x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Republica Populară Ungară a murit! Trăiască Republica Ungaria

0
23 Oct 2009 - 00:00


La 10 septembrie, Ungaria anunţă suspendarea acordurilor cu RDG şi respectarea Convenţiei de la Geneva privind tratamentul refugiaţilor. Gyula Horn anunţă în cea mai po­pu­la­ră emisiune de televiziune că gra­niţa este deschisă. 24.000 de refugiaţi părăsesc Ungaria spre Austria şi RFG până la sfârşitul lunii. La în­ce­putul lui octombrie, Bonnul anunţă că Ungaria va primi un mi­liard de mărci credite.

În tot acest timp la Budapesta, masa rotundă dintre putere şi Opo­ziţie, lansată la 13 iunie, continuă. Comuniştii intră destul de în­crezători în negocieri. Sondajele îi creditează cu 35%-40%, în vreme ce nici unul din celelalte partide nu depăşesc 20%. "Comuniştii reformaţi, luând deja în considerare necesitatea oricărui tip de alegeri, au concluzionat în urma ex­pe­rienţei poloneze că ar fi periculos să se fixeze proporţiile re­pre­zen­tării, scrisese Gale Stokes. Cu sistemul lor de organizare cu­prin­ză­toa­re şi om­­niprezentă, cu lideri bine cu­noscuţi şi cu un program cu ade­vă­rat reformator, ei au crezut că pot în­vinge sau cel puţin că pot candida foarte si­guri în alegerile libere. Era riscant, dar mizele erau mari - să devină primul partid comunist care obţine legiti­mi­tatea prin intermediul urnei de vot."
Dialog între putere, organizaţii de masă oficiale şi sindicate
Trei sunt participanţii la masa rotundă.

Puterea, reprezentată de liderii reformişti ai PMSU, organizaţii de masă oficiale (sindicate etc.) şi Opo­ziţia. Şase echipe de lucru dezbat chestiuni legislative, economice, po­litice etc. Modelul polonez îi inspiră pe participanţi. Mai mult, este propusă schimbarea Cons­ti­tuţiei. Imre Pozsgay propune crearea postului de preşedinte al Ungariei, ales de Parlament. A existat o înţelegere între PMSU şi FDM prin care preşedinţia ar fi revenit puterii, iar Jozsef Antall, pre­şedintele FDM, ar fi devenit prim-mi­nistru. SzDSz şi Fidesz suspectează această înţelegere de culise. Propu­ne­rea era ca noul preşedinte al Ungariei să fie ales la 7 ianuarie, deci înainte de alegerile parlamentare, prevăzute pentru martie 1990. SzDSz şi Fidesz au bănuit că postul era creat pentru Imre Pozsgay, care ar fi jucat astfel ro­lul de arbitru, ca şi Wojciech Jaruzelski în Polonia. Cele două partide doresc să se ajungă la o formulă (alegeri complet libere) prin care sperau să-i alun­ge pe comunişti de la putere, şi nu să împartă puterea cu aceştia.

Negocierea de la Budapesta nu viza alegeri parţial libere, ca la Varşovia. Formula poloneză - pre­şedintele pentru comunişti, primul-ministru pentru Opoziţie - nu este acceptată de SzDSz şi Fidesz. FDM - care îl susţine pe Imre Pozsgay ca preşedinte - re­pre­zintă numai o parte a Opoziţiei. FDM, nu trebuie uitat, se înfiinţase cu sprijinul lui Imre Pozsgay, în 1988. Cu Im­re Pozsgay ca preşedinte, co­muniştii ar fi deţinut în continuare o parte importantă din putere. În plus, SzDSz şi Fidesz se tem că vor fi marginalizate de coaliţia PMSU-FDM.  Negocierile au fost finalizate la 19 septembrie, o săp­tă­mână după ce se instala în Polonia primul guvern necomunist. SzDSz şi Fidesz nu semnează acordul. Opoziţia se scin­dează. De o parte Forumul De­mo­crat Ma­ghiar, adeptul formulei de compromis negociat cu PMSU, pe de altă parte, SzDSz şi Fidesz, care refuză "compromisul istoric". Ele au propus ţinerea unui referendum. Populaţia trebuie să se pronunţe dacă este de acord cu preşedinţia în formula propusă de FDM, proprietăţile partidului să fie preluate de stat, să se menţină miliţiile muncitoreşti în­fiinţate în 1956 şi celulele comuniste în întreprinderi. SzDSz şi Fidesz au reuşit să strângă cele 200.000 de semnături necesare. Referendumul a fost programat pentru sfârşitul lunii noiembrie, în locul propuselor alegeri care
l-ar fi propulsat pe Imre Pozsgay ca preşedinte al Ungariei.
ULTIMUL CONGRES
Congresul PMSU s-a ţinut la în­ce­pu­tul lui octombrie, într-un deplin ano­ni­mat. 1.276 de delegaţi au votat să se re­nunţe la particula "muncitoresc" din titulatura partidului. Din cei 700.000 de membri, 30.000 au trecut în nou-înfiinţatul "partid socialist ma­­ghiar", în care au intrat comuniştii reformişti. PMSU îşi propune să adere la Internaţionala Socialistă şi acceptă regulile demo­cratice ale unei societăţi pluraliste. În plan economic, va milita pentru economia de piaţă. Liderul noului partid este ales Rezso Nyers. Mesajul de felicitare al lui Mihail Gorbaciov soseşte în aceeaşi zi. Kremli­nul ur­măreşte cu atenţie evoluţia si­tua­ţiei. Modelul tranziţiei treptate - sub controlul comuniştilor reformatori - în curs la Budapesta, mulţi dintre gorbaciovişti speră să-l aplice în URSS.

