Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru boxul amator de dinainte de Revoluţie, "Centura de aur" a reprezentat încă de la prima ediţie, desfăşurată în 1972, una dintre cele mai puternice competiţii din lume.
Valoarea ridicată a turneului era dată de prezenţa an de an a unor pugilişti care aveau în palmares titluri olimpice, mondiale sau europene, dar mai ales a cubanezilor, stăpâni absoluţi ai ringului amator în acea perioadă.
Ediţia din 1989 a "Centurii de aur", a 18-a la număr, a avut loc în prima parte a lunii aprilie, la Bucureşti, şi a reunit 111 sportivi din 9 ţări, prin-tre care URSS, Bulgaria, Cuba, RPD Coreeană, RD Germană şi, în premieră, RP Chineză. Programată cu doar o lună înaintea Campionatelor Europene de la Atena, competiţia a fot privită drept un ultim criteriu de selecţie de către tehnicieni, astfel că sovieticii, bulgarii, turcii şi est-germanii au trimis la Bucureşti primele echipe, spre deosebire de cubanezi, care au venit cu garnitura secundă. Meciurile din tururile preliminare s-au desfăşurat la Sala Rapid, iar gala finală a avut loc pe un ring amenajat în potcoava Stadionului Giuleşti, fiind urmărită de peste 6.000 de spectatori.
Turneul a fost dominat categoric de boxerii din România şi URSS, ţări care au dat 21 din cei 24 de finalişti. Sovieticii au câştigat şase centuri, cinci au revenit reprezentanţilor noştri, iar una cubanezilor. Seria victoriilor româneşti a fost deschisă de mezinul lotului, Petrică Paraschiv, care l-a învins la puncte pe campionul european al categoriei semimuscă, Nsan Muncian (URSS), furnizând una dintre marile surprize ale turneului.
La mijlocie mică, Rudel Obreja, actualul preşedinte al Federaţiei Române de Box, a trecut lejer de un alt campion continental, Israel Akopkohian (URSS), seria succeselor tricolore fiind completată de Daniel Dumitrescu, vicecampionul olimpic de la Seul, Francisc Vaştag şi de Marcelică Tudoriu. Evoluţia lui Vaştag i-a impresionat pe specialişti, care l-au declarat cel mai tehnic pugilist al turneului. "Unul dintre sportivii români a cărui prezenţă pe ring a fost aşteptată cu deosebit interes este semimijlociul Francisc Vaştag, care a beneficiat, de asemenea, de pregătirile din cadrul lotului naţional. El a îndreptăţit încrederea antrenorilor, a satisfăcut pretenţiile spectatorilor, oferindu-ne tuturor nu numai victorii clare asupra unor adversari puternici, ci şi o manieră de box spectaculoasă şi eficace", scria la vremea respectivă ziarul Sportul despre cel care în anii următori avea să cucerească multe titluri europene şi mondiale, evidenţiindu-se drept cel mai bun produs al boxului românesc amator.
După "Centura de aur", antrenorii Relu Auraş, Emil Popa şi Vasile Bala au definitivat echipa pentru Campionatele Europene din luna mai, la care ţara noastră a câştigat două medalii de argint, prin Daniel Dumitrescu şi Rudel Obreja. Interesant este faptul că tocmai cei doi boxeri care au urcat pe podium la Atena s-au pregătit până la "Centura de aur" separat de colegii de la lot, din cauza unor neînţelegeri cu Relu Auraş.
Rudel Obreja îşi aminteşte: "Nu mi-a plăcut niciodată cum făcea antrenamentele şi nici cum se purta cu sportivii, de aceea, împreună cu Daniel Dumitrescu, în luna ianuarie am decis să ne pregătim la club, la Dinamo. După Campionatele Europene, la cererea mea, Auraş a fost schimbat, în locul său fiind adus antrenorul Teddy Niculescu".
Rudel Obreja spune că a plecat la Atena cu gândul de a rămâne definitiv în străinătate, dar a renunţat la această intenţie pentru a nu-i face rău vicepreşedintelui de atunci al federaţiei, Tudor Stănică, un om care a ajutat foarte mult boxul în acei ani. "Voiam să fug, pentru că nu mai suportam ceea ce se întâmpla în ţară şi chiar îmi luasem la revedere de la familie. Stănică era şeful Cercetărilor Penale şi i-aş fi făcut un rău dacă aş fi fugit, mai ales că el garantase pentru mine. A fost un om care ne-a ajutat foarte mult. Bani prea mulţi nu câştigam în acea vreme. Pentru «Centura de aur» am luat exact 1.686 de lei, ţin minte suma pentru că era aceeaşi la toate turneele internaţionale, dar Stănică găsea mereu variante ca să mai primim ceva, neoficial. După argintul de la Europene, pe mine m-a ajutat să primesc un apartament în centrul Bucureştiului, pe care îl mai am şi astăzi", rememorează preşedintele FRB.
