1939 - 1944: 23 august, Cronica unui dezastru

23 august 1939: ministrii de Externe ai Reich-ului si URSS se intalneau pentru a discuta tratatul cunoscut ulterior ca "Pactul Ribbentrop-Mo-lotov". 23 august 1944: angrenata in cel de-al doilea razboi mondial, Romania schimba taberele.

Inainte de 1989, data de 23 august a fost prezentata ca "punctul zero" al unei noi epoci. Momentul care insemna practic intrarea "pe scena istoriei" a minuscului partid comunist a fost numit pe rand "lovitura de stat", "insurectie armata", "revolutie sociala si nationala, antifascista si antiimperialista".

COMPLOTISTII. Ce se intamplase, de fapt, in acea zi torida, din augustul lui ’44? Grupul din preajma Regelui Mihai era unul extrem de "pestrit". In componenta sa intrau miliari (generalii Aurel Aldea, Constantin Sanatescu, colonelul Dumitru Damaceanu), oameni de incredere de la Palat (Ion Mocsony-Starcea, Grigore Niculescu Buzesti - seful Directiei Cifrului din Ministerul Afacerilor Externe, Mircea Ionnitoiu - secretarul particular al Regelui), politicieni nemultumiti de guvernarea maresalului Ion Antonescu (Iuliu Maniu, Constantin Bratianu, Constantin Titel Petrescu, Lucretiu Patrascanu).

IN NUMELE BLOCULUI. Discutiile si negocierile dintre diversele grupuri implicate in complot au durat mai bine de un an. Urmare a intelegerilor dintre Puterile Aliate - Uniunea Sovietica, Statele Unite ale Americii si Marea Britanie - , in iunie 1944 reprezentantii PNT, PNL, PSD si PCdR semnasera protocolul de constituire a coalitiei numite Blocul National Democrat (BND). Alianta fusese creata pentru a da legitimitate unui eventual act de indepartare a lui Antonescu din fruntea statului si de scoatere a Romaniei din razboiul impotriva Natiunilor Unite. 23 august se va realiza, de altminteri, in numele Blocului. La insistentele sovieticilor, partidul comunist a fost primit in BND, desi in august 1944, "efectivele" partidului din Bucuresti nu depaseau 80 de oameni.

"BOMBA". La 23 august 1939, URSS si Germania nazista au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov

ZIUA Z. La 20 august, grupul din preajma Regelui a decis ca pe 26 august sa-l intrebe pe Antonescu pentru ultima oara daca este de acord sa-si puna semnatura pe actul de armistitiu. Anuntul plecarii pe front a maresalului a precipitat evenimentele, astfel ca data stabilita s-a devansat cu trei zile. La capatul unor inevitabile peripetii - datorate faptului ca protagonistii fusesera luati prin surprindere de vestea plecarii pe front a Maresalului - , Conducatorul Statului a ajuns in jurul orelor 4 ale dupa-amiezii la Palat. Din relatarile participantilor, reiese ca s-a opus semnarii unui armistitiu, fara ca Hitler sa nu fie instiintat, si a refuzat totodata sa-si prezinte demisia. La un semn al Regelui, soldatii din garda l-au arestat. In cursul dupa-amiezii au fost arestati prin diverse tertipuri si alti colaboratori fideli lui Antonescu. Simultan, intr-o camera a Palatului s-a alcatuit lista viitorului guvern, format din militari. Acesta urma sa fie condus de generalul Sanatescu. Singurii politicieni care si-au facut aparitia la Palat, dupa arestarea celor doi Antonesti, au fost comunistul Lucretiu Patrascanu si social-democratul Constantin Titel Petrescu.

"Inginerul Ceausu" - pe numele lui real Emil Bodnaras, care-l insotise pe Patrascanu, i-a preluat pe cei doi Antonesti si i-a dus intr-o casa conspirativa a partidului, din Cartierul Vatra Luminoasa. Ulterior au fost predati sovieticilor. La ora 22, Regele a citit la Radio o Proclamatie catre tara, prin care anunta cetatenilor "iesirea din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite". Aceste evenimente au fost ulterior prezentate de istoriografia comunista, in mod fals, ca "revolutie populara".

PROCLAMATIA

"Romani, In ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, in deplina intelegere cu poporul meu, ca nu este decat o singura cale pentru salvarea tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite. Un nou Guvern de Uniune Nationala a fost insarcinat sa aduca la indeplinire vointa hotarata a tarii de a incheia pace cu Natiunile Unite. Romania a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, precum si starea de razboi cu Marea Britanie si Statele Unite. (...) Romani, Dictatura a luat sfarsit si cu ea inceteaza toate asupririle. Noul Guvern inseamna inceputul unei ere noi, in care drepturile si libertatile tuturor cetatenilor tarii sunt garantate si vor fi respectate. Alaturi de armatele aliate si cu ajutorul lor, mobilizind toate fortele Natiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena, pentru a elibera pamantul Transilvaniei Noastre de sub ocupatia straina. (...)" Proclamatia Majestatii Sale, Regele, catre Tara

"BUN VENIT!" Ostasii romani primiti cu flori la intrarea in Capitala

INVINSI. Convoi de prizonieri germani facuti de trupele romanesti marsaluind tacuti pe strazile Capitalei

MARELE SOC Data de 23 august 1939 a capatat o dimensiune funesta in istoria diplomatiei europene. Surpriza a fost totala: doua regimuri opuse ideologic, comunismul sovietic si national-socialismul german, au ajuns la o intelegere de impartire a Europei. Desi actul semnat la acea data a ramas in istorie cu numele Pactul Ribbentrop-Molotov, dupa numele ministrilor de Externe german, respectiv sovietic, adevaratii autori au fost Stalin si Hitler. Astfel, Europa a fost impartita in sfere de influenta. Prima victima a fost statul polonez. Soarta romanilor a fost pecetluita in "protocolul aditional secret", un document-anexa la tratatul propriu-zis. In acest document se preciza explicit interesul partilor pentru anumite zone ale Europei, Basarabia fiind mentionata ca intrand in zona de interes a URSS.

