Sportul Studenţesc, o mare familie, în pregătiri la Buşteni

Sportul Studenţesc a fost considerată întotdeauna o echipă boemă. Capabilă să se ia la trântă cu granzii sau să performeze în Europa, aşa cum s-a întâmplat în sezonul 1987-1988 al Cupei UEFA, dar şi să se împiedice când îi era lumea mai dragă.

Inconstanţa a caracterizat jocul echipei în turul campionatului 1988-1989, pe care studenţii l-au încheiat pe locul 11, cu 14 puncte, la doar un punct de zona fierbinte a retrogradării. Plecarea lui Marcel Coraş la Victoria şi retragerea lui Paul Cazan, ultimul după 16 ani petrecuţi în Regie, lăsaseră un gol care cu greu putea fi umplut. Echipa resimţea absenţa unui vârf autentic, rutinaţii Ţicleanu, Munteanu II şi chiar Gino Iorgulescu erau în scădere de turaţie, iar Stănici şi Cristea, două talente incontestabile, rareori îşi etalaseră adevărata valoare. "Frământările care n-au ocolit deloc echipa noastră, schimbarea masivă de generaţii, criza conducerii tehnice, toate şi-au spus cuvântul. Normal, în jocuri au mai apărut şi nervozitatea, reproşurile şi, deşi nu sunt un jucător de moral, am simţit că nu mai sunt eu însumi. Suntem hotărâţi să redevenim familia din anii frumoşi când ne băteam pentru un loc în cupele europene", declara Constantin Stănici în ziarul Sportul.

Studenţii bucureşteni s-au reunit după vacanţa de Sărbători, la 11 ianuarie 1989. Antrenorul din tur, Mircea Dridea, fusese demis, în locul său fiind adus Ion V. Ionescu. "A fost antrenorul potrivit pentru noi. Ne-a interesat un om care să cunoască foarte bine mediul echipelor studenţeşti, iar el corespundea foarte bine acestei cerinţe, pentru că o pregătise anterior pe Poli Timişoara.

Era un om de caracter şi avea o înclinaţie spre teorie, curent pe care la noi îl instaurase Mircea Lucescu. Era un antrenor exigent, dar în acelaşi timp ştia să-şi apropie jucătorii", şi-a amintit Mac Popescu, preşedintele din acea vreme al clubului din Regie. Ca şi astăzi, fotbaliştii au trecut mai întâi pe la Institutul de Medicină Sportivă, pentru obişnuita vizită medicală, după care au plecat într-un canto­nament de 12 zile la Buşteni. Lotul era, în linii mari, cam acelaşi, singurele noutăţi fiind revenirea de la CS Târgovişte a mijlocaşului Bondoc şi transferul de la Dunărea Călăraşi a atacantului Stancu. Era perioada obişnuită de încărcare a bateriilor, în care se punea accentul mai mult pe efortul fizic decât pe lucrul cu mingea.

Jucătorii se sculau la ora 7:00, după care urma calvarul alergărilor prin zăpada care ajungea uneori până la brâu. În total, vreo 10-12 kilometri pe zi, până la Diham şi înapoi la Hotelul BTT, unde fusese stabilit cartierul general. În special în primele zile, oboseala era atât de mare, încât mulţi renunţau la micul dejun pentru o oră în plus de somn. După-amiaza pregătirile continuau la sală, dar cele mai aşteptate erau meciurile amicale, care se jucau, nici nu se putea altfel, pe zăpadă. Constantin Pană, unul dintre liderii echipei de atunci, îşi aminteşte de acea perioadă: "Chiar dacă erau grele, nouă ne plăceau aceste cantonamente. Eram buni prieteni, ne simţeam ca în familie. În afară de fotbal, jocul de rummy era rege. Noi, aştia mai bătrâni – adică eu, Gino Iorgulescu sau Munteanu – când prindeam zece minute libere, încingeam imediat o partidă. Am fi putut juca toată noaptea, dacă ne-ar fi dat voie. Ion V. Ionescu a fost unul dintre cei mai buni antrenori cu care am lucrat. Era sever, dar nu zbir, ca Halagian. Cu noi nu avea probleme, ştia că ne găseşte mereu în cameră şi chiar ne lăsa să bem o sticlă cu vin în patru inşi. Cei tineri mai mergeau pe la discotecă, dar stăteau puţin, pentru că cel mai târziu la ora 23:00 se dădea stingerea".

Legat pe viaţă de Sportul Studenţesc, Constantin Pană, azi organizator la Centrul de copii şi juniori al clubului din Regie, priveşte cu nostalgie în urmă. "Nu regret că nu am jucat la o echipă mai mare. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, tot la Sportul aş veni", declară fostul mijlocaş al studenţilor.

Statistică: Linia de clasament la începutul anului 1989
11. Sportul Studenţesc 17 6 2 9 26-34 14 p
Puncte realizate pe teren propriu la finalul turului de campionat: 11 (a pierdut câte 2 p cu Univ. Craiova, Dinamo şi Steaua şi 1 p la Victoria); puncte obţinute în deplasare: 3 (2 p la "U" Cluj-Napoca şi 1 p la FC Olt)
Golgeterii echipei: Ţârlea 6 goluri (2 din 11 m), Cristea 5, Stănici 4, S. Răducanu 3, Munteanu II, Po­logea, Lucaci, C. Pană, Ţicleanu, Mircea Popa, Ol­teanu – câte 1; S. Drăgan (FCM Braşov) 1 autogol.
Jucători folosiţi: 20 – Stănici 17, Pologea, Ţârlea – câte 16, Cristea 15, M. Mihail, C. Pană, Munteanu II – câte 14, Manu 13, Iorgulescu I, Lucaci – câte 12, M. Popa 11, Ciucă, Ţicleanu, Olteanu – câte 10, Achim, Iorgulescu II – câte 9, S. Răducanu 7, R. Lucescu 5, Motroc II 4, Dobre 2.
Media notelor echipei: 6,07; media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 10 jocuri): 1. C. Pană 6,67; 2. Ţicleanu 6,53; 3. Cristea 6,46; cele mai mari note: 8 (Cristea – etapa a IX-a, Ţicleanu – etapa a XIII-a, C. Pană – etapa a XVII-a)
Cartonaşe galbene: 24 (8 suspendări) – 12 jucători (cele mai multe: Iorgulescu I, Ţicleanu, Pologea – câte 3)
Cartonaşe roşii: S. Răducanu (etapa I), Ciucă (etapa a VIII-a şi a XII-a)
A beneficiat de 2 lovituri de la 11 m – ambele transformate (Ţârlea, 2); a fost sancţionată cu 5 penalty-uri – toate transformate
A expediat 177 de şuturi (116 "acasă", 61 în deplasare), din care 84 pe poartă (57 "acasă", 27 în deplasare)