Ne scriu cititorii: Dezinfecţia lui Ceauşescu

Pentru creşterea viermilor de mă­tase era nevoie atât de spaţiu, cât şi de foarte multă muncă.

Pentru că şcoala nu dispunea de alte spaţii decât sălile de clasă, acestea au fost golite de bănci şi alte piese de mobilier. După aceasta clasa trebuia dezinfectată cu var. În anul 1989 activitatea de dezinfecţie a claselor a fost făcută de elevii clasei a VIII-a, deoarece se considera că această acţiune este simplă şi în consecinţă poate fi efectuată de aceşti copii.

Pentru a putea înţelege des­fă­şu­ra­rea evenimentelor doresc să precizez faptul că şi în 1989 locuitorii oraşului Nădlac făceau micul tra­fic de frontieră, adică puteau călători în Ungaria o dată pe lună. Astfel, fiecare copil avea posibilitatea să vadă viaţa din ţara vecină. În urma acestor vizite, copiii discutau pe marginea celor văzute acolo şi, bineînţeles, îşi puneau întrebarea de ce la noi în magazine nu se puteau cumpăra aceleaşi bunătăţi. Răspunsul la întrebare îl găseau tot ei prin diverse presupuneri în urma celor auzite de la părinţi şi a discursurilor lui Ceauşescu. Concluzia lor a fost că  magazinele noastre sunt mai sărace decât cele din Ungaria, deoa­re­ce aşa vrea "tovarăşul".

Revenind la povestea noastră, copiii au primit cele necesare acestei acti­vi­tăţi şi patru elevi au avut ca "sar­cină" dezinfectarea unui nu­măr de trei săli situate într-un corp de clădire care se afla la o distanţă de 100 m de şcoală, în acea clădire nefuncţionând altceva decât cele trei săli de clasă.

Acţiunea de dezinfectare a sălilor s-a desfăşurat în bune condiţii, specifice copiilor de 14 ani, adică mai mult var pe pardoseală decât pe pereţi, dar asta nu era nici o problemă. Au fost dezinfectate două din cele trei săli după care a urmat o pauză. Când au intrat în cea de-a treia sală s-au apucat de treabă şi, la un moment dat, au constatat că tabloul "to­va­răşului" a rămas pe perete. Deoa­rece nu aveau scară cu care să dea jos tabloul, cei trei şi-au zis că acum este momentul să-i "ceară socoteală" tovarăşului pentru faptul că la noi în magazine nu-şi pot cum­păra mâncare, dulciuri şi altele. Zis şi făcut, cum nu aveau la îndemână decât var şi perii cu coadă lungă au zis că trebuie să-l "dezinfecteze" şi pe tovarăşul că poate-i vine şi lui mintea la cap şi mai umple magazinele.
Pe când îşi desăvârşeau opera, apa­re şi omul de serviciu. Când l-au văzut pe fereastră nu mai aveau ce să facă aşa că au ieşit din sala de clasă cu gândul că vor reuşi să-l convingă că în acea sală totul este în regulă şi nu mai este nevoie să meargă acolo. Evident acesta a vrut să se asigure că totul este în regulă şi a intrat în sala de clasă. Pri­vi­rea i-a fugit exact în direcţia ta­bloului. Reacţia omului de serviciu a fost una pe măsură. La început părea că este de partea copiilor şi nu va spu­ne nimănui despre cele întâmplate. Ulterior însă, acesta a mers la directorul şcolii şi i-a povestit cele întâmplate.

În următoarele ore, cei patru copii au avut un comportament exemplar şi au făcut tot posibilul ca să le fie remarcată hărnicia şi cu speranţa că omul de serviciu va păstra secretul.

De ce le era frică nu au scăpat. În dimineaţa următoare au fost chemaţi la directorul şcolii care le-a prezentat consecinţele faptei lor şi totodată le-a comunicat faptul că este obligat să convoace consiliul profesoral. La această şedinţă au fost convocaţi şi elevii.

De precizat că la prima întâlnire cu directorul şcolii, datorită faptului că făceau parte din grupul elevilor cu comportament ire­pro­şabil şi rezultate bune la învăţătură, acesta i-a sfătuit să nu recunoască nici dacă vor fi bătuţi că ei au săvârşit fapta.

Spre surpriza elevilor, la şedinţă au participat secretarul de partid al oraşului şi şeful miliţiei.

Aşa cum avea obiceiul, şeful miliţiei le-a aplicat o "corecţie" fi­zică, dar cei patru tot nu au re­cu­noscut că ei au săvârşit fapta.

Secretarul de partid i-a ame­ninţat că părinţii îşi vor pierde locul de muncă şi că vor fi judecaţi pentru faptele copiilor lor, iar ei vor fi exmatriculaţi din şcoală.

În final, datorită faptului că cei patru nu au recunoscut, au scăpat de exmatriculare şi de celelalte consecinţe.
Ana Nagy Gyuris Krokos
Localitatea Nădlac