În urma notei "N-ai ce să-i faci tu directorului" din ziarul nostru 12320 din 12.I.1989, am primit la redacţie un telefon de la tovarăşul Miu Marin, contabil-şef la Întreprinderea Laromet, prin care eram invitaţi la o discuţie din care să ne edificăm pe deplin asupra faptelor ce constituiau subiectul articolului respectiv.
Existând, după cum subliniam de altfel, semne de întrebare în legătură cu anumite informaţii primite din partea celor implicaţi, semne de întrebare necesar de lămurit atât pentru cititori, cât şi pentru organele care au sarcina de a aprecia şi dispune în legătură cu actele de indisciplină semnalate, doar aparent minore, ne-am deplasat la sediul întreprinderii. Iată pe scurt răspunsurile la aceste semne de întrebare.
Conducătorul autoturismului înmatriculat cu numărul de circulaţie 8-B-6008 (cel care purta un halat bej) era tovarăşul Miu Marin, contabil-şef la Întreprinderea Laromet. Tovarăşul Miu, în discuţia avută, a negat faptul că a dus maşina în staţie pentru alimentare imediată, susţinând că "dacă aş fi vrut să alimentez, aş fi intrat direct la pompă, pentru că este staţia de lângă noi. I-am ajutat mult şi aproape că-i tutelăm".
Am cerut, dacă este posibil, să stăm de vorbă cu cel trimis ulterior la maşină, respectiv cu cetăţeanul în salopetă-combinezon neagră pe ecusonul căruia reuşisem să citim: "(…? Radu, Laromet, Oficiul de calcul)". Am fost asiguraţi, ni s-au prezentat liste cu efectivul personal la data de 1.12.1988 (personal operativ şi personal specialitate) de la Oficiul de calcul, liste semnate de şeful oficiului, verificate şi ştampilate din care rezultă că aici "Nu lucrează nici un Radu". Ne permitem întrebarea: "Cine este totuşi cel care a umblat la maşina dumneavoastră?", "Este un băiat pentru care bag mâna în foc. Electrician pompe căldură din cadrul secţiei II mecano-energetic. L-am trimis să-mi cureţe bujiile şi platina la maşină şi nicidecum pentru a o alimenta". Este chemat "băiatul" care se prezintă în faţa directorului Ioan Stanciu (prezent în parte la discuţia noastră) şi a contabilului şef, fără ecuson. Ne declară că a venit în staţie, a efectuat operaţia de… întreţinere a maşinii 8-B-6008, dar nu a discutat cu nimeni şi nu a afirmat că a fost trimis să alimenteze maşina de directorul general Stanciu. În faţa argumentelor, a relatării noastre cu lux de amănunte a întâmplării, devine echivoc şi după o scurtă escaladare a unei amnezii simulate declară în faţa celor prezenţi că: "Am crezut că sunteţi de la o altă instituţie şi pentru a evita situaţiile neplăcute mi-am desprins ecusonul, apoi l-am băgat în buzunar". Remarcăm că în afara întreprinderii purta ecusonul, iar aici, în întreprindere, în faţa directorului şi a contabilului şef, nu-l poartă. Primul răspuns a fost că, din ziua respectivă (30.XII.1988), ecusonul a rămas în buzunarul salopetei (acum purta un halat). Insistând să-l aducă, ne declară că de fapt l-a aruncat, întrucât îşi confecţionase un ecuson din proprie iniţiativă pe care trecuse ca loc de muncă Oficiul de calcul şi nu electrician pompe căldură. Concluzie clară: cele relatate în ziar erau adevărate, iar tovarăşul Tudor Radu (pentru că acesta este numele complet) purta un ecuson fals. Lanţul nesincerităţii se destramă în continuare relevând amănunte de aceeaşi factură pe care nu le mai enumerăm.
Tovarăşul contabil-şef Miu Marin recunoaşte: "Eu sunt de vină că am dus maşina acolo şi că l-am trimis pe electrician (în timpul programului), el (electricianul) este vinovat că s-a purtat aşa cum s-a purtat, dar şi… ziaristul care a încercat să ia benzină prin faţă".
Considerăm tendenţioasă această ultimă afirmaţie, nereală şi întrebăm cine ar putea să o confirme. Răspunsul vine răspicat: "Şeful staţiei PECO". În concluzie, ne adresăm tovarăşului Gorlă Constantin, şeful staţiei, care ne declară ferm, tranşant: "Absolut incorect. Îmi amintesc perfect situaţia. Dvs. eraţi la rând, iar intenţia contabilului şef de a ne face părtaşi la o mărturie mincinoasă ne revoltă".
D.D. - Scînteia tineretului, nr. 12325 din 1989
Citește pe Antena3.ro