30 de ani de la fuga lui Pacepa

Mesajul lui Ion Mihai Pacepa (Audio)

PASAGERUL PREŢIOS  ●  A aterizat la baza Andrews şi a bulversat un regim
În dimineaţa zilei de 28 iulie 1978, pe aeroportul prezidenţial al SUA de la baza militară Andrews, din apropierea Washingtonului, a aterizat o aeronavă militară cu un singur pasager. Era, şi a rămas şi azi, oficialul cu rangul cel mai înalt din blocul sovietic care alegea libertatea: generalul Ion Mihai Pacepa. După 30 de ani, Jurnalul Naţional dezvăluie detalii necunoscute despre "cazul" Pacepa.

La 24 iulie 1978, Ion Mihai Pacepa se afla la Bonn. Fusese trimis de Nicolae Ceauşescu cu un mesaj special pentru cancelarul vest-german Helmut Schmidt. Cu două zile înainte avusese o lungă discuţie cu Ceauşescu, care se afla la mare, despre noua sa funcţie de şef al Casei Prezidenţiale a României. Generalul urma să fie numit oficial în acest post la 23 august 1978. Pacepa urma să devină practic al treilea om în statul român. La sfîrşitul acestor discuţii, dictatorul i-a cerut generalului să organizeze asasinarea legendarului director al departamentului românesc de la Radio Europa Liberă, Noel Bernard, care devenise persona non grata din cauza usturătoarelor sale critici la adresa absurdului cult al personalităţii din România. "În 1951, cînd am devenit ofiţer de securitate, mi-am jurat că nu mă voi lăsa implicat în acţiuni care să ducă la pierderi de vieţi omeneşti", declara Pacepa. "În toţi anii negri în care am lucrat în DIE am comis fapte demne de dispreţ, dar mi-am respectat cu sfinţenie acel jurămînt", repetă şi azi Pacepa.

MISTERUL. Ce s-a întîmplat cu adevărat în acele zile continuă să fie învăluit în secret. Potrivit versiunii lui Ceauşescu şi a Securităţii, generalul Pacepa ar fi fugit din ţară în iulie 1978, cu cîteva ore înainte de a fi arestat ca spion al KGB şi traficant de ţigări. Povestea, evident, nu stă chiar aşa.

A doua zi după întîlnirea cu Ceauşescu, generalul Pacepa a plecat în Germania Federală ca să-i prezinte cancelarului Helmut Schmidt un mesaj din partea dictatorului. Generalul a fost condus la aeroport de fiica sa, Dana, şi de oficialităţi ale DIE. "Pentru a-i proteja Danei viitoarele zile şi nopţi, viaţa şi libertatea, nu i-am spus planurile mele", spune Pacepa. A plecat cu un avion TAROM la Viena, unde a fost întîmpinat de ambasadorul Dumitru Aninoiu şi de soţia sa. Ambii erau ofiţeri de securitate, soţia la Direcţia de Filaj, iar ambasadorul la DIE. A doua zi, generalul şi-a continuat călătoria spre RFG. Cînd a ajuns pe aeroportul din Frankfurt/Main, a fost întîmpinat de ambasadorul Ion Morega şi de şeful rezidenţei DIE, generalul Ştefan Constantin. Ei au raportat că au fixat pentru următoarea după-amiază o întîlnire cu ministrul cancelariei vest-germane, Hans Jurgen Wischnewski, pentru a-i înmîna acestuia mesajul lui Ceauşescu. Dar a doua zi dimineaţă Pacepa a părăsit hotelul singur, a luat un tren spre Bonn, apoi un taxi pînă la Ambasada SUA, unde a cerut azil politic.

ŞOC LA BUCUREŞTI. La 28 iulie 1978, cînd ambasadorul Morega şi consilierul său urmau să îl conducă pe general la Frankfurt pentru a lua TAROM-ul către Bucureşti, el ateriza pe aeroportul prezidenţial din Washington. La Bucureşti s-a aflat abia peste cîteva zile de gestul răsunător al lui. Ceauşeştii erau înnebuniţi: 12 generali din conducerea Securităţii au fost arestaţi. Au fost duşi într-o cazarmă. Două săptămîni au stat în anchetă. Ceauşescu bănuia un complot. Fostul şef al DIE, generalul Nicolae Doicaru, a fost, de asemenea, arestat. Defectarea generalului a dus la demiterea a zeci de ofiţeri de Securitate şi la retragerea din străinătate a cîtorva sute. Ambasadele şi consulatele României în străinătate s-au golit brusc. În Occident însă defectarea lui Pacepa a fost salutată de presă.

După ce a primit azil politic, generalul Pacepa a trimis fiicei sale un "testament politic", care a fost însă interceptat de Securitate şi nu a ajuns la destinaţie. El a fost apoi publicat în ziarul francez Le Matin şi citit la Europa Liberă cu ocazia serializării cărţii Orizonturi Roşii.  Pacepa a fost unul dintre cele mai misterioase personaje ale regimului Ceauşescu. Funcţiile sale publice sau secrete – cele din urmă cunoscute doar de cîţiva membri ai conducerii de partid şi de stat – nu reflectă decît în mică măsură rolul real şi, deseori, cheie jucat de acesta. "Mihai Podeanu", a cărui semnătură apare pe legitimaţiile tuturor celor 3.000 de ofiţeri ai DIE, este, de fapt, numele conspirativ al generalului Pacepa.

DEBRIEFING DE TREI ANI. Modul în care Ion Mihai Pacepa a ajuns în America, ca şi cele întîmplate mai apoi, indică faptul că acesta nu a fost înainte agent CIA. Faptul că a i s-a acordat cetăţenia americană la 28 iulie 1988, cînd a împlinit zece ani de la primirea azilului politic, este o dovadă de necontestat. Trei dintre aceşti ani au fost petrecuţi în debriefing (i-au fost solicitate toate informaţiile de care dispunea). A fost cel mai lung debriefing din istoria comunităţii de informaţii a SUA. În restul anilor, Pacepa a colaborat cu diverse servicii ale SUA şi a celorlalte ţări NATO în pregătirea a diferite acţiuni contrainformative împotriva spionajului comunist. În mod deosebit, generalul a cooperat cu serviciul de contrainformaţii francez DST.

CRISTINA AJUNGE LA PACEPA. Imediat după ce a aflat de fuga lui Pacepa, Ceauşescu a angajat mai mulţi killeri. O singură dată se pare că Securitatea a reuşit să afle informaţii despre Pacepa. În 1980, Nicolae Horodincă, diplomat la Ambasada României din Washington D.C., împreună cu familia, cere azil politic în SUA. A fost a doua lovitură primită de Ceauşescu. Horodincă era şi ofiţer al DIE. Acesta a fost cel care l-a demascat pe generalul Alexandru (Bebe) Tănăsescu ca fiind şeful echipei care se ocupa de diaspora românească din SUA. Tănăsescu a fost imediat rechemat la Bucureşti, iar după 1990 a ajuns director adjunct al SIE. Defectarea lