Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Locuitorii comunei Girişu de Criş ajung la Oradea şi de aici înapoi
cu un tren care circulă de mai multe ori pe zi între cele două
localităţi. Până în urmă cu câţiva ani, trenul acesta avea o cursă şi
la ora 14:20 cu plecarea din Oradea.
Spunem "avea", pentru că Regionala Căi Ferate Cluj a suspendat-o într-o bună zi. De fapt, ziua în cauză n-a fost deloc bună pentru girişeni. Şi iată de ce. Din Girişu pleacă în fiecare dimineaţă în capitala de judeţ peste 1.500 de oameni. trei sute dintre aceştia sunt elevi, elevi care nu se pot întoarce acasă de la şcoală decât după două-trei ore de la terminarea cursurilor. Cam la fel li se întâmplă şi celorlalţi, fiindcă majoritatea acestora lucrează în industrie, încheind programul, atunci când sunt în schimbul unu, la ora 14:00. Totodată, 33 de elevi ai Şcolii generale din Girişu sunt din Cheresig şi Toboliu, sate ce aparţin comunei. Trenul de 14:20 le-ar fi fost şi lor de folos, nemaifiind nevoiţi să facă zilnic pe jos un drum de câţiva kilometri. Dar trenul de 14:20 nu mai există. În schimb, există bunul obicei ca atât oamenii care lucrează în industrie, cât şi elevii navetişti să participe, atunci când se înapoiază acasă, la muncile de care cooperativa agricolă din comună nu duce lipsă. Dar toţi aceştia se pot întoarce în sat numai cu trenul de 16:20. Culmea e că locomotiva care a dus trenul de dimineaţă la Cheresig se întoarce de aici la Oradea fără vagoane, figură care se repetă şi în sens invers, pentru a reveni în oraş cu vagoanele respective. De consumat, fireşte că se consumă combustibil. De ce, nu ştim. Nu ştiu nici navetiştii din Girişu de Criş care ne roagă să rugăm noi Regionala Căi Ferate Cluj să reînfiinţeze cursa de 14:20 cu plecare din Oradea, astfel încât să nu mai fie, la urma urmelor, nimeni în pierdere. Adică nici dumnealor, în ce priveşte timpul, nici dumneaei, în ce priveşte combustibilul. (Şt. Mitroi)
Lectura unei scrisori, sosite la redacţie din Fălticeni, ne-a făcut să rămânem, pentru mai mult timp, pe gânduri. O tânără de 22 ani a fost protagonista unei scene dintre acelea peste care, deseori, trecem cu prea mare uşurinţă lăsându-i semnificaţiile majore într-un con de umbră deloc meritat. Este vorba de personalitatea individului care trebuie respectată, de relaţiile civilizate între oameni, indiferent de situaţia care le creează. Tocmai de aceea tonul acuzator, de indignare al scrisorii pe care am primit-o de la Elena Grădinariu nu priveşte faptul în sine, ci tocmai atitudinea unor indivizi care, prin natura muncii lor, se află într-un contact permanent cu publicul.
În ziua de 4 martie a.c., Elena Grădinariu, împreună cu fratele său, se afla la Tg. Neamţ. Pentru a ajunge la Fălticeni, au ales soluţia autobuzului care circulă pe ruta Piatra Neamţ - Suceava. Plecarea autobuzului de la Tg. Neamţ era anunţată la ora 16:00. Pentru a evita aglomeraţia, la ora 14:30 cei doi s-au prezentat la casa de bilete a autogării solicitând biletele de călătorie pentru respectiva cursă. Au fost informaţi însă de casiera de serviciu că acestea se eliberează numai la sosirea autobuzului în staţie. Raţiunea acestei reguli este lesne de înţeles. Numărul de bilete vândute nu trebuie să depăşească pe cel al locurilor rămase libere în autobuz. Firesc, gândim noi, dar mai gândim că sunt soluţii suficiente, de maximă lejeritate pentru ca informaţiile să circule rapid, diagrama locurilor din autobuz să fie anunţată la plecarea cursei din precedenta staţie. Ar putea fi eliminaţi astfel timpii morţi creaţi de o aşteptare fără rost. Revenind la situaţia relatată de cititoarea noastră, trebuie să fim de acord că soluţia era una singură: să aştepte până la sosirea autobuzului în staţie. După o oră şi un sfert, autobuzul a sosit, casiera eliberând numai trei bilete de călătorie. Nici în această situaţie nu ar fi fost nimic de acuzat în afara neşansei dacă numărul locurilor libere anunţat de casieră ar fi fost acelaşi cu cel real, dar la autobuz s-au prezentat mult mai mulţi călători cu bilete eliberate de autogara din Tg. Neamţ. Şi atunci se naşte întrebarea: cum au fost procurate acestea? (…) Ne adresăm şi noi Întreprinderii de Transporturi Auto Neamţ, conducerii acesteia cu rugămintea de a analiza cazul relatat şi de a ne comunica rezultatul acestei analize pe adresa redacţiei.
D.D.
Scînteia tineretului, nr. 12376 din 1989
