Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îngrijorarea pe care o arătau la nivel internaţional autorităţile de la Budapesta faţă de soarta minorităţii maghiare din România masca acţiuni concrete de destabilizare a situaţiei din ţara noastră. Generalul de brigadă (rez.) Aurel Rogojan, cel care în 1989 era seful Cancelariei DSS, "omul din umbră" al lui Iulian Vlad, ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, descrie contextul internaţional şi eforturile revizioniste ale Ungariei. Potrivit generalului în rezervă, DSS a avut agenţi în taberele de pregătire ale celor care urmau să ducă în România operaţiuni de gherilă urbană. Totodată, Securitatea a interceptat mai mulţi emisari care au realizat puncte de sprijin în localităţi importante din România.
Organizaţia "România Liberă", creată în septembrie 1987 de Brigada "România" a Securităţii Republicii Populare Ungaria, în numele unui comitet condus de economistul Marin Roşca, plecat din Timişoara, a fost de factură mediocră sub toate aspectele, fiind manipulată de "Forumul Democrat Maghiar". Conştienţi că "Ardealul nu poate fi obţinut fără români", revizioniştii unguri au căutat dintoddeauna să-şi atragă sprijinul cel puţin al unei părţi a populaţiei majoritare, iar organizaţia "România Liberă" de la Budapesta trebuia să devină expresia acelui sprijin.
Fără a sesiza capcana neorevizioniştilor unguri, lideri ai "Uniunii Mondiale a Românilor Liberi" - îndeosebi Doru Novacovici şi Sandu Pobereznic, poate determinaţi şi de cei sub ale căror auspicii a apărut UMRL - au acceptat să patroneze organizaţia "România Liberă" împreună cu oficiali de la Budapesta, între care Imre Pozsgai, unul dintre autorii "revoluţiei de palat" care la începutul anului 1988 l-a dislocat de Janos Kadar şi pentru scurtă vreme s-a aflat în echipa conducătoare, înlocuită la rândul ei de Karoly Grosz.
La 8 iulie are loc la Bucureşti întâlnirea la nivel înalt a statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, prilej cu care, într-o întrevedere bilaterală, facilitată de Gorbaciov, conducerea ungară - Nyeres Reszo, Nemeth Miklos şi Gyula Horn - susţine că Transilvania nu aparţine României şi ameninţă că va internaţionaliza problema maghiarilor din România.
Anterior, în decembrie 1988, conducerea duală iugoslavă - Loncear şi Dizdarevici - l-a iritat pe Ceauşescu punând în discuţie problema Banatului. În august 1989, agenţi de informaţii ai Departamentului Securităţii Statului, infiltraţi în cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raportează primele date în legătură cu pregătirea unor formaţiuni de luptă (gherilă urbană) ale căror misiuni erau să acţioneze în România pentru crearea pretextelor unor evenimente în consens cu evoluţiile din Polonia şi Ungaria, iar ulterior şi din Cehoslovacia, RD Germană şi Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov şi George Herbert Bush şi, pe de altă parte, de François Mitterrand şi Helmuth Kohl, având şi binecuvântarea Sanctităţii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului.
Organizaţia România Liberă şi UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securităţii RP Ungară) au organizat formaţiuni paramilitare pe care le-au instruit în tabăra (cazarma militară) de la Bicske pentru "acţiuni viitoare de gherilă urbană în România". Instructorii erau unguri originari din România, dar aceştia acţionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Noul conducător al României Libere şi al grupului instruit, de cca. 400 de membri, era tehnicianul petrochimist Manea Gheorghe, iar din partea UMRL asista Sandu Pobereznic.
Subzistenţa grupului era asigurată de organizaţii revizioniste maghiare, de UMRL şi de Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi, care avea deja un birou în Ungaria.
În subsolul cazărmii de la Bicske se tipărea o parte din materialele de propagandă pentru a fi trimise în România cu scopul de a se determina apariţia unor nuclee interne ale organizaţiei România Liberă. O altă parte a materialelor de diversiune propagandistică era pregătită în tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar şi ale AVO (Securitatea de Stat a Ungariei) şi difuzată de aceasta din urma.
