Limbi şi inimi de porc

Veneam de la serviciu către casă. Pe aleea blocului, o doamnă mergea înaintea mea, împreună cu un puşti de vreo 16 ani. Puştiul îi spunea cu lux de amănunte că bunică-sa a stat la o coadă de patru ore, la BIG, unde se vindeau organe de porc. Am simţit o mare oftică. Dar ce era să fac? Serviciul era serviciu.

De cum ajung acasă, îmi fac un plan ca să parcurg un traseu cât mai scurt şi mai rodnic. Bănuiam că nu numai la BIG s-au vândut organe de porc, ci şi la alte magazine. Important era să iau contactul cu persoanele implicate în astfel de probleme. În timp ce mă frământam eu de zor, apare Jenica, întruchiparea "angelului radios". Începe prin a mă zgândări cu întrebări fără rost, după părerea mea. Mă uit urât la ea şi-i zic să se grăbească, dacă vrea să dăm o raită prin magazine, pentru că n-am timp de pierdut. Ea mijeşte ochii şi-mi zice ghiduşă: "Ce-mi dai dacă ţi-am făcut rost de ceva grozav?" "Pe dracu! Doar dacă ai făcut rost de ceva organe", îi răspund răstit. "De unde ştii?!", mă întrebă ea uimită. "Nu ştiu! Bănuiesc, doresc, visez!", îi zic eu plină de speranţă.

Ei bine, da, Jenica aranjase o afacere de zile mari. Făcuse rost de organele mult dorite. E drept că nu din toate, adică doar de limbă şi inimă de porc. Ficat şi rinichi nu mai aveau când s-a dus ea la relaţie, aşa că s-a mulţumit cu ce mai rămăsese. Cum dracu să mai facă şi nazuri?! "Cât ai luat?", o întreb eu nerăbdătoare. "Câte vrei?", mă întrebă ea derutân­du-mă. "Mai întâi să le văd", îi zic, şi am ieşit amândouă pe uşă.

La ea în bucătărie, pe masă, într-un lighean mare, se aflau o mulţime de limbi de porc şi în altul mai mic, inimi tot de porc. Mă uit la ea aşteptând. "Ia câte vrei!", mă invită ea plină de ge­nerozitate. Ba chiar îmi dă un crătiţoi în care să le pun. Am ales douăsprezece limbi şi şase inimi, cam de aceeaşi mărime. Frumos! M-am întors repede acasă, am luat cântarul de mână şi o sacoşă. Le-am cântărit, le-am pus în crătiţoi şi abia în momentul ăla am pus de o discuţie despre bani. Jenica mi-a zis scurt: "Jumate acum, jumate la leafă!" Doamne! Cum să n-o iubesc şi să-i iert toate inepţiile şi bârfele pe care mi le toarnă şi când n-am chef? O pup îndesat pe frunte şi plec rapid cu crătiţoiul să-l deşert şi să i-l înapoiez spălat, nu cum face ea, de obicei, când ia de la mine vreun vas.

Mi-am umplut chiuveta de limbi şi inimi! După ce am scăpat de crătiţoi m-am apucat de spălat şi sortat, după cum aveam să le folosesc. Şase limbi şi toate ini­mile le-am pus la congelator. Şase limbi le-am pus la fiert în oala cea mare, sub presiune. În timp ce le sortam şi încercam să le găsesc modul cel mai avantajos de preparare, mi-am adus aminte de Esop şi povestea lui cu limbile. Hm! Îmi venea să râd şi, ca să nu ajungem şi noi ca musafirii stăpânului său, am hotărât să le prepar pe rând.

De cum s-au fiert le-am jupuit de piele şi am separat trei, pe care le-am băgat într-o cutie din plastic, împreună cu o parte din zeamă, şi am dat-o la congelator, pentru ca să le am gata fierte atunci când le voi folosi. Pe cele trei rămase, le-am tăiat feliuţe. Am tăiat fideluţă trei cepe mari, am dat pe răzătoare doi morcovi şi am înăbuşit totul în ulei. Când s-a înmuiat bine totul, am adăugat două linguri de pastă de bulion, o linguriţă de zahăr, o foaie de dafin, piper, o lingură de oţet de mere, trei căţei de usturoi tăiaţi feliuţe, trei căni din zeama în care au fiert limbile şi le-am dat un clocot, apoi am pus bucăţile de limbă, am dres de sare şi le-am mai lăsat să fiarbă împreună cât să mai scadă sosul, cam douăzeci de minute, la foc potri­vit. Între timp, am pus la fiert nişte tăiţei, mai lătişori, un fel de leşte firave. Producţie proprie! Am jumulit câteva frunze de pă­trunjel, din ghiveciul din su­fra­gerie, dar numai pentru decor, în­trucât abia răsărise şi se întreve­dea o recoltă foarte proastă.

Se făcuse ora la care veneau mâncăcioşii. Aşa că le-am pus câte o porţie zdravănă de paste peste care am turnat cu polonicul sos şi bucăţi de limbă, apoi am ornat cu prăpădenia de verdeaţă. şi... le-au mâncat!