Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ramona Drăghici locuieşte în Solca, judeţul Suceava. Pe la începutul anilor '80, ea s-a gândit să-şi întocmească un caiet de reţete cu ingredientele pentru care nu trebuia să stea niciodată la coadă, pentru că le găsea prin toate pădurile din împrejurimi: bureţii. Ba mai mult, în caietul ei găsim şi sfaturi despre cum se recunosc ciupercile şi despre măsurile ce trebuie luate în cazul intoxicaţiilor. Ea a adunat informaţii din cărţi şi a vrut să le pună pe hârtie, pentru a se informa şi fetele, şi nurorile ei.
În "lucrarea" sa există şi câteva prejudecăţi de recunoaştere eronată a ciupercilor: nu sunt juste criteriile cum că toate ciupercile din locurile umblate sunt inofensive, nu toate ciupercile din pădurile de pin sunt periculoase, schimbările de culoare a ciupercilor rupte, mirosul, fermitatea cărnii, prezenţa sucului lăptos nu ne furnizează nici o informaţie precisă, fierberea, uscarea, tratamentul cu sare, oţet etc. nu transformă ciupercile periculoase în comestibile.
Iată ce aflăm despre intoxicaţii. Bolnavului nu i se administrează nici un vomitiv, pentru că el oricum vomită de la sine şi acesta ar putea fi chiar dăunător. Se recomandă cafea şi ceai, care au o acţiune stimulentă asupra organismului. Nu se va da să consume băuturi alcoolice. În cazul intoxicaţiilor cu cele mai periculoase ciuperci: buretele viperii, buretele primăvăratic, buretele tomnatic, buretele de lămâie, simptomele apar mai târziu, abia după 12 ore. În acest timp, stomacul nu mai conţine nimic, deoarece substanţele ingerate au trecut în intestin. De aceea, vomitările care s-ar produce ar fi dăunătoare, căci ele nu contribuie decât la iritarea stomacului, mărirea durerilor şi la obosirea bolnavului. În cazul intoxicaţiei cu aceste specii trebuie chemat imediat medicul, care îi va face bolnavului injecţii intravenoase cu un litru de ser fiziologic, pentru a dilua toxinele intrate în sânge.
Ramona nu a păţit niciodată nimic de la ciupercile pe care le-a preparat, iar oaspeţii săi nu i-au adus decât cuvinte de laudă. Din caietul său ne fac cu ochiul mai multe preparate, dar ne oprim momentan la "ragu" de zbârciogi, pentru care avem nevoie de o jumătate de kilogram de zbârciogi, 100 ml unt, o ceapă, sare, o lămâie sau vin alb, două ouă, carne tocată şi o franzelă. Zbârciogii curăţaţi, opăriţi în apă sărată, se fierb înăbuşit în puţină apă. Concomitent se lasă uleiul să se încingă, se adaugă ceapa rasă. Se stinge cu apă, se potriveşte de sare, suc de lămâie sau vin şi se drege cu gălbenuşurile. La acest sos se adaugă zbârciogii fierţi, perişoarele mici de carne. Se aşază "ragu-ul" pe platou şi se serveşte cu felii de franzelă prăjită. Foarte apetisantă pare şi salata de hribi cu gogoşari, un fel de zacuscă, ne spune Ramona. Ingredientele sunt: 5 kg hribi, 2 kg ceapă, 2 kg gogoşari, un litru ulei, 20 g sare, 5 g piper. Hribii se sortează, se curăţă, se spală şi se fierb timp de 15-20 de minute. În apa în care s-au fiert se adaugă sare şi acid citric pentru albirea hribilor. După fierbere, hribii se scurg şi se răcesc sub jet de apă rece. Se taie în felii subţiri ciupercile, gogoşarii şi ceapa (sau se dau separat prin maşina de tocat carne). Se prăjeşte în ulei ceapa, după care se adaugă roşiile, gogoşarii şi în cele din urmă ciupercile, continuându-se prăjirea până scade sosul. Când preparatul este aproape gata se încorporează condimentele. Produsul obţinut se distribuie în borcane şi se sterilizează. Încheiem cu reţeta unei budinci de ciuperci cu smântână, pentru care sunt necesare: 100 g unt, 6 ouă, 5 linguri de smântână, 3 linguri de pesmet, 100 g ciuperci, o franzeluţă şi sare. Untul se freacă spumă, se adaugă gălbenuşurile, sare, smântână, franzeluţa muiată în lapte şi trecută prin sită, ciupercile tăiate cuburi, opărite şi stropite bine şi albuşurile bătute spumă. Se amestecă uşor, se toarnă compoziţia în forma unsă cu unt şi tapetată cu pesmet (sau făină). Se fierbe pe baia de apă timp de o oră.
