x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special "Sistemul cartografic interactiv", în topografia militară

"Sistemul cartografic interactiv", în topografia militară

de dr. Petre Opriş    |    01 Oct 2009   •   00:00
"Sistemul cartografic interactiv", în topografia militară
Sursa foto: Bruce Weaver/AFP/Mediafax

În anul 1989, colonelul dr ing. Marian Rotaru era preocupat de perfecţionarea tehnicilor de asigurare topogeodezică a acţiunilor de luptă a trupelor româneşti. În acest sens, comandantul Direcţiei Topografice Mi­li­tare studia posibi­litatea uti­li­ză­rii pe scară largă a sistemelor digitale de reprezentare a terenului, cu aju­torul unor înregistratoare gra­fice perfecţionate.

Acestea ofereau date "pentru modelarea perfectă şi ra­pidă a terenului pe direcţii, su­pra­feţe sau zone de operaţii ale tea­tre­lor de acţiuni mi­litare", cu scopul de a obţine "un randament superior în editarea hărţilor topografice".

În acelaşi timp, la Direcţia To­po­gra­fică Militară exista un proiect pentru "realizarea unor platforme inerţiale pentru poziţionări cu mare precizie (+/- 0,5 m la o distanţă de 60-80 km), alcătuite, în principiu, dintr-o unitate de prelucrare au­to­mată a datelor şi o unitate de control prin afişaj electronic, montate pe un autoturism de teren sau pe un alt mijloc de locomoţie, şi deservit de o echipă formată din doi specialişti".

În paralel, colonelul Marian R­o­ta­ru dorea ca "Direcţia Topografică Mili­tară, în colaborare cu alte instituţii de profil din Ministerul Apă­ră­rii Naţionale şi din economia naţio­na­lă să proiecteze şi să realizeze aparatura aferentă pentru recep­ţio­nar­ea semnalelor transmise de sa­te­liţii artificiali ai Pământului, care în prezent sunt constituiţi într-o «re­ţea satelitară»". Obiectivul final al acţiunii era "diversificarea asigu­rării topogeodezice de către orga­nul specializat - Direcţia Topogra­fică Mi­litară - prin proiectarea şi rea­li­za­rea unor noi tipuri de hărţi şi do­cu­mente, inclusiv prin realizarea mo­delului digital al terenului (MDT)".

Comandantul Direcţiei Topo­gr­a­fice Militare cunoştea faptul că în SUA fusese realizat în cursul anilor '80 sistemul "Global Positioning Sys­tem" (GPS).

Acesta era alcătuit din 18-24 de sateliţi, plasaţi pe orbita Pământului în trei planuri di­fe­ri­te şi care furnizau permanent informaţii unor echipe de la sol, formate din două persoane, echipate cu apa­ratură Doppler, un microprocesor şi un terminal. Astfel, militarii ame­ricani şi nu numai aceştia aflau coor­donatele poziţiei lor la sol în 20-40 de minute, cu o precizie de 10 centrimetri. Prin pozi­ţio­narea specială pe orbită, cel puţin cinci sateliţi ai sistemului GPS asigurau simultan fluxul de date necesare echipelor de la sol.

Crearea sistemului GPS de către cercetătorii americani a permis renunţarea la concepţia clasică de alcătuire a reţelelor geodezice în favoarea determinării de poziţii prin sisteme inerţiale. Totodată, s-a trecut la alcătuirea unor baze de date digitale pentru militari, care aveau nevoie rapid de hărţi precise şi detaliate ale zonele şi direcţiilor strategice, atât în timpul exer­ciţiilor comune, cât şi în caz de război.

De asemenea, colonelul Marian Rotaru cunoştea faptul că în armata so­vietică se experimentase la mij­locul anilor '80 "un sistem automatizat de comandă, alcătuit, în principal, dintr-un calculator, display-uri şi plottere (înregistratoare grafice - n.r.) dispuse pe 24 de autospeciale, cu ajutorul căruia o situaţie tactică se poate înregistra, transmite sau reţine simultan, spre consultare".

La rândul lor, cercetătorii americani au experimentat în aceeaşi perioadă "un sistem similar, dispus pe o autospecială, care se bazează pe un display color cu plasmă şi un calculator în care este generat între­gul set de simboluri tactice, cu ajutorul căruia situaţia tactică se transpune automat pe display. Avantajele sistemului constau în gabaritul redus şi utilizarea unor calculatoare de dimensiuni relativ mici".

Încă din anul 1986, colonelul dr ing. Marian Rotaru a prezentat în România avantajele sistemului GPS, precum şi a imaginilor preluate şi transmise de sateliţii plasaţi pe diferite orbite ale Pământului, astfel: "Un specialist de la NASA, întrebat fiind dacă nu devin vizibile şi nu­merele de identificare ale avio­a-n­elor, în cazul măririi fotografiilor luate de sateliţi, a răspuns că este posibil să se vadă chiar şi niturile de pe aripi".

Şeful Direcţiei Topografice Militare preciza că "realizarea MDT (modelului digital al terenului în România - n.r.) reprezintă un proces complex de lungă durată, aşa cum rezultă şi din experienţa acumulată de alte ţări (SUA, RD Germană, RS Cehoslovacă ş.a.). Numai pentru culegerea informaţiilor referitoare la relief, căi de comunicaţii şi lo­calităţi principale, precum şi pentru stocarea lor pe suporţi magnetici compatibili cu calculatorul se poate estima o durată de 4-5 ani.

Pentru realizarea MDT sunt necesare sisteme tehnice de culegere, stocare, prelucrare şi extragere a datelor topografice numerice. Prin­tre aceste sisteme, fără de care nu se poa­te realiza MDT, un rol de seamă îl joacă «sistemul cartografic in­terac­tiv» care deja a intrat în preo­cu­pările Direcţiei Topografice Mi­li­ta­re pentru realizare, ca model ex­pe­rimental, până în anul 1990".

×
Subiecte în articol: special