Măsline umplute

De câtva timp o tot visam pe Steliana, o fostă colegă de şcoală elementară şi vecină de stradă. Mă tot gândeam la ea şi tare mi-aş fi dorit să o revăd. Ne despărţise viaţa şi vreme de 10 ani nu ne mai văzusem. Întâmplarea a făcut ca la începutul lunii să mă întâlnesc cu Mia, o altă fostă colegă. Ea nu se mutase din cartier şi se întâlnea des cu cei mai mulţi dintre foştii vecini şi colegi.

Am prins-o în toane bune şi cu ceva timp, pentru că aştepta în faţa Secţiei de Miliţie să se facă ora când avea să-şi primească noul buletin. Am aflat o mulţime de noutăţi atât despre colegi, cât şi despre vecini. Unele erau foarte triste, altele plăcute. Despre colegi am aflat de unul că se însurase şi era tătic de gemeni, o fată plecase într-o excursie şi a uitat să mai vină, o alta se căsătorise cu un polonez şi a plecat la el acasă, alta se căsătorise imediat ce terminase clasa a VII-a şi avea cinci copii din patru naşteri. Am întrebat-o şi de Steliana. Mi-a zis că e bine. Am mai stat puţin de vorbă şi ne-am despărţit după ce mi-a dat numărul de telefon al Stelianei.

De cum am ajuns acasă i-am dat telefon. A fost foarte plăcut surprinsă şi mi-a zis că abia aşteaptă să ne întâlnim ca să stăm de vorbă, aşa că am invitat-o sâmbătă după-amiază pe la mine. Aveam la dispoziţie trei zile şi ceva-ceva tot am să pregătesc.

La un magazin din cartier am găsit conserve de hamsie afumată în ulei, de la altul am luat un kilogram de măsline mari şi frumoase. De la o cunoştinţă am obţinut zece ouă. Trei erau ciobite, dar bune pentru ce-mi trebuia mie. Şi uite aşa am pregătit măsline umplute cu hamsie afumată! Sâmbăta a venit, iar Steliana s-a prezentat conform înţelegerii. Ne-am pupat, ne-am îmbrăţişat şi, pentru că aveam copiii la mama, am pus de o bârfă mare. A trecut timpul şi parcă aveam un arici în stomac. Ne-am dus în bucătărie, aşa, ca într-un loc intim, şi am pus pe masă o sticlă cu votcă şi măsline umplute cu hamsie afumată, pe un pat gros de maioneză, ornată cu frunze de salată verde şi fideluţe de gogoşari în oţet. Steliana se mi­nuna.

Am pus farfurioare şi tacâmuri, pâine şi am umplut două păhăruţe cu votcă. Am ciocnit şi ne-am urat sănătate şi numai bucurii, apoi am sorbit din păhăruţe. S-a strâmbat şi s-a repe­zit la furculiţă. Am începu să mâncăm. Steliana era foarte încântată de gustul deosebit al măslinelor, dar şi de răbdarea de care dădusem dovadă, reuşind să umplu atâtea măsline cu bucăţele de hamsie. Nici n-a terminat bine de mâncat şi mi-a cerut reţeta, ca să nu uite cumva până să plece. I-am zis  ingredientele: 2 conserve cu hamsie afumată, 2 lămâi, 2 ouă fierte tari, sare, piper, o ceapă potrivită, salată verde, 200 g măsline negre, maioneză vârtoasă, gogoşari. Am început să-i spun cum să prepare reţeta. Scoţi hamsiile din conservă, fără a le zobi şi pui peste ele zeama de la o lămâie şi puţină sare. Toci ceapa mărunt. Scoţi sâmburii de la măsline cu aparatul, faci o maioneză cât mai tare dintr-un gălbenuş crud, un gălbenuş fiert, o linguriţă de muştar şi ulei. Scurgi peştele de zeama de lămâie pe care o păstrezi şi cu bucăţele de peşte umpli toate măslinele. Peştele rămas îl zobeşti cu furculiţa, adaugi ceapa puţin stoarsă, gălbenuşurile fierte, maioneză (trei linguri), zeama de lămâie în care a stat peştele, sare şi piper. Amesteci uşor, apoi adaugi albuşurile fierte, tocate mărunt. Obţii o pastă groasă, care trebuie să fie acrişoară şi piperată bine. Iei măslinele umplute şi le tai în două, pe lat. Pui pe un platou frunze de salată verde, peste care aşezi pasta obţinută, în formă de peşte. În pastă înfigi jumătăţile de măsline, cu partea ţuguiată în jos, astfel încât să se vadă un rotund negru din măslină cu conţinut de peşte. În dreptul ochiului peştelui pui măslina invers adică se vede numai măslina, ca un ochi negru. Continui să acoperi trupul peştelui cu măsline, iar la coadă şi aripioare pui, sub formă de solzişori, codiţele păstrate. Ornezi cu felii de lămâie, solzi de ceapă şi gogoşar. Dar i-am promis că i-o fac eu, dacă vine pe la mine şi luna următoare. A venit!