Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Târgul Internaţional Bucureşti era un eveniment foarte important în 1989 pentru directorii de întreprinderi şi cercetătorii care aveau ocazia să-şi prezinte realizările, numai ei ştiu cum obţinute într-o epocă în care economisirea era literă de lege, să facă rost de noi comenzi la export - o altă obsesie a vremurilor - şi să se pună la curent cu noutăţile occidentale din domeniul tehnic. Însă şi oamenii muncii şi agricultorii de rând apreciau TIB-ul: modele noi de Dacia sau Olcit, autocamioane-gigant, elicoptere, contactul cu străinii şi, de ce nu, bucuria "măruntă" a unei sticle de suc carbogazos occidental...
În Complexul expoziţional din Piaţa Scînteii s-a deschis, la 14 octombrie 1989, cea de-a XV-a ediţie a Târgului Internaţional Bucureşti, "o manifestare de larg interes care ilustrează elocvent potenţialul creator al clasei noastre muncitoare, forţa economiei naţionale aflate în plin proces de modernizare şi politica consecventă a României Socialiste de extindere a colaborării şi cooperării reciproc avantajoase cu toate statele lumii", scria la unison presa vremii.
Conceput în 1970 ca o oglindă a realizărilor socialiste, Târgul Internaţional Bucureşti - TIB, pe scurt - era cel mai important eveniment de acest tip din România acelor ani, în care mărirea exporturilor devenise una din obsesiile lui Ceauşescu. TIB-ul se bucura de o largă participare internaţională, anual în jur de 30 de ţări străine prezentându-şi cele mai reprezentative produse sub cupola unor pavilioane naţionale, îşi aminteşte George Cojocaru, fostul preşedinte al Romexpo, care în 1989 deţinea funcţia de director al Departamentului Relaţii Externe din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României.
Târgul era organizat de Întreprinderea de Târguri şi Expoziţii (actualul Romexpo - n.r.) din cadrul Camerei de Comerţ, însă selecţia participanţilor o făcea Ministerul Comerţului Exterior, împreună cu centralele industriale, a precizat el. TIB-ul era cu atât mai important cu cât în ultimii ani de dinainte de 1989 rămăsese singurul târg internaţional organizat la noi, a subliniat Cojocaru. TIBCO - Târgul Internaţional de Bunuri de Consum Bucureşti, creat în mai 1974, fusese desfiinţat în octombrie '81, în urma unei aşa-zise fuziuni cu TIB-ul. "Ceauşescu renunţase la TIBCO pentru că nu-i convenea că acest târg le prezenta oamenilor produse de larg consum care nu se găseau în magazinele de la noi", rememorează Cojocaru.
UN AN IMPORTANT
"Printr-o fericită coincidenţă, actuala ediţie a TIB-ului are loc într-un an marcat de evenimente adânci şi durabile semnificaţii pentru poporul român: în martie, ţara noastră şi-a lichidat definitiv datoria externă, dobândindu-şi cu adevărat independenţa politică şi economică; (...) în noiembrie va avea loc Congresul al XIV-lea al PCR...", scriau ziarele vremii.
Cinstea tăierii panglicii inaugurale a acestei ediţii jubiliare a TIB-ului i-a revenit, normal, conducătorului partidului şi statului, "care şi-a consacrat întreaga viaţă şi putere de muncă dezvoltării României, creşterii prestigiului ei în rândul naţiunilor lumii". Ca de fiecare dată, vizita soţilor Ceauşescu a fost organizată cu grijă de scenariştii de partid şi de stat, mai ales că la eveniment participau şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în ţara noastră, reprezentanţi ai firmelor de peste hotare, corespondenţi ai presei străine.
Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost întâmpinaţi "cu vibrante manifestări de bucurie şi entuziasm de mii de bucureşteni prezenţi la deschiderea noii ediţii a Târgului Internaţional Bucureşti". Oameni mobilizaţi obligat-forţat din întreprinderi, universităţi, şcoli şi grădiniţe şi puşi să aclame "îndelung pentru poporul român, pentru patria noastră socialistă, pentru partid şi secretarul său general" şi să le ofere, emoţionaţi, flori conducătorilor iubiţi.
