la export, în anul 1989 se va accentua diversificarea produselor şi se vor crea peste 90.000 de sortimente noi de ţesături, tricotaje şi încălţăminte", scria România Liberă, în data de 4 ianuarie 1989. Unde s-au dus aceste noi produse nu prea se ştie. În orice caz, românii nu prea le-au văzut prin magazine, aşa că singura posibilitate rămâne exportul.

"Mă duceam aproape în fiecare zi la complexul din mijlocul oraşului să văd ce s-a mai adus. Nu prea se băga marfă în magazin, mai mult se dădea pe sub mână, trebuia să ai o relaţie, să cunoşti pe cineva ca să-ţi aducă din magazie ceva mai ca lumea", spune Nina C., din Turnu-Măgurele.
Femeia îşi aminteşte că era mare bătaie pe cămăşile sau maieurile chinezeşti, dar şi pe ciorapii de la Adesgo. Tinerii care doreau să se evidenţieze apelau la croitorii particulari. "Nu găseam nimic din ceea ce mi-ar fi plăcut şi vedeam prin revistele de modă. Aveam nişte reviste Burda aduse de mama unei colege care era asistentă medicală şi fusese plecată la muncă în Libia. Ştiu că mă tot uitam la ele şi că mi-am făcut o rochie pe comandă la o croitoreasă după modelul din revistă", îşi aminteşte Irina P.  

Ministerul Industriei Uşoare a elaborat un plan complex de măsuri menite să conducă la îndeplinirea cu bune rezultate a sarcinilor trasate de Ceauşescu în cadrul Expunerii prezentate la lucrările comune ale Plenarei CC a PCR. Astfel, în anul 1989 - în raport cu anul anterior - volumul producţiei marfă urma să crească cu 14 la sută. De exemplu, la încălţăminte producţia marfă ar fi trebuit să crească cu 19,2 la sută, la confecţii cu 10,7 la sută, iar la tricotaje cu 7,8 la sută. Creşteri însemnate erau prognozate şi la produsele care se vor realiza din materii prime din ţară, ca de pildă cu 20 la sută la ţesăturile din in şi cânepă, cu 11,3 la sută la ţesăturile tip lână. Însă o atenţie deosebită se acorda exporturilor pentru realizarea căruia se întocmeau alte planuri, numite suplimentare.

"Volumul producţiei destinate exporturilor va spori în acest an pe relaţia devize convertibile cu 38,9 la sută faţă de anul anterior", arată documentul citat. Economiştii acelor vremuri  înţelegeau din aceste cifre frumos ambalate că românii vor fi şi mai prost îmbrăcaţi şi mai puţin încălţaţi. Din moment ce producţia creştea în ansamblu cu 14 la sută, iar exporturile cu 38,9 la sută, rezulta că în magazine a ajuns în anul 1989 mai puţină marfă decât în anul 1988. "Nu se mai găsea aproape nimic, de la an la an vedeam cum  rafturile erau din ce în ce mai goale. Ne bucuram şi dacă găseam o pereche de ciorapi. Nu mai cumpăram ce ne trebuia, cumpăram ce găseam ca să ne facem rezerve", îşi aminteşte Radu C.

O altă obsesie a regimului era modernizarea şi reutilarea producţiei.  Ceauşescu avea planuri măreţe pentru această industrie în anul 1989. La Vaslui, urma să se dea în folosinţă o primă capacitate de tricotaje de tip bumbac la o fabrică nouă, care era plănuită să mai producă şi blănuri artificiale de tip " Jacquard". La Urziceni, se plănuia dezvoltarea fabricii Bărăganul care urma să producă articole de sport. La Botoşani urma să înceapă execuţia unei întreprinderi de tricotaje de lână şi a uneia de mătase. La Dorohoi se plănuia o fabrică de încălţăminte. Pe total industrie, în 1989 existau 226 de fabrici care activau în domeniu textile, pielărie, încălţăminte în care lucrau peste 440.000 de salariaţi.
Citeşte mai multe despre:   special,   anul,   sută

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de