Pe cale de consecinţă a celor relevate, agenţi curieri ai mişcărilor "solidarnosc" din Polonia, "forumurilor civice" din Ungaria, Cehoslovacia şi RD Germană sunt interceptaţi şi anchetaţi, în plenitudinea îndeplinirii misiunilor de racolare şi fixare a sarcinilor ce reveneau "revoluţionarilor aleşi pentru provocarea surprizelor strategice (politice) planificate". Ei aveau să recunoască cine sunt, de unde au venit şi cu ce scop, precum şi gradul de îndeplinire a misiunilor. Mai puţine detalii însă privind elementele operaţionale - consemne, parole, sisteme secrete de comunicare prin care urma să se realizeze mobilizarea persoanelor care urmau să-şi asume riscurile provocării şi conducerii (dirijării ) evenimentelor amorsate.
În toamna anului 1989, emisarii realizaseră contacte şi constituiseră puncte de sprijin în Alba Iulia, Arad, Braşov, Bucureşti, Caransebeş, Cisnădie, Cluj, Constanţa, Craiova, Cugir, Iaşi, Lugoj, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara... (ordinea este cea alfabetică, dar lista nu este completă).
Se impune o menţiune. Contactele au fost mult mai numeroase decât punctele de sprijin efectiv create, ele având ca scop şi punerea Securităţii pe piste false. Ipotetic, fiecare contact trebuia să treacă printr-un filtru, până a se stabili că este o derută. Amestecul premeditat al contactelor întâmplătoare cu cele de creare a punctelor de sprijin a fost o tactică prin care s-a îngreunat identificarea şi controlul acestora din urmă.
Fiecare emisar acţiona "multiplu de zece", iar fiecare nou membru căuta alţi zece. În Bucureşti s-au vizat recrutări, inclusiv din rândurile elevilor de liceu, cu care se realizau întâlniri de instruire în parcuri. "Instructorii" erau persoane recent revenite în ţară. Unii părinţi îngrijoraţi s-au adresat Biroului de Informaţii, Sesizări şi Reclamaţii al Ministerului de Interne.
În zilele de foc din decembrie 1989 am avut confirmarea deplină a misiunilor acelor emisari. Cele mai multe oraşe-ţintă ale curieratului lor au fost cuprinse în după-amiaza zilei de 22 decembrie de furia unor revolte, aparent ilogice, în care, iniţial, interlopi periculoşi, terorizând unităţile de Securitate şi Miliţie (din înalt ordin subordonate comandamentelor judeţene militare de apărare, urmare a stării excepţionale instituite), s-au transformat ad hoc în "revoluţionari profesionişti".
În seara zilei de 21 decembrie, generalul Vlad, fiind chemat în sediul Comitetului Central, a asigurat preluarea rapoartelor operative telefonice ale şefilor unităţilor judeţene (municipale şi orăşeneşti, unde existau structuri locale) ale DSS, transmise la cabinetul şefului departamentului. Invariabil, la apelurile "Suntem atacaţi, ne dau foc, ce facem?", răspunsul era standard: "Solicitaţi sprijin comandamentului judeţean de apărare!". Şeful Securităţii judeţului Sibiu, locotenent-colonelul inginer Theodor Petrişor, primind această soluţie, mi-a spus să aştept un moment şi să ascult. A deschis probabil fereastra şi a orientat receptorul telefonului spre exterior. Am auzit un tir infernal, şuierături şi răpăit de gloanţe cum numai în filmele de război auzisem. "Cine trage?", l-am întrebat. "Cei la care ne trimiteţi să ne apere!", a fost răspunsul.
În sinteză, când generalul Vlad a cerut să fie informat despre situaţia din ţară, i-am raportat că pe linia Timişoara - Reşiţa - Caransebeş - Alba Iulia (Cugir) - Sibiu - Braşov, Banatul şi Transilvania sunt încercuite de focarele unor violenţe extreme ale căror ţinte erau sedii ale Securităţii şi Miliţiei, unele fiind atacate, incendiate, cu evidenta intenţie ca ocupanţii lor să fie arşi de vii. Am mai menţionat că, aşa cum se prezintă situaţia, Banatul şi Transilvania par a fi izolate de restul ţării şi i-am prezentat succint ce s-a comunicat din fiecare judeţ. S-a interesat dacă sunt probleme la Târgu-Mureş, în Harghita şi Covasna. Acolo însă era o linişte suspectă şi se aştepta ca, în următoarele două zile, la Odorheiul Secuiesc şi în alte localităţi să se dezlănţuie evenimente de un tragism cutremurător...
Aurel Rogojan
Citește pe Antena3.ro
