Piroşti la greu

Într-o seară, târziu, sună telefonul. O cunoştinţă de-a mea, din Ardeal, mă anunţa că trece pe la mine, pentru o noapte. Cu soţul, mergea într-o excursie în Bulgaria. Plecarea era din Bucureşti. Nici o problemă. Tocmai făcusem un troc rodnic, în vederea pregătirii pentru Crăciun. Obţinusem făină, ouă, smântână, brânză şi 3 kilograme de carne. Unele aveam să le folosesc pentru cozonacii de Crăciun şi celelalte pentru mâncare, până când cumpăram un porc. Bun.

Zgârcită foc! Mă gândeam ce anume să le pregătesc amicilor mei, dar fără să afectez prea mult proaspetele achiziţii. Şi, unde mai pui că nici nu rămâneau la noi mai mult de o noapte. Dar, după cum zicea bunica, "Poartă-te cum ţi-i rangul!", nici prin gând nu-mi trecea să nu le fac ceva deosebit, chiar dacă ei nu erau nici pe departe... Aşa că am făcut un fel de listă de bucate şi de ingrediente, doar în gând. Am exclus multe dintre ele şi am rămas la capitolul aluaturi, ţinând cont că şi lor le plăceau. Şi pentru că se duceau în Bulgaria, m-am gândit că e bine să le fac eu ceva cocăraie, ca să aibă şi ei cu ce să le compare pe cele bulgăreşti...

Simţeam aşa un impuls sadic... Cum şedeam cu ochii pe pereţi, zăresc în bibliotecă "minunea" lui Esop. Limbile... Ha! Ei bine, voi proceda aproape la fel, dar cu alte ingrediente! Am să fac piroşti! Ce legătură are? N-are! Dar... când le voi servi trei feluri de piroşti... Adică din cele cu carne, cu brânză sărată şi cu brânzică de vaci...

La început, am pus la fiert o bucată de carne, cam de o jumătate de kilogram. Am pus de preparat aluatul. Pentru fiecare fel de umplutură am folosit trei pahare de făină, două ouă, o jumătate de pahar de smântână, trei linguri de untură, o jumătate de pacheţel de drojdie şi sare. Am format trei bucăţi de aluat pe care le-am lăsat la dospit, după care am început a pregăti umpluturile. Prima am pregătit-o pe cea cu brânză de vaci. Am bătut două ouă cu trei linguri de zahăr şi zahăr vanilat, apoi am adăugat patru linguri cu vârf de brânză de vaci şi un praf de sare. Am frecat bine amestecul până am obţinut o cremă. Dintr-o bucată de aluat am întins o foaie groasă cam de 4 milimetri, am tăiat-o în pătrăţele cam de 6 centimetri, am montat în mijlocul fiecărui pătrăţel câte o linguriţă de cremă şi am strâns bine, în mijloc, colţurile. Le-am lăsat în tava unsă cu ulei, până au mai crescut puţin, le-am uns cu ou, apoi le-am dat la cuptorul încins, la foc potrivit.

Am pregătit umplutura pentru piroştile cu brânză sărată, adică: am bătut două oră, am ras peste ele o bucată de brânză telemea, cam un sfert de kilogram, am tocat mărunt o legătură de mărar şi le-am amestecat bine. Cu pasta asta am umplut pătrăţelele de la cealaltă bucată de aluat. Le-am pus în tava unsă cu ulei şi le-am lăsat la crescut până le-am scos din cuptor. Înainte să le dau la copt, le-am uns cu ou. Pe cele cu brânză de vaci le-am pudrat cu zahăr pudră.  

Între timp se fiersese carnea, aşa că am scos-o la răcit şi am dat-o prin maşina de tocat. Am tăiat mărunt trei cepe potrivite, pe care le-am înăbuşit cu un praf de sare, am adăugat carnea, apoi puţin piper şi le-am lăsat să se îmbine de gust, cam 5 minute. Am oprit focul, am adăugat o legătură de mărar şi una de pătrunjel tocate fin, apoi am bătut un ou pe care l-am turnat peste compoziţia călduţă. Am făcut ultimul rând de pătrăţele de aluat şi le-am umplut cu tocătura de carne. Le-am împachetat la fel şi le-am montat în tava unsă cu untură. Le-am uns cu ou şi le-am dat la cuptor.  
Am dus în sufragerie platoul cu piroştile vanilate care te ameţeau cu mirosul lor dulceag şi aspectul de bulgăraşi
pufoşi, le-am adăpostit în cămară pe cele cu brânză sărată, rumenioare şi ruşinoase. La urmă, le-am scos din cuptor pe cele cu carne, dolofane, cu miros îndrăzneţ de chiftea şi pâine caldă. Rumene şi pufoase, de îmbiau şi te ameţeau.

A doua zi, când au venit amicii, le-am pus la cuptor ca să le încălzesc şi le-am dat o lovitură de graţie, pentru că toată noaptea i-am ţinut pe votcă şi piroşti de trei feluri.