PESTE 1.300 DE PARTICIPANŢI
Desfăşurată sub consacrata deviză "Comerţ - cooperare - dezvoltare - pace", cea de-a XV-a ediţie a TIB-ului a reunit peste 700 de întreprinderi producătoare, instituţii de cercetare şi proiectare şi întreprinderi de comerţ exterior autohtone şi 610 firme venite din 51 de ţări ale lumii. Trebuie subliniat că 32 din aceste ţări erau przente cu pavilioane naţionale: Albania, Australia, Austria, Bangladesh, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, Chile, Costa Rica, Cuba, Elveţia, Franţa, Republica Democrată Germană (RDG), Republica Federativă Germania (RFG), Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia, Nigeria, Norvegia, Palestina, Polonia, Spania, Suedia, Statele Unite ale Americii, Tunisia, Turcia, Ungaria, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Zair.
Alături de acestea mai participau şi o serie de firme individuale din Arabia Saudită, Cipru, Danemarca, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Grecia, Guineea, Iordania, India, Irlanda, Kuweit, Liban, Liberia, Libia, Lichtenstein, Marea Britanie, Olanda, Panama, SUA, precum şi din Berlinul Occidental, nota presa vremii. Printre acestea, nume cunoscute precum Rank Xerox - care era prezentă de mult timp pe piaţa românească, realizase, în 1985, primul copiator Xerox "assembled in Romania" şi se transformase într-o adevărată firmă de import-export, cu tot felul de produse, de la televizoare la mobilă, textile sau autoturisme - sau General Electric - care realizase, în cooperare cu Întreprinderea de maşini grele Bucureşti, cele două turbogeneratoare de 700 MW necesare Centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.
Pe mai bine de cinci hectare, spaţiu deţinut de pavilioane şi platforme în aer liber, expozanţii români au etalat produse - majoritatea noi sau "modernizate conform standardelor internaţionale" - din aproape toate ramurile economiei. Printre capetele de afiş ale ediţiei s-au numărat microcalculatorul Coral 8730 şi familia de microprocesoare CMOS 4 000 B, cuptorul pentru tratamente termice în vid, sistemele flexibile de prelucrare asistate de roboţi, "cunoscutul şi apreciatul cauciuc polilzoprenic CAROM", noile aliaje de aluminiu pentru industria automobilelor, materialele fotosensibile marca "Azomureş" - film radiographic medical ortocromatic AZO-X, film radiographic industrial pentru uz nuclear Gamagraf NG1, NG2, NG 3, film negativ color Azocolor 100 -, medicamente precum
Giardinocid (produs complet netoxic utilizat cu succes în giardioze la copii) sau Tonobil (indicat în colecistopatii şi dischinezii biliare). N-au lipsit modele noi de autoturisme - prototipul Lăstun cu caroserie alungită (care însă nu a intrat în producţia de serie), prototipul de Olcit cu patru uşi (nici acesta n-a intrat în producţia de serie) sau Dacia 1325 Liberta - autocamioanele-gigant, autotractoarele, autoremorcherele şi autobasculantele echipate cu motoare Diesel de 215-360 CP, autobuzele, troleibuzele sau a treia generaţie de tractoare agricole.
Au fost prezentate şi elicopterul Ka-126 produs de Întreprinderea de construcţii aeronautice Braşov, motoplanorul IAR 34 şi un nou tip de planor la acea vreme, IAR 35, şi aşa mai departe... Toate au fost trecute în revistă şi apreciate de conducătorii ţării. S-au dat şi indicaţii: cercetătorilor de la Institutul Central de Fizică li s-a cerut "să acţioneze cu mai multă fermitate în direcţia obţinerii unor lasere de puteri mai mari", electrotehniştilor să dezvolte în continuare "gama de maşini-unelte şi, cu prioritate, celulele flexibile integrate cu sisteme de control nedistructiv, precum şi liniile mecanizate asistate de operator", celor din industria mobilei, articolelor din porţelan şi faianţă, li s-a cerut "să acţioneze cu mai multă energie pentru creşterea gradului de prelucrare şi a nivelului tehnic al produselor, astfel încât să se asigure atât sporirea eficienţei exportului, cât şi diminuarea în continuare a consumurilor materii prime şi materiale".
