Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Printre imaginile care i-au marcat, cu siguranţă, pe occidentali, în ultimii ani ai regimului comunist român, se află, bineînţeles, cele ale distrugerii masive a monumentelor istorice.
"Sistematizarea", termenul folosit de puterea din acea epocă, a început prin 1984, în centrul Bucureştiului. Apoi autorităţile au vrut cu orice preţ să "facă o bucurie populaţiei" şi să construiască până şi în cele mai mici sate, "centre agro industriale". Satele erau rase de pe faţa pământului, sau cel puţin asta ştiam noi pe atunci.
În mijlocul mizeriei multiforme provocate de sistemul totalitar într-o ţară ca România, această formă de violenţă a dus la propagarea unor reacţii internaţionale în lanţ şi, mai mult, a impresionat profund inimile populaţiei occidentale.
Ca urmare, a luat naştere la Bruxelles, la 3 februarie 1989, "o operaţiune destinată să înfrăţească 8.000 de sate româneşti ameninţate cu distrugerea, cu diverse comune din restul Europei", aşa cum se putea citi într-un comunicat al AFP (Agenţia France Presse) din acel an. (Începuturile mişcării pot fi plasate prin 1988, dar lansarea oficială s-a făcut la începutul lui februarie 1989.)
"Din punct de vedere umanitar, dar şi din punctul de vedere al patrimoniului, efectele acestui plan sunt un adevărat cutremur" declara în acelaşi document, Paul Hermant, membru al "Biroului Villages roumains" din Belgia. Ce a urmat, se ştie: Operation Villages Roumaines nu numai că a fost un succes în domeniul mobilizării cetăţeneşti şi al ajutorului direct acordat populaţiilor dar, în plus, a contribuit la reînodarea legăturilor istorice dintre români şi francezi. În 1989, comunicatul era, ca şi iniţiatorii proiectului, prudent, şi semnala că "iniţiative similare celei din Belgia aveau să vadă lumina zilei, în curând, în Franţa, Italia, Olanda, RFG şi poate chiar în ţări din Europa de Est." În cele din urmă, OVR devenea ceea ce este şi astăzi...
Postare de pe 3 februarie 2009, de pe blogul lui Laure Hinckel, traducătoare - laurehinckel.over-blog.com
traducere de Eliza Dumitrescu
