Radiografii culinare: Munca patriotică de pe lotul şcolii

Înainte de '90, fiecare şcoală avea lotul ei de pământ. Vacanţa copiilor îmbina odihna cu munca, aşa încât elevii din lumea satului erau prezenţi aproape tot timpul la şcoală pentru a întreţine culturile de pe lotul şcolar sau pentru a hrăni viermii de mătase.

De asemenea, erau duşi şi la arie, pentru a culege spicele din urma combinei care secera şi treiera grâul. Ca să nu mai vorbim de culesul plantelor medicinale. Tot copiii erau cei care prezentau şi programe artistice în pauza de prânz de la aceste activităţi, recitând poezii închinate tovarăşului, aşa încât munca lor era cu adevărat importantă.

Profesoara M.E. îşi aminteşte cum în satul Putineiu, judeţul Teleorman, atracţia cea mai mare pentru elevi era lotul şcolar. "Copiii erau foarte încântaţi când erau chemaţi la muncă pe lotul şcolii. Acesta era destul de mare şi bine organizat. Le dădea posibilitatea să pună în practică toate cunoştinţele dobândite la obiectul de studiu Agricultură", îşi aminteşte profesoara. Munceau, dar aveau timp şi să se joace, în legea lor.  

Lotul şcolii din Putineiu era re­numit prin culturile de zarzavat: roşii, ardei, vinete, dar mai ales ceapă şi usturoi. Copiii trebuiau să le ude, să le plivească şi, mai târziu, să le recolteze. "Momentul acesta era cel mai frumos. Deşi fiecare copil avea acasă şi o grădiniţă de zarzavat, mai ales că Teleormanul este renumit pentru legumele sale, roşiile de la şcoală li se păreau mai gustoase! Aşa că, pe lângă cules, mai şi gustau din recoltă. Uneori, când profesorii nu erau atenţi, se mai încingea şi câte o bataie cu roşii", povesteşte M.E. Recoltatul cepii şi al usturoiului era o altă bucurie pentru elevi, pentru că acum erau învăţaţi să împletească funii. Elevii mai mari le scoteau din pământ, iar cei din clasele primare împleteau ceapa şi ustu­roiul în funii, sub îndrumarea doamnelor învăţătoare. Se organizau şi concursuri de genul "cea mai frumoasă şi cea mai lungă funie". Funiile erau expuse pe gardul şcolii pentru a se usca, dar şi pentru a fi notate de un juriu, organizat acolo ad-hoc. Elevii primeau insigna "Pionier de frunte", nu numai pentru rezultatele şcolare, dar şi pentru această muncă patriotică. Recolta de pe lotul şcolii ajungea în bucătăria cantinei grădiniţei, dar şi prin cămara profesorilor. Uneori şi co­piii se întorceau acasă cu două-trei cepe şi câteva roşii, aşa că toată lumea era mulţumită.

"La cantină se găteau întotdeauna mâncăruri potrivite vârstei şoimilor patriei", ne spune M.E., care a fost şi directoarea şcolii, şi a grădiniţei din Putineiu între anii 1982-1984. Ea îşi aminteşte că se prepara o ciulama de pui cu mămăliguţă. "E nevoie de un pui mai grăsuţ, aşa cum se cresc în Teleor­man,  de 50 g unt sau ulei, 200 g făină, 100 g morcovi, 50 g ţelină, 50 g ceapă, 100 g unt, sare, 500 g mălai şi piper. Carnea de pui se pune la fiert împreună cu morcovul, ţelina şi ceapa. Când sunt gata fierte, se strecoară zeama. Într-un vas separat se topeşte untul în care se pune făina şi se desface, adăugându-se, puţin câte puţin, zeama de carne şi zarzavat, având grijă să nu se facă nici un cocoloş. Se adaugă şi carnea şi se lasă la foc mic, timp de 30 de minute. Se serveşte cald, cu piper pisat, după preferinţă, şi cu mămăliguţă." Cel mai "gustat" desert de la cantină era unul numit "măr fantezie", aşa cum îl numea bucătăreasa. Iată şi reţeta, adunată din cenuşa memoriei: "Se spală câteva mere, iar în mijlocul fiecăruia se face o gaură şi se scot sâmburii. În locul lor se introduc struguri daţi prin zahăr, proaspeţi sau din compot, în funcţie de anotimp. Merele se introduc la cuptor 20 de minute. Apoi se scot şi se aşază pe platou. Din zeama de la compot (dacă este cazul, dacă nu din apă fiartă) şi zahăr se face un sirop care se toarnă peste mere. Deasupra se ornează cu frişcă bătută şi se pune câte o boabă de strugure. Se serveşte rece".