Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Scrisoarea celor 6" a stârnit multe controverse atât după publicarea ei, în martie 1989, cât şi după caderea comunismului. Care dintre semnatari era mai disident decât celălalt? Ipoteza "trădării" lui Gheorghe Apostol, care ar fi regretat semnătura pe textul în cauză, a fost lansată de Silviu Brucan în Memoriile sale. Reproducem în continuare pasajul respectiv, cu menţiunea că selecţia textului aparţine redacţiei.
În prima lună, interogatoriul a fost concentrat asupra relaţiilor şi convorbirilor mele cu diplomaţii americani şi oficiali ai Departamentului de Stat, despre care strânseseră numeroase dovezi. Vizitele mele în Statele Unite, care trec de 40 de-a lungul anilor, prietenii americani, politicienii, profesorii şi academicienii care protestau ori de câte ori nu primeam paşaport sau eram persecutat de autorităţile române, inclusiv cele patru cărţi pe care le-am publicat în SUA, toate acestea erau menite a dovedi că eram un agent american recrutat de CIA încă de când am fost ambasador la Washington. Cazul meu era într-adevăr unic potrivit standardelor româneşti. Există chiar o declaraţie care protesta împotriva măsurilor represive luate împotriva mea în '87 semnată de George Bush, pe atunci vicepreşedinte al SUA.
Pe baza tuturor acestor documente, ei au trecut în luna a doua la strategia intimidării şi înfricoşării, cu ameninţarea că voi fi judecat şi condamnat ca spion american, pentru a mă determina să reneg public "Scrisoarea", să recunosc că am greşit şi să-i cer lui Ceauşescu să fiu iertat. În cursul acestei a doua luni, ei m-au supus la întreaga gamă de ameninţări şi presiuni morale "specialitatea casei": de la ameninţarea iminentă a unui proces şi a unei sentinţe de condamnare la moarte ca agent american, la umilirea publică în faţa unor mitinguri muncitoreşti înscenate, evacuarea familiei într-un oraş izolat ca Zimnicea, pe Dunăre (unde te vor mânca de viu ţânţarii), ruperea familiei în două, cu fiica mea rămasă şomer, forţată să-l însoţească pe soţul ei la Călăraşi, confiscarea economiilor mele băneşti şi a celor în dolari ş.a.m.d. Într-adevăr, ei s-au gândit la toate. Madam Ceauşescu era foarte pricepută la aşa ceva şi, după cum a recunoscut unul dintre investigatori, ea s-a ocupat direct de cazul meu.
Momentul culminant a venit când lt.col. Rădulescu m-a spus la ceea ce numea el "testul suprem". A pregătit acest moment cu multă grijă şi cu arta unui psihiatru. Într-o joi dimineaţă, m-a avertizat că duminică după-amiază voi fi confruntat cu un şoc, adăugând că îi era teamă să nu am un atac de cord care ar putea să-mi fie fatal. El a repetat avertismentul vineri seara, adăugând că toţi prietenii din străinătate m-au dat uitării, că nici presa occidentală, nici Europa Liberă nu mai menţionează numele meu, iar sâmbătă seara mi-a spus că toţi tovarăşii mei, toţi cinci, s-au disociat de activităţile mele criminale şi nu vor să aibă de-a face cu un spion american. În sfârşit, duminică după-amiază am fost escortat în "Camera Philips", plină de aparate şi instalaţii electronice. Lt.col. Rădulescu mi-a spus: "Acum ascultă cu atenţie!" şi a pus în priză un magnetofon. Era o voce care citea tare un text. Şi am recunoscut imediat vocea lui Gheorghe Apostol. Am avut într-adevăr un şoc. El mă acuza ca trădător de patrie, vândut imperialiştilor americani şi declara că am scris "Scrisoarea celor 6" la ordinul CIA, şi de aceea ar trebui să fiu judecat şi condamnat pentru trădare şi, în mod specific, menţiona articolele din Codul penal care trebuiau aplicate în cazul meu - o indicaţie clară că citea un text pregătit de Securitate. În dosar, scena din Camera Philips este descrisă laconic:
"Pe timpul anchetei am prezentat banda magnetică cu înregistrarea declaraţiei lui Apostol Gheorghe prin are acesta îl demască că a furnizat informaţii economice şi politice unor diplomaţi spioni americani, englezi, olandezi, că este un trădător de patrie care trebuie judecat cu toată asprimea. A ascultat cu cea mai mare atenţie conţinutul înregistrării, dând semne de maximă nervozitate atunci când se pronunţau cuvinte ca «trădător», «vândut imperialiştilor americani», în final concluzionând că nu are nici un dubiu cu privire la autenticitatea acesteia. A menţionat însă că de-abia acum îşi dă seama că Apostol Gheorghe este un om slab, fără personalitate, care, dacă ar fi fost prins şi anchetat de Siguranţă, în mod sigur şi-ar fi vândut tovarăşii de luptă. A subliniat că este convins de faptul că Apostol Gheorghe va putea lua atitudine împotriva lui atât pe timpul unei eventuale confruntări, cât şi într-un proces public. Apreciază declaraţia drept un adevărat rechizitoriu care ar putea impresiona opinia publică. A renunţat la ideea de a fi confruntat cu Apostol Gheorghe întrucât nu poate contrazice un om care este în slujba autorităţilor şi care conform convingerilor lui a devenit «omul Securităţii». A adăugat însă că Apostol este terminat ca om politic". Pe pagina următoare, dosarul spune: "Brucan Silviu a subliniat totodată că el nu-şi va schimba poziţia chiar dacă toţi semnatarii «Scrisorii» îi vor cere în cor acest lucru".
Aici ar trebui să pomenesc ultima şi cea mai neaşteptată declaraţie a investigatorului şef, deoarece avea o notă umană: "prof. Brucan, după toate aceste zile, vă respect". Este adevărat că n-am găsit această declaraţie în dosar "într-o singură copie" pentru Ceauşescu.
Silviu Brucan, Generaţia Irosită, Memorii, Bucureşti, Ed. Universul & Calistrat Hogaş, 1992, p.203-205
