Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În anul 1989, toate cadrele militare din România beneficiau de prevederile unui ordin vechi de mai bine de 40 de ani, emis de generalul Emil Bodnăraş cu o zi înainte de abdicarea forţată a regelui Mihai I. În condiţiile în care naţiunea se afla în suferinţă, nefiind refăcută după problemele grave din timpul celui de-al doilea război mondial şi după efectele secetei din anul 1946, acordarea unui ajutor material din partea statului atât militarilor Armatei române, cât şi familiilor acestora constituia o idee generoasă şi lăudabilă prin umanismul său.
În Ordinul de zi nr. 50 din 29 decembrie 1947 al ministrului Apărării Naţionale s-a prevăzut ca toţi militarii în termen să treacă, de la data de 1 ianuarie 1948, "de la raţia ipotetică, fictivă de până în prezent de 2.500 de calorii la raţia efectivă de 3.200 de calorii". Totodată, s-a ordonat distribuirea a "două schimburi din micul echipament complet (cămăşi, izmene, ciorapi, batiste etc.), încălţăminte de bună calitate, tot ce este necesar pentru întreţinerea echipamentului (aţă, ace, nasturi etc.), încălţăminte (unsoare, cremă, talpă)". De asemenea, a fost completat echipamentul tuturor ostaşilor aflaţi sub arme, în aşa fel încât aceştia "să aibă un rând de echipament nou sau bun".
În acelaşi timp, generalul Emil Bodnăraş a ordonat completarea cazarmamentului, mărirea raţiei de săpun la 350 de grame pe lună, distribuirea pentru prima dată în Armata română, în mod gratuit, pentru militarii în termen, a unor "articole de regie (tutun, foiţă sau ţigări) şi câte 2 cărţi poştale lunar".
Începând cu data de 1 ianuarie 1948, elevii şcolilor militare urmau să beneficieze, la rândul lor, de o raţie de hrană de 3.500 de calorii. Subofiţerii primeau de la aceeaşi dată, în mod gratuit, "raţia ostaşului, în natură sau la cazanul trupei", echipamentul militar şi "partea anuală de lemne", iar soldele erau "majorate cu 10%-40%, pe categorii: necăsătoriţi, căsătoriţi şi căsătoriţi cu copii".
La rândul lor, ofiţerii primeau "şi ei, pentru prima dată în Armata română, în mod gratuit: (...) raţia ostaşului în natură (...), partea anuală de echipament, mic echipament şi încălţăminte (...), partea anuală de lemne". Totodată, Emil Bodnăraş a ordonat ca ofiţerilor şi subofiţerilor care se mutau în interes de serviciu dintr-o garnizoană în alta să li se asigure "transportul familiei şi bagajelor; cazarea în noua garnizoană în condiţiuni corespunzătoare".
În finalul Ordinului de zi nr. 50 s-a precizat: "Faţă de măsurile de îmbunătăţire a situaţiei materiale a armatei şi a condiţiunilor ce vor fi create cu neobosită stăruinţă pentru a o ridica la un nivel superior, cer tuturor ostaşilor şi comandanţilor de toate gradele cea mai desăvârşită disciplină, executarea neşovăitoare a ordinelor şi devotament faţă de marea cauză a construirii democraţiei noastre populare şi a armatei, ca apărătoare a drepturilor şi cuceririlor poporului".
Acest paragraf poate fi interpretat ca un preludiu la evenimentul ce urma să aibă loc a doua zi. Pe de-o parte, Emil Bodnăraş a ales calea emiterii unui ordin de zi pe întreaga armată pentru a înştiinţa rapid pe toţi militarii despre modificările ce urmau să fie aplicate în Armata română de la 1 ianuarie 1948. Pe de altă parte, ministrul Apărării Naţionale cunoştea intenţiile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi dr Petru Groza în legătură cu forţarea abdicării regelui Mihai I.
În aceste condiţii, emiterea Ordinului nr 50. cu o zi înainte de abolirea monarhiei, poate fi considerată o acţiune de şantajare a celor care se aflau sub arme. Emil Bodnăraş a oferit o modificare pozitivă a situaţiei materiale pentru toţi militarii, dar a solicitat, în acelaşi timp, "executarea neşovăitoare a ordinelor şi devotament faţă de marea cauză a construirii democraţiei noastre populare". Totodată, a fost instituit monopolul statului asupra furnizării de echipament, alimente şi combustibil pentru armată.
Astfel, în mod perfid, Emil Bodnăraş a încercat să asigure devotamentul tuturor militarilor faţă de ministrul Apărării Naţionale, cu o zi înainte de schimbarea conducătorului statului (regele Mihai I) şi abolirea monarhiei.
Celebrul Ordin de zi nr 50. emis la 29 decembrie 1947, nu a fost niciodată abrogat. Acesta şi-a produs efectele în perioada regimului comunist, fiind modificat periodic, în funcţie de resursele materiale şi financiare pe care armata le avea la dispoziţie. În anul 1989, cadrele militare primeau lunar o sumă de bani modică în locul produselor prevăzute în ordinul iniţial emis de generalul Emil Bodnăraş. Aceasta era prevăzută pe o anexă a statului de plată, separat de salariul acordat pentru gradul, funcţia şi vechimea fiecărui militar de carieră.
