Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 26 august 1989, pe biroul secretarului general, au fost depuse două documente referitoare la activitatea pastorului maghiar Laszlo Tokes. Informările respective (reproduse separat la rubrica "Din arhiva CC al PCR") descriau convorbirea dintre preotul reformat şi procurorul Cristescu. Se treceau în revistă şi ieşirile la rampă ale lui Tokes în presa budapestană. Astfel intră, definitiv, în atenţia autorităţilor pastorul despre care se va spune, mai târziu, că a aprins scânteia revoluţiei române.
PREOT "INDISCIPLINAT"
"Mi-am asumat responsabilitatea şi pericolul să lupt pentru drepturile bisericii, ale minorităţii maghiare. N-am avut în vedere să joc un rol pe plan naţional", a declarat ulterior Laszlo Tokes despre disidenţa sa. Aşa a fost, oare?!
Laszlo Tokes s-a născut în 1952 ca unul dintre cei şapte copii ai unui preot reformat din Cluj. A urmat tradiţia familiei şi a studiat la Institutul Teologic din oraşul natal, acolo unde tatăl său fusese până la începutul anilor '80 profesor. După absolvirea institutului, în 1975, a ocupat vreme de doi ani funcţia de capelan la biserica reformată din Braşov şi apoi la cea din Dej până în 1984. Problemele cu regimul Ceauşescu au dus la excluderea sa din cler. Vreme de peste doi ani, a fost şomer într-un stat unde teoretic şomajul nu exista. În cele din urmă a fost numit preot secund la parohia reformată din Timişoara. Acolo a avut rolul de "scânteie a revoluţiei" din 1989.
Încă din studenţie, Tokes a fost acuzat că s-ar fi manifestat duşmănos împotriva regimului. Despre activitatea sa politică din anii de studiu, chiar el recunoaştea mai târziu că tot ceea ce făcuse de fapt a fost să citeze într-o predică un verset din apostolul Pavel: "Ţara noastră nu este pe pământ, ci în ceruri". Citatul a fost interpretat ca o manifestare de iredentism. Deşi în cele din urmă întâmplarea nu a fost considerată suficient de importantă pentru a-i aduce necazuri pe termen lung.
Adevărata activitate disidentă a început-o după numirea sa la Dej. Acolo a redactat o revistă samizdat, Ellenpontok (Contrapunct), şi a scris o serie de memorii către organizaţii religioase din străinătate. Prin ele critica activitatea bisericii reformate şi politica regimului faţă de aceasta. Deşi articolele din revistă nu erau semnate, Securitatea a aflat cine le-a scris şi a început ancheta împotriva sa. În cele din urmă nu a fost pus oficial sub acuzare. Dar agenţii securităţii i-au sugerat să părăsească ţara, lucru pe care tânărul preot l-a refuzat. În paralel, biserica a demarat procedura disciplinară şi a decis mutarea sa în localitatea izolată Sâmpietru de Câmpie. Tokes nu a acceptat însă decizia bisericii pe care o considera incorectă şi ilegală. În consecinţă, a fost exclus din rândurile clerului reformat.
După mai mult de un an de şomaj şi de contestaţii privind transferul, i s-a oferit un post de preot secund la Timişoara. După moartea preotului principal a rămas în 1988 titularul de facto al funcţiei acestuia. Problemele sale cu autorităţile au continuat însă. Ele sunt de această dată legate de activitatea unei trupe de teatru în limba maghiară, Thalia, ai cărei membri citiseră poezii apreciate de autorităţi ca iredentiste. Tokes, care organizase manifestările culturale ale trupei, a contestat decizia de interdicţie prin protestul difuzat de Radio Budapesta în mai 1989. În paralel, Tokes protesta faţă de sistematizarea rurală cu consecinţa dispersării comunităţilor religioase maghiare ce le locuiau. Punct culminant a fost interviul difuzat de televiziunea maghiară în august 1989.
Ca represalii, prin biserica reformată s-a decis mutarea sa din Timişoara în satul Mineu (Sălaj), unde fusese "detaşat" scriptic încă de la începutul anului.