În iulie, în timpul vizitei lui Eduard Şe­var­dnadze, ministrul de Externe so­vie­tic, le-a spus liderilor maghiari: "Fa­ceţi ce vi se pare mai bine pentru a păs­tra poziţiile partidului". Derapajul controlat al re­gimurilor comuniste spre de­mo­craţii de tip occidental are ne­voie de un test reuşit. Pentru pe­res­troika şi glasnost, exemplul ma­ghiar tre­buie să fie acest test. În timpul aceleiaşi vizite, Şevardnadze a cerut ca Un­garia să nu opteze unila­teral pentru Occident, adică pentru NATO. Tranziţia trebuia efectuată în bloc. Evadarea din pluton a Ungariei priva URSS de capacitatea de a negocia cedarea Europei de Est, cerând un preţ po­litic şi economic convenabil. Acestea erau şi condiţiile în care URSS era de acord cu procesul politic în care se an­gaja Ungaria: controlul partidului şi apartenenţa la bloc. Pentru asta, PMSU trebuia să rămână în avangarda procesului şi nu trebuia să se des­tra­me.

Al XIV-lea Congres al PMSU a fost şi ultimul. Unitatea nu a fost păs­tra­tă. Transformarea partidului co­mu­­nist într-un partid social-demo­crat a provocat în final sciziunea. Din cei 700.000 de membri ai partidului, 30.000 l-au urmat pe Rezso Nyers, alţi 100.000 au trecut sub conducerea lui Karloy Groszx, care a înfiinţat alt partid. Efectul electoral al acestui partid va fi nul. La începutul lui octombrie deci partidul comunist tratează posibilitatea de a conduce la capăt tran­ziţia democratică. Iniţiativa trece de partea Opoziţiei. Destrămarea parti­du­lui comunist s-a petrecut paşnic. Ni­mic nu a tulburat anonimatul dis­pa­riţiei lui. O dispariţie care a se­mă­nat cu cea a creatorului său, în 1956, Janos Kadar, câteva luni mai devreme.


REVIZUIREA CONSTITUŢIEI
La sfârşitul lui octombrie, este făcut încă un pas din marşul spre un regim de­mocratic. În sesiunea din 17-20 oc­tombrie, Adunarea Naţională votează mai multe articole, care echivalează de facto cu revizuirea Constituţiei. Sunt afirmate libertatea presei, libertatea de asociere. Miliţile mun­ci­to­reşti (60.000 de membri) în­fiinţate în 1956 sunt desfiinţate, aşa cum ceruse Opoziţia în timpul ne­gocierilor. Proprietăţile partidului sunt trecute sta­tu­lui, Ungaria este de la acea dată o "de­mocraţie repezentativă". 1 mai şi 7 no­iembrie încetează să mai fie săr­bă­tori oficiale. 23 oc­tom­brie este de­cla­rată ziua republicii.

În 1956, la 23 oc­tom­brie, izbucnise re­voluţia. Toată is­to­ria Ungariei se derulase în umbra neuitatelor zile din octombrie-noiembrie 1956. 80.000 de oameni de­mon­s­trează la Budapesta în amin­tirea zilelor revoluţiei din 1956. Prima zi liberă de 23 oc­tombrie este un triumf al Opoziţiei. Străzile s-au umplut de lume într-o atmosferă de sărbătoare şi reculegre. Se ţin discursuri în mai multe pieţe ale ora­şu­lui, până seara târziu. Miklos Nemeth declară Repu­blica Populară Ungară - Republica Ungaria. La 3 noiembrie, Ungaria anunţă oficial Guvernul cehoslovac că abandonează lucrările la barajul de pe Dunăre.

Protocolul semnat în 1977 de Janos Kadar şi Gustav Husak îşi pierdea conţinutul. Kadar ieşise de pe sce­na politică încă din 1988, Husak încă rezista. O lună mai târziu, la 9 decembrie, va demisiona şi el. Nota Guvernului maghiar cerea renego­cierea condiţiilor de colaborare. Ra­ţiunile ecologice (extrem de populare în Ungaria, cel puţin cele legate de barajul de la Nagymaros) şi cele eco­nomice au fost ho­tă­râtoare. Un­garia îşi reeva­lua priori­tăţile pe criterii pragma­tice, ig­no­rându-le pe cele ideologice. Guvernul cehoslovac cere peste un miliard de dolari daune. Apoi, chestiunea intră în uitare. O săp­­tămână mai târziu, zidul de la Ber­lin se prăbuşeşte. La Praga şi în alte oraşe cehoslovace se desfăşoară mari demonstraţii antiguvernamentale. La sfârşitul lui decembrie, re­gi­mul comunist de la Praga se prăbuşeşte şi el.
Stelian Tănase, din volumul: Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009 p. 203-206
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de