Prelucrarea informaţiilor pentru mesaje cu structură complexă

DETALIUL MĂRUNT, SPECIFIC
În ceea ce priveşte culoarea, reporterii nu se pot bizui pe expresii şi imaginaţie sau pe figuri de stil gata confecţionate. Ei se bizuie pe detalii precise. Şi trebuie să se antreneze pentru a observa acele detalii mărunte, specifice naturii lăuntrice a subiectului.

Jules Loh, în schiţa biografică a lui E.C. Hoover, a menţionat că printre multe lucruri de pe biroul fostului preşedinte se afla un pahar mare, ce conţinea o duzină de creioane bine ascuţite - un detaliu care ar fi cules de majoritatea reporterilor. El a observat, de asemenea, că gumele de la capătul tuturor creioanelor erau consumate. Acest detaliu a sugerat mai mult despre om decât toate celelalte evidenţe: culoarea cravatei sale, strălucirea pantofilor săi, batista în buzunarul de la piept.

Când laureatul premiului Pulitzer, Saul Pett, a scris un aritcol despre mintea lui Robert Mc Namara, nu a folosit nici măcar o dată expresia "minte de computer". Nu avea nevoie. El a sugerat această idee prin atenţia faţă de detaliu în timpul unui interviu la dineu, descriindu-l pe Mc Namara după cum urmează:
"... Cântărea în mod judicios dacă să servească o a doua băutură sau nu, evalua toţi factorii care l-ar putea determina să aleagă între peşte sau carne de vită şi o dată ce s-a hotărât nu mai prevea niciodată înapoi".
Câteodată este dificil sau incomod să-ţi dai osteneala căutând detalii, dar tocmai acolo Joe Smith scriitorul se poate baza pe Joe Smith reporterul.

Redactorul de ştiri de la AP, Sid Moody, discută tocmai acest lucru într-un post-scriptum la un articol pe care l-a scris despre o traversare a oceanului pe o corabie norvegiană:
"Căutaţi detaliul, folosiţi verbe în locul adjectivelor sau adverbelor. Desigur, cârmaciul stă la roata cârmei ca un viking. Dar el îşi strânge şi subţiază buzele pentru a ţine ploaia departe, îşi mânjeşte ochii, îndreptându-i ca pe nişte focuri de armă împotriva vântului, priveşte fix, imobilizat ca un swani, la lumina busolei.
Încheieturile mâinilor sale sunt albe de frig şi de încordarea cu care ţine cârma. Dar el navighează înainte".

Cititorul îşi poate face propria lui idee despre ce este un viking, dar tu stai acolo în ploaie tocmai ca să-i spui ce făcea acel anume viking, e acea corabie anume, în acea furtună anume, iar dacă nu-i poţi da detaliile specifice ai face mai bine să mergi şi să stai la cald, să te usuci şi să mănânci iaurt din lapte de capră.


PSEUDO-CULOAREA NU ARE EFECT
Nu, generalizările grandioase şi combinaţiile confuze substantiv-adjectiv nu ada­u­gă culoare scrierii, ci numai detaliile. Într-un exemplu de pseudo-culoare dintr-un fapt divers despre un membru al comisiei de imigrare, numit de curând:
"Se spune că în afara palatului congresului este în general manierat. Cu părul său stilat după ultima modă, mustaţa îngrijită şi ochelarii cu ramă de corn ar putea fi luat drept profesor la Universitatea Texas din apropiere". Pe baza acestei descrieri, la fel ar putea fi jumătate din populaţia bărbătească.(...) Puneţi în contrast aceste fraze concise dintr-un fapt divers apar­ţi­nând AP, ce descrie un meşteşugar care reproduce un Shaker: "Charles Caffel este un meşteşugar de 43 de ani, clădit cu liniile pe care le admiră cel mai mult. Este la fel de suplu ca un cârlig de rufe - o invenţie Shaker - şi singurul lui ornament este o barbă roşcată, deasă".
Iată o imagine bogată, în cuvinte puţine, departe de cea a domnului în general manie­rat, care poartă ochelari şi care ar putea fi luat drept profesorul de facultate tipic. (...)
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, p. 129-132