Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Almanahul Scînteia puteam citi în 1989 un articol numit "Itinerar pe planeta albinelor". După o descriere amănunţită, din care cităm câteva caracteristici; "sunt blânde şi liniştite în ceasurile de muncă, preocupate până la uitarea de sine, calculate în tot ce întreprind, curajoase şi prevăzătoare, tenace şi dezinteresate, trăiesc după legi complicate, executând în bezna stupului lucrări care ating perfecţiunea", putem afla şi o scurtă istorie a albinelor.
Aflăm că oamenii de ştiinţă afirmă că au apărut în urmă cu 20 de milioane de ani. Albina a traversat Egiptul faraonic, însemnele ei dăinuind pe pereţii piramidelor, pe obiectele de cult, în hieroglife. A poposit în antichitatea orientală, textele sacre mărturisindu-i prezenţa. S-a fixat în Europa şi se ştie că vechii greci au făcut din albină şi miere emblemele elocinţei. În anul 343, Aristotel dădea amănunte despre organizarea anatomică, psihologia albinelor, maladiile care o pot măcina şi observă printre micile vietăţi existenţa uneia mai mari care, deşi avea ac, nu se servea de el.
Tot din rândurile articolului aflăm că apicultura ca ştiinţă începe să se dezvolte abia în secolul al XVII-lea. Pas cu pas, ştiinţa încearcă să lumineze partea necunoscută a vieţii acestor insecte pe cât de stranii, pe atât de invidiat prin modul lor de organizare.
Pe meleagurile noastre găsim o menţiune în cartea a V-a din "Istoriile" lui Herodot: "După cum spun tracii, meleagurile de dincolo de Istru sunt împânzite de albine şi din cauza lor este cu neputinţă să pătrunzi mai adânc în ţinut". Alţi scriitori se referă despre faptul că mierea era frecvent folosită în alimentaţia locuitorilor de pe teritoriul actual al României. Şi, nu în ultimul rând, comerţul cu ceară şi miere era din plin practicat de autohtoni. Primele atestări documentare privind albinăritul pe meleagurile noastre datează din secolul al XI-lea în Transilvania şi secolele XIV-XV în Moldova şi în Ţara Românească.
Articolul informează cititorul şi cu privire la existenţa Complexului apicol de la Băneasa, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea Combinatul apicol pentru producerea bazei tehnico-materiale necesare practicării apiculturii, Institutul de cercetare şi producţie pentru apicultură, precum şi Liceul Agroindustrial - primul din ţară cu profil apicol. Acest complex dovedea că apicultura a devenit "o componentă principală a economiei naţionale".
Autorul articolului detaliază: "Directivele adoptate de cel de-al XIII-lea Congres al partidului asigură cadrul favorabil dezvoltării, în contextul creşterii producţiei agricole vegetale şi animale, a acestei ramuri importante. Or, conform directivelor, în rândul programelor elaborate privind înfăptuirea obiectivelor stabilite de Congresul al XIII-lea al PCR, este jalonat şi Programul de dezvoltare a apiculturii în perioada 1986-1990".
Acest program prevedea ca Ministerului Agriculturii, Ministerului Silviculturii, organelor agricole judeţene şi gospodăriilor populaţiei le revin în această perioadă importante îndatoriri privind dezvoltarea intensivă a apiculturii prin creşterea numărului familiilor de albine şi, implicit, obţinerea unor producţii sporite de miere, paralel cu realizarea unor noi sortimente de produse apicole şi derivate apicole.
Programul preciza şi o serie de îndatoriri, de sarcini care vizează sporirea constantă şi ritmică a patrimoniului apicol naţional. Cum? "Prin creşterea efectivului familiilor de albine din unităţile de stat, cooperatiste şi gospodăriile populaţiei, prin cuprinderea în activitatea apicolă a unui număr cât mai mare de oameni ai muncii de la oraşe şi sate de toate vârstele şi profesiile, prin asigurarea polenizării saturate, cu ajutorul albinelor, a culturilor agricole entomofile, în scopul creşterii cantitative şi îmbunătăţirii calitative a producţiilor agropomicole."
Citește pe Antena3.ro