Sprijinit de grupul său de credincioşi Tokes a rezistat. Opoziţia sa a condus la apariţia primelor grupări de demonstranţi la Timişoara în decembrie 1989.
ANTICOMUNIST SAU NAŢIONALIST MAGHIAR?
"Mi-am asumat responsabilitatea şi pericolul să lupt pentru drepturile bisericii, ale minorităţii maghiare. N-am avut în vedere să joc un rol pe plan naţional. Aşa trebuie înţeleasă chestia. Eu nu mi-am putut închipui ca un preot simplu reformat să lupt pentru cauza eliberării ţării de sub asuprirea dictaturii comuniste", declara Tokes într-un interviu cu Marius Mioc în 2001.
Dintr-o asemenea perspectivă, aura lui Tokes de "campion al revoluţiei anti-comuniste" îşi pierde substanţa. Că de la el s-a aprins "focul" nu poate fi însă negat.
În 1989 Tokes era conştient de atuurile sale în contestaţiile contra autorităţilor. Ulterior şi-a descris astfel strategia: "Mi-am dat seama că dacă ceva poate ajuta, asta este publicitatea internaţională (...) Politica mea de informare publică a adus rodul ei. Renumele dobândit în decursul anilor a fost foarte folositor şi chiar pe asta m-am bazat în toată activitatea mea în Timişoara. Cunoşteam din interior, fiind băiatul unui profesor în teologie şi vicar eparhial, un om care a avut posibilitatea să întreţină relaţii, eram cunoscut prin tatăl meu, mai am opt fraţi şi surori, fiecare a avut universitatea sau a ocupat poziţii, au avut posturile lor apreciate."
În 1989, pentru puterea din România - aşa cum arată acum documente din arhivele securităţii şi ale partidului - Tokes era exclusiv agent al serviciilor secrete maghiare.
BUCUREŞTI-BUDAPESTA, VIA TIMIŞOARA
În contextul deteriorării relaţiilor dintre România şi Ungaria, pe fondul reformelor din lagărul comunist, cazul Tokes a avut în viziunea puterii conotaţii şi semnificaţii tipice. În vreme ce Tokes considera că apără drepturile unei minorităţi ameninţate de o "politică greşită", oficialii îl tratau de periculos "agent provocator" al unor puteri străine.
O scurtă telegramă de la Ambasada României la Budapesta precizează interpretarea: "După opinia noastră, readucerea în obiectivul televiziunii ungare a «cazului L. Tokes», confirmă cele menţionate de noi anterior privind preocuparea unor cercuri ungare de a face din preotul timişorean un simbol important al «cauzei» maghiarilor din ţara noastră."
Tactica regimului de la Bucureşti este, de asemenea, clasică. Sunt mai prevenitori ca totdeauna deoarece Ceauşescu "vede" şi "mâna" Budapestei şi "creierul" Moscovei. Astfel că Tokes a fost declarat problemă internă a bisericii reformate din România. Până la mijlocul lui decembrie 1989 celelalte autorităţi nu s-au implicat direct în "rezolvarea" cazului.
În tot acest timp, protestele lui Tokes n-au depăşit cadrul drepturilor religioase ale maghiarilor din România. Chiar şi politica de sistematizare a satelor era criticată cu referire la efectele nefaste asupra comunităţilor maghiare care şi-ar pierde identitatea prin dispersarea în masa populaţiei româneşti. Pentru aceasta, admite el, fusese anchetat de către inspectorii teritoriali din Departamentul Cultelor. Singura ocazie, o spune tot el, în care s-a implicat direct Securitatea a fost "atacul" din 2 noiembrie 1989 asupra casei sale. Au găsit o chitanţă semnată de el pentru suma de 20.000 lei primiţi în urma unei colecte. De aici acuzaţia de spionaj. Pe de altă parte, din documentele Securităţii reiese că o chitanţă de confirmare a aceleiaşi sume primite de Tokes fusese găsită, la controlul vamal, în maşina unor cetăţeni maghiari.
Te-ntrebi, ca simplu cetăţean, de când spionii semnau chitanţe pentru sumele primite ca plată?! Dar şi de ce Tokes nu şi-a contestat în justiţie semnătura dacă fusese falsificată?
