Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constructorii de hidrocentrale se bucură în ţara noastră de mult respect, de admiraţie chiar pentru munca lor cu adevărat bărbătească, grea, piatra de încercare a caracterelor tari. (…)
Iată de ce este greu de înţeles cum, în acest mediu muncitoresc, în care se formează personalităţi puternice, s-a putut naşte şi dezvolta o situaţie incompatibilă cu acest mediu şi cu cel al societăţii noastre, în general, cu normele eticii şi echităţii socialiste; un caz de ignorare gravă a principiilor muncii colective în luarea deciziilor. Ceea ce stârneşte uimirea este că întregul "cumul" de încălcări ale legii şi normelor vieţii în societatea noastră nu se aciuase oriunde, în vreun cotlon birocratic, ci se cocoţase chiar în scaunul directorial. Dar iată faptele.
Mai multe sesizări adresate organelor de partid şi de stat de către oameni ai muncii de la Trustul de antrepriză generală de construcţii hidrotehnice, cu sediul la Bacău, dar cu şantiere în diferite zone ale ţării, arătau că rezolvarea cererilor lor îndreptăţite, adresate directorului instituţiei – Guţiu Liviu Valer – sunt mereu amânate. În schimb erau rezolvate adesea foarte rapid cazuri mai puţin presante, cereri mai puţin îndreptăţite. Ba mai mult, sesizările reclamau faptul că unora veniţi în audienţă, cu încredere şi speranţă în ajutorul pe care îl vor primi, li se dădea a înţelege că dacă vor să obţină un aviz favorabil, să li se rezolve problema, trebuie să ataşeze cererii un "argument material", ceva – un plic, o băutură rară, un cartuş de ţigări fine, un obiect preţios, mă rog, "o atenţie" demnă de personajul care le primea.
Fireşte, o asemenea sesizare trebuia cercetată cu toată atenţia. De ce să fi condiţiont G.L.V. rezoluţiile pe care urma să le pună pe cererile, multe îndreptăţite, ale oamenilor de primirea unor plocoane? Veniturile lui din retribuţie, aşa cum rezultă din statele de plată din mai mulţi ani la rând, se cifrau la circa 100.000 lei anual. Bani câştigaţi prin muncă efectivă, căci G.L.V. este inginer constructor cu o vechime în întreprindere de trei decenii.
G.L.V. nu a rezistat însă tentaţiei de a folosi, în interes personal, puterea ce i se încredinţase spre a soluţiona multiplele probleme ale muncii, ale oamenilor. Iar cel aflat pe post de director s-a transformat, aşa cum dovedesc faptele, destul de repede, într-un "profitor" ceva mai manierat, care nu-ţi băga el mâna în buzunar, dar te ducea în situaţia să faci de bunăvoie acest gest. Aprecierea o atestă un voluminos dosar, nr. 2221, aflat la Judecătoria Sectorului 4 al Capitalei (G.L.V. având domiciliul stabil în raza acestuia).
Făcând suma faptelor penale comise, aflăm că G.L.V. are la activ nu mai puţin de 54 de infracţiuni de trafic de influenţă, în urma cărora a acumulat bani şi bunuri în valoare totală de aproape 400.000 lei.
"
Bulgăraşul" care a declanşat avalanşa şi care a dus, până la urmă, la dezvăluirea tuturor faptelor celui care "le rezolva pe toate", contra cost, se-nţelege, a fost surprinderea acestuia tocmai în momentul în care primea de la Tatiana T. suma de 15.000 lei pentru a interveni în favoarea tatălui ei, implicat într-o cauză penală. Flagrant delict indubitabil, revelator. După aceea, firul cercetărilor s-a depănat, bifurcându-se în zeci de cazuri cu acelaşi final: profit personal cât mai substanţial.
"Scenariul" era cam acelaşi. Omul venea, plin de încredere, în audienţă la director, solicitându-i sprijinul într-o problemă sau alta. După amânări interminabile, uneori de luni şi ani de zile, sub diferite pretexte, solicitantul era sfătuit (de alţi păţiţi) să "dea ceva" dacă vrea să-şi rezolve problema. Uneori chiar cel ce avea decizia în vârful peniţei stiloului îi dădea a înţelege că aşa, degeaba, nu se poate. Inginerul Rodion Ş. ajunsese la exasperare solicitând o locuinţă şi neprimind-o. Dar nu au trecut decât două săptămâni, după ce a dat curs "sugestiilor" aducând plocon două cartuşe de "Kent" şi a primit apartamentul mult visat.
Încurajat de izbândă şi cunoscând "metoda", se duce din nou în audienţă la director şi cere transferul mamei lui de la Iaşi la Bacău. Bineînţeles că, la început, pentru a-l face să-şi dea seama de dificultatea demersului, i s-a spus că nu se poate, că nu sunt locuri… Plicul cu 5.000 de lei a realizat transferul într-o singură zi!
De la o vreme, văzând că-i merge, G.L.V. a mărit "tariful". Lui Modest C., mecanic, i-a pretins 10.000 de lei, lui Ştefan R., maistru topograf, 15.000 lei. Uneori le-a spus verde în faţă că gestul lui generos, de a-şi pune semnătura, nu a fost preţuit cum se cuvine, cerând "suplimentări". Tot astfel au fost jecmăniţi şi dulgherul Alexandru A., şi lăcătuşul Ştefan B., Vasile M., conducător auto, şi mulţi alţii, cum am mai arătat, 54 în total.
Rodica Şerban - Scînteia nr. 14467 din 1989
