Securitatea a dejucat atentate ale teroriştilor arabi contra turiştilor evrei

Dezvoltarea Turismului s-a nu­mărat printre proiectele de anvergură ale lui Nicolae Ceauşescu. În 1989, România avea o reţea însemnată de staţiuni de agrement atât pe litoral, cât şi în zonele montane. Ministerul Turismului semnase contracte cu cele mai importante firme de profil din Europa de Vest şi Israel, astfel că tot timpul anului hotelurile româneşti găzduiau străini aflaţi la odihnă şi tratament. Afluxul de turişti din "lu­mea capitalului" impunea şi anumite măsuri informative, astfel că Ministerul de Interne a ve­gheat atent sejururile oaspeţilor occidentali.

Despre acest fenomen, doi dintre specialiştii epocii - generalii de Se­cu­ritate Neagu Cosma şi Ion Stă­nescu - şi-au depănat amintirile sub forma unui interviu, precedat de un preambul referitor la colaborarea dintre ministerele de Interne şi al Turismului în perioada regimului comunist. Textul a fost publicat în volumul "Potenţial turistic ro­mâ­nesc - Eldorado al viitorului", apărut la Editura "Paco" în anul 2002:

Atât Organele de Miliţie, cât şi cele de Securitate, au fost prezente, prin ofiţeri activi şi de rezervă, dar mai ales prin agentură, în strucurile centrale şi teritoriale ale Ministerului Turismului, cu precădere în sectoa­rele care se ocupau cu turismul ex­tern - român şi străin. De altfel, or­ganele Ministerului de Interne aveau competenţe date de Legea de Organizare şi Funcţionare care vizau controlul la frontieră, a documentelor de călătorie şi a bagajelor, îm­pie­dicând pătrunderea persoanelor ne­autorizate, cât şi a produselor in­terzise (arme, droguri) sau de contrabandă, punând pe acei români şi străini în situaţia de a nu putea folosi linia turistică pentru afaceri ilicite şi pentru scoaterea din ţară a unor bunuri de patrimoniu şi a mărfurilor de contrabandă sau a recurge la acte de teroare.
La controlul documentelor de că­lătorie se avea în vedere subs­tituţia de persoane atât la intrare, cât şi la ieşire, precum şi a autenticităţii do­cumentelor.

Printr-o strânsă colaborare între cele două ministere s-a asigurat securitatea mijloacelor de transport - avioane, autocare, autoturisme - şi a integrităţi corporale a turiştilor. O atenţie cu totul specială s-a acordat de lucrătorii celor două instituţii, transportului aviatic, îndeosebi curselor charter cu turişti evrei - TAROM şi EL-Al - pândiţi permanent de teroriştii arabi, membri ai organizaţiilor cu preocupări teroriste. Când eram ministru de Interne aveam frecvente întâlniri cu minis­trul Tu­ris­mului, analizând împrenă, asistaţi de subordonaţii noştri, cu atribuţii în domeniul menţionat; acelaşi stil de lucru l-am practicat şi din poziţia de ministru al Turismului. Au fost mai multe tentative de deturnare a unor avioane cu pa­sa­geri evrei şi nu numai care, datorită bunei colaborări de care am vorbit, dar, mai ales a competenţei şi spiritului de sacrificiu al lucrătorilor USLA (Unitatea Specială de Luptă Antitero), aflaţi la bordul avionului şi pe aeroporturi, asemenea încer­cări au eşuat: turismul cu evrei a decurs fără incidente.
● Neagu Cosma: Vă propun să vă opriţi puţin, întorcându-ne în timp, chiar înainte de a fi dumneavoastră ministrul Turismului, pentru a aduce unele clarificări asupra su­biectului în discuţie: amestecul Securităţii în treburile Turismului.

Când director general al Oficiului Naţional de Turism era Teodorescu, ginerele lui Chivu Stoica, noi cei de la Contraspionaj, am introdus în ONT pe post de adjunct al lui Teo­dorescu pe colonelul Cristache Zambeti, funcţie pe care a deţinut-o pe parcursul mai multor ani. Tot înainte de a veni dv. în Departamentul Secucrităţii, l-am introdus în Ministerul Turismului pe colonelul (ulterior general) Erdely Elemer. (Când aţi venit dv., l-aţi găsit în această poziţie). El ocupa funcţia de şef al Serviciului ghizi. După câţiva ani de activitate în Turism, a fost numit inspector al Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne - Harghita, unde a rămas până la pensionare. Tot în Sectorul ghizi, a lucrat şapte-opt ani şi maiorul (ulterior colonel) Aurel Fleancu.

La hotelul şi restaurantul Athenee Palace l-am introdus pe funcţia de director adjunct pe maiorul (ulterior colonel) Florea Rebegilă, funcţie în care a activat mai bine de 10 ani.

