Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aţi chiulit vreodată de acasă sâmbăta? Ei bine, eu asta am făcut! Am plecat de acasă la Lucreţia, o prietenă pe care n-o mai văzusem de mult, care m-a invitat pe la ea. Era singură şi ne-am hotărât să petrecem o zi în care să ne simţim bine.
Am ajuns la ea pe la ora 10:00. M-a primit foarte călduros şi la propriu, şi la figurat, pentru că tocmai ieşise din bucătărie. Ne-am pupat etc. şi m-a poftit în bucătărie. M-am cuibărit pe banchetă şi inspiram adânc, încercând să descopăr după miros ce avea în cuptor. A început să râdă. Relaxarea pusese stăpânire pe mine şi buna dispoziţie pe amândouă. Treptat, treptat am pornit depănarea, fiecare cu firul ei de întâmplări şi evenimente, reluate de când nu ne-am mai văzut.
Din una în alta, am ajuns la momentul în care sora ei s-a căsătorit. Aici, prietena mea s-a posomorât rău de tot, ba chiar a început să plângă încetişor. A scos din cuptor prăjitura de morcovi pe care o pregătise cu ocazia vizitei mele. După ce şi-a mai revenit mi-a zis că sora ei, Cristina, rămânea mereu gravidă, dar nu putea ţine sarcina. A făcut tratamente, dar nimic! Trebuia să folosească pastile anticoncepţionale. Dar de unde să facă rost? La spital, când a fost ultima dată, nici n-au vrut să audă când i-a rugat să-i lege trompele ca să nu mai rămână gravidă, aşa că ea, adică Lucreţia, mă roagă să obţin nişte pastile anticoncepţionale pentru sora ei. E, ne descurcăm că, vorba aia, "a găsit orbul Brăila" şi nu găsim noi pastilele minunate?!
În ochii prietenei mele se aprinseseră luminiţe. Am început iar depănările amintirilor. Am bombănit, ne-am văitat, ba chiar am şi înjurat pe cine trebuia, prietena mea a intrat iar pe tărâmul necazurilor surorii ei. Se părea că sâmbăta mea de chiul avea să fie pedepsită nu de copiii pe care-i mazilisem la mama, ca să pot să mă relaxez şi eu puţin, ci de multiplele sarcini ale Cristinei! Mă rog, era la mare necaz, aşa că trebuia să "compătimim" la propriu, nu la figurat! Până una, alta, mi-a turtit fesul şi nu mai aveam nici un chef. Lucreţia m-a servit cu minunea de prăjitură cu morcovi, am băut o cafea şi pentru că presimţeam că avea să intre iar pe panta pastilelor, am zis că trebuie să plec. Şi am plecat!
Pe drum a început să-mi fie ruşine şi am hotărât să-i procur pastilele. De cum am ajuns acasă, am început să încing telefonul. Am sunat pe la toate cunoştinţele care mă puteau ajuta. A doua zi, numai patru dintre ei mi-au promis că vor face eforturi ca să mă ajute.
Rodica, una dintre vecinele mele, care se mutase de curând în Piaţa Amzei pentru că bărbatul ei avansase în grad, m-a sunat şi mi-a zis că pleacă marţi, împreună cu bărbatu-său, în Ungaria şi că va face rost de acolo. Se întoarce sâmbătă şi o să mă sune, dar mă roagă să-i fac până se întoarce nişte zarzavat de ciorbă pentru iarnă, după reţeta mea. M-a cuprins furia, dar am tăcut. Cum a închis, am şi sunat-o pe Lucreţia şi i-am zis iritată: "Dragă, bagă mare şi cumpără tot ce trebuie ca să facem zarzavatul pentru Rodica dacă vrei să-ţi faci cumnatul fericit!". Nici n-am adus bine copiii acasă, că Lucreţia m-a şi chemat să o ajut. I-am promis că o să vin a doua zi direct de la serviciu şi îl facem cât ai zice peşte. Şi aşa a fost.
Sâmbătă de dimineaţă le-a cărat cu bărbatu-său la mine în balcon. Duminică m-a sunat Rodica şi mi-a zis că aduce pastilele. Am chemat-o pe Lucreţia, ca să aducă banii şi să-şi ia minunile. Pe la ora patru după-amiază au venit amândouă. Ne-am pupat, aşa că lucrurile au mers de minune, cu cafeaua şi prăjitura mea cu bulion. Rodica a adus pastile pentru trei luni până la finele anului şi încă alţi doi ani întregi. Lucreţia a cărat sticlele cu zarzavatul pentru ciorbă din balcon, iar Cristina şi le-a îndesat în două sacoşe pe care le-a dat soldatului care aştepta afară, la maşină. Când să iasă Rodica, la uşă a sosit soţul Cristinei. Urât ca ceasul rău! Ptiu! Uite pentru cine m-am spetit eu să fac zarzavat de ciorbă, şpagă pentru anticoncepţionale! Bine că nu poate face copii Cristina!
Citește pe Antena3.ro