RAPTUL In vara lui 1940, Romania s-a trezit "prinsa" intre ciocan si nicovala. Hitler si Stalin au anulat in cateva luni toate eforturile generatiei Marii Uniri din 1918. La presiunile si "recomandarile" lor, in mai putin de trei luni Romania a pierdut o treime din teritoriu. Categoricele ultimatumuri sovietice, din 26 si 28 iunie, au avut drept consecinta ocuparea Basarabiei si a nordului Bucovinei. Izolat diplomatic, regele Carol al II-lea a cedat in fata presiunilor sovietice. Incurajati de cedarea Basarabiei si a nordului Bucovinei, maghiarii au pretins Ardealul si l-au obtinut, cu asentimentul lui Hitler. Prin Dictatul de la Viena, de la 30 august, nord-vestul Transilvaniei trecea sub administratie maghiara. Cadrilaterul a fost ultima lovitura data Romaniei: bulgarii au preluat fara incidente Durostorul si Caliacra, conform acordului de la 7 septembrie 1940.

OFENSIVA " Ostasi: Va ordon, treceti Prutul! Zdrobiti dusmanul din Rasarit si Miaza-noapte". Cu aceste cuvinte rostite de maresal, la 22 iunie 1941, Romania a intrat in cel de-al doilea razboi mondial. Clasa politica, dar si opinia publica, au sustinut intrarea Romaniei in razboi, pentru recuperarea teritoriilor romanesti pierdute in vara lui 1940. Invadarea Uniunii Sovietice a fost prezentata de propaganda oficiala ca o cruciada impotriva comunismului. Alaturi de Armata a XI-a germana, ostasii romani au lichidat in numai o luna de zile rezistenta sovieticilor, eliberand Basarabia si Bucovina nordica. Din totalul de 470.000 de ostasi romani implicati in lupte, 5.011 au fost ucisi. Dupa recuperarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, Armata romana a continuat ofensiva alaturi de aliatul german si dincolo de Nistru, inaintand adanc in teritoriul sovietic.

DEZASTRUL Dupa "marsul triumfal" din 1941-1942, masina de razboi germana "s-a defectat" in fata Stalingradului. Din acel moment, Armata Sovietica a inceput ofensiva. Romanii au pierdut aproape 160.000 de oameni - morti, raniti, prizonieri. Opinia publica si clasa politica sustinusera participarea Romaniei la razboi, dar numai pana la linia Nistrului, pentru recuperarea teritoriilor pierdute in vara lui 1940. Succesele militare de pe frontul estic atenuasera pana atunci nemultumirile politicienilor democrati. Pe fondul pierderilor de vieti omenesti politicienii au inceput sa critice implicarea Armatei Romane intr-un razboi care nici nu era al romanilor. In fata infrangerilor succesive inregistrare de Wehrmarcht si de aliati sai, chiar si Antonescu a inceput sa se indoiasca de invincibilitatea celui de-al Treilea Reich. Invocand insa "cuvantul dat" lui Hitler, Antonescu a refuzat sa se rupa de alianta cu Germania nazista.

SPRE VEST 23 august 1944 a insemnat indepartarea lui Antonescu, dar in acelasi timp inceputul unei noi aventuri, pentru soldatii romani. Romania s-a angajat cu toate fortele pentru a elibera Transilvania ocupata de Ungaria hortysta. Ulterior, a contribuit la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei. In numai noua luni, pana la 12 mai 1945, peste 540.000 de soldati romani, alaturi de rusi, au marsaluit 1.000 km si au eliberat peste 800 de localitati. Avantul armatei romane a fost insa "temperat" de catre aliatul rus. Trupelor romane li s-au pus oprelisti la intrarea in Cluj, Budapesta ori Viena. Cu toate eforturile facute pe front, la sfarsitul razboiului Romania nu a fost inclusa printre statele invingatoare. Spre sfarsitul razboiului soarta Romaniei fusese pecetluita: intrase in zona de influenta sovietica.

MISTIFICARI Actul de la 23 august 1944 a cunoscut o interesanta evolutie in istoriografia comunista. Conform traditiei bolsevice, comunistii romani au mistificat istoria si au "reconstruit-o" potrivit intereselor "Partidului". Pe rand, adevaratii autori ai evenimentelor au fost "uitati". In anii ’60 a fost scos la rampa noul lider, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Potrivit noii istorii, acesta ar fi organizat si condus "insurectia muncitoreasca" chiar din lagarul unde se afla. In epoca lui Ceausescu, cultul lui 23 august ca sarbatoare nationala a dobandit un festivism notoriu. Teoretic, la acea data romanii trebuiau sa glorifice o "revolutie sociala si nationala antifascista si antiimperialista" ce fusese condusa de insusi Ceausescu. Adevarul era, in fapt, mult mai simplu. "Revolutia" nu existase. In 1944, comunistii nu contau pe scena politica. Singurul comunist admis la intelegerile pentru formarea BND-ului fusese Lucretiu Patrascanu.