La Centrala Litoral, ca director adjunct, am introdus pe colonelul Bârlea, precum am introdus ofiţeri şi în alte sectoare. La Intercontinental a funcţionat ca şef al grupului de detectivi ai hotelului, lt. col. Nicolae Mărăcine. Dar foloseam ofiţeri aco­periţi şi în alte obiective, fără a figura în schema acelora.

Aşa a activat un ofiţer în Hotelul Bucureşti, ocupând una din camere, în care avea instalată o microcentrală de interceptare, în legătură cu unele camere din hotel, aflate în supraveghere electronică.

Se înţelege că nu în toate cazurile erau bine primiţi şi bine văzuţi; responsabili acestor obiective, te­mându-se că ei sunt aceia care se află în atenţia ofiţerului.

Ofiţerul de la Hotel Bucureşti, col. Dobirţoiu, a păţit-o rău de tot, în decembrie 1989, când un mare şef din ONT Bucureşti l-a "demascat" ca terorist, lăsându-l la discreţia "re­voluţionarilor" furioşi. L-a salvat - după ce a fost bine "şifonat" un in­giner, care l-a predat Procuraturii, scoţându-l din ghearele unor ne­trebnici. Nici la Procuratură nu i-a fost prea bine, dar a scăpat teafăr, demonstrând că nu era terorist, rostul lui la hotel fiind de a asculta convorbirile unor străini aflaţi în ur­mărirea Contraspionajului român.
Asemenea rezolvări le găsim şi în judeţe.
● Ion Stănescu: Ce conluzie des­prinde cititorul din exemplele pre­zentate de dvs.?

● Neagu Cosma: Că Securitatea, prin unitatea de contraspionaj, a fost prezentă în structurile Ministerului Turismului, cu misiuni stricte profilului menţionat (contraspionaj). Nu era o imixtiune în treburile Turismului - de altfel, ei erau obligaţi şi erau şi pricepuţi, să îndeplinească la modul optim sarcinile postului, pe care îl ocupau în Ministerul Turismului.

● Ion Stănescu: Da, şi când eram eu în turism (Ion Stănescu a fost mi­nistru al Turismului în perioada 1984-1989, n.r.), grupurilor care vi­zitau Ţările Socialiste (în cele Occidentale, nu se practica turismul de grup cu români), exista, de asemenea, o strânsă conlucrare, erau încadrate ca organizator sau ghid, de ofiţeri de securitate activi sau în rezervă. Presiunea asupra turiştilor români, în special în URSS şi Un­garia, era constantă şi agresivă, vi­zând antrenarea unora în activităţi contrare legilor acelor ţări şi compromiterea, mergându-se până la atragerea lor în activităţi antiro­mâneşti, de organele de informaţii ale acelor ţări.

De mare folos au fost acele informaţii furnizate de Ministerul de Interne, care se referau la lipsa de bonitate a unor firme străine aflate în contact de colaborare cu oficiile de turism româneşti şi care, în lipsa informaţiilor, ar fi condus la daune materiale pentru partea română.

Au existat şi în turism func­ţionari, puţini la număr, care pentru unele avantaje materiale de genul acelora descrise în practicarea vânătorii, de turiştii străini, asupra cărora organele Ministerului de Interne, au făcut informări determinând măsurile care se impuneau, fiind înlăturaţi din sistem acei lucrători corupţi.

Desigur şi Ministerul Turismului a sprijinit organele Ministerului de Interne cu unele informaţii, privind firme partenere străine ori lucrători din asemenea firme, pentru care activitatea turistică nu era decât o acoperire a unor activităţi antiro­mâneşti.

● Neagu Cosma: Mai putem adăuga la cele spuse în legătură cu "amestecul" Securităţii în treburile turismului şi venirea în fruntea ministerului a generalului Nicolae Doicaru, fost şef al Departamentului Informaţiilor Externe şi prim adjunct al ministrului de Interne. Cum se spune, nu a venit cu mâna goală, l-a adus cu el şi colonelul (DIE) Vasile Tilincă, numindu-l şeful Direcţiei Relaţii Internaţionale, funcţie de mare răspundere, dar care îi oferea condiţii, pentru a-şi îndeplini şi sarcinile sale de ofiţer de informaţii. Nici Doicaru şi nici Tilincă nu veniseră în turism pentru a încurca treburile specifice Ministerului Turismului şi nu li se poate reproşa că nu şi-au făcut datoria.

● Ion Stănescu: Cum de altfel, nici mie nu mi se poate reproşa că, deşi proveneam din informaţii, nu mi-aş fi făcut datoria, faţă de problematica şi progresul turismului.

Situaţii similare, cu ofiţeri de informaţii detaşaţi ori angajaţi în turism, după ce contractul lor cu Serviciul de Informaţii de care aparţinuseră, a expirat (reziliat) întâlnim nu numai în fostele ţări socialiste, ci şi în cele vestice; aşa că detractorii Securităţii să nu mai împrăştie miasme, că o să li se strice nasul.