La 20 aprilie 1976, în timpul vizitei în România, Léopold Sédar Senghor, preşedintele Senegalului, i-a decernat lui Nicolae Ceauşescu cea mai înaltă distincţie a ţării sale – Marea Cruce a Ordinului Naţional al Leului.
Medalia, realizată sub formă de stea în cinci colţuri, avea inscripţionat pe o parte un leu, simbolul statului african (prezent şi pe stema naţională), iar pe cealaltă parte steagul tricolor (verde-galben-roşu). Ordinul fusese instituit în octombrie 1960, la câteva luni după obţinerea independenţei, suferind ulterior câteva modificări nesemnificative (1962, 1964). Încă de atunci a rămas cea mai înaltă distincţie senegaleză, acordată "pentru merite excepţionale şi servicii aduse naţiunii".
Înaintea vizitei pe care urma să o efectueze în România, preşedintele Senghor a acordat un interviu lui Radu Cârneci de la România Literară. Înaltul oficial senegalez oferea imaginea unui bun cunoscător al culturii şi civilizaţiei române şi europene.
Iată ce declara Senghor: "Am constatat că România îşi bazează dezvoltarea pe cultură şi pe valorile sale cele mai originale: cele ale latinităţii. Ca toate marile civilizaţii, civilizaţia română este rezultatul unei fuziuni realizate - prin contribuţiile complementare ale culturilor mediteraneene şi indoeuropene - cu vechea cultură autohtonă. Mă gândesc, desigur, la geţi şi la daci. Acest caracter original al României cred că l-am constatat începând chiar din neolitic, mai ales această graţie mereu înflorită cu care a şi rămas. Dar toate acestea au fost animate de spiritul latinităţii: al românităţii, în cazul de faţă. Spirit de rigoare şi disciplină, de luciditate, dar şi de libertate, de entuziasm, dar şi de perseverenţă, de înrădăcinare mediteraneană, dar şi de deschidere asupra lumii, chiar asupra lumii a treia".
Cine era însă Léopold Sédar Senghor, politicianul atât de diferit de dictatorii militari de pe continentul negru? Omologul senegalez al lui Nicolae Ceauşescu se născuse în 1906 la Joal, într-un mic oraş de pe coasta Oceanului Atlantic. Admirator încă din adolescenţă al culturii franceze, a beneficiat de o bursă la Paris, unde a studiat la Sorbona şi la Şcoala Normală Superioară. După absolvire a devenit profesor de gramatica limbii franceze. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost luat prizonier în Germania, fiind internat în lagăr, perioadă a vieţii din care datează primele sale creaţii poetice. După război a debutat în politică în postura de reprezentant al regiunii Senegal-Mauritania în Marea Adunare Naţională a Franţei. Tot mai popular în ţara de baştină, a devenit primul preşedinte al Senegalului după obţinerea independenţei (1960).
Deşi susţinător al curentului politic denumit socialism african, a menţinut legăturile economice şi politice cu Franţa şi cu statele europene occidentale. Pentru meritele sale în domeniul culturii (printre altele, Senghor a definit conceptul de negritudine) a fost ales membru al Academiei Franceze, stabilind şi un "record". Era pentru prima oară când prestigioasa instituţie, fondată de Richelieu în 1635, primea în rândurile sale un intelectual de culoare.
Citește pe Antena3.ro