De atâta economisire, oamenii din întreprinderile de stat şi institute de cercetare din acele vremuri se transformaseră în adevăraţi vrăjitori pentru a putea produce şi a onora comenzile la export. În siderurgie, de exemplu, în ciuda mult-lăudatelor tehnologii noi, în realitate se lucra ineficient, cu tehnologie din anii '60, mare consumatoare de energie şi gaze, cu productivitatea slabă, multe rebuturi... Nici mult lăudata în acele vremuri industrie chimică nu realiza produse cu valoare adăugată mare şi avea costuri de producţie foarte mari comparativ cu Occidentul. Combinatul chimic Azomureş, de exemplu, funcţiona la risc, pentru că se limitaseră puternic importurile de piese din oţel inoxidabil.
EXPORT-IMPORT ÎN SISTEM DE TROC
Cu toate acestea, România nu ducea lipsă de comenzi la export. Care, de multe ori, se compensau cu importuri, pe sistemul "compensării" - eu iau de la tine un camion de 30.000, tu iei de la mine trei strunguri a câte 10.000 fiecare. TIB-ul contribuia la înmulţirea cererilor externe.
Într-un articol de bilanţ apărut în revista Flacăra de vineri, 27 octombrie 1989, - târgul încheindu-se pe 22 octombrie -, Ioan Ban, directorul evenimentului, declara că întreprinderile româneşti au semnat, pentru perioada 1989-1990, importante contracte pentru livrări de instalaţii, utilaje şi accesorii pentru industria petrolului şi geologie în URSS, Albania, Cehoslovacia şi RDG; echipamente şi utilaje tehnologice pentru metalurgie cu URSS şi Italia; cargouri pentru transportul mărfurilor generale, vagoane pentru mărfuri în Australia, Norvegia şi URSS; automobile Dacia şi ARO în Ungaria, Franţa, SUA, RDG, Cehoslovacia, Algeria; tractoare şi maşini agricole în RDG, Cuba, Iugoslavia, URSS, Egipt; maşini-unelte pentru prelucrarea metalelor în URSS, Irak, India, Iran; avioane şi elicoptere în URSS, şi Iugoslavia; produse ale industriei electronice şi tehnicii de calcul în Cehoslovacia şi Franţa; autocamioane, autobuze, troleibuze în RDG şi Columbia; produse metalurgice în URSS, SUA, Japonia, RFG, Egipt; produse chimice şi petrochimice în Anglia, RFG, Guatemala, Cipru, Nigeria, Polonia, Italia, Cehoslovacia; de mobilier în URSS, SUA, Canada, RFG, Suedia, Olanda; de produse ale industriei uşoare în URSS, SUA, RFG, Italia...
Numai că, de multe ori, exporturile erau "plătite", prin străvechiul sistem al trocului, cu importuri: "Am încheiat până acum cu Industrialexportimport şi Electroexportimport contracte importante pentru livrarea unor aparate pentru cercetare şi analize rafinate, pentru control în chimie şi biochimie, precum şi echipamente de diagnostic în medicină. La rândul nostru, suntem foarte interesaţi de mărfurile româneşti şi, în general, am compensat valoarea exporturilor cu produse ale construcţiilor de maşini şi metalurgiei din România. Am importat, printre altele, mii de tuburi catodice de la Electronum", declara pentru Flacăra Valeriu Ursache, director general al firmei Cheminst din Austria, care reprezenta interesele a 20 de întreprinderi din SUA, Anglia, RFG, Franţa, Austria şi Suedia.
Potrivit Anuarului Statistic al României din 1990, exporturile României se ridicau în 1989 la 167.779,5 milioane de lei, iar importurile totalizau 134.982,3 milioane de lei. După '90 însă, exporturile româneşti s-au prăbuşit o dată cu marile combinate şi întreprinderi de stat de care s-a ales praful, în timp ce importurile au crescut vertiginos, ţara noastră transformându-se, practic, într-o piaţă de desfacere pentru produse din toate colţurile lumii.
Citește pe Antena3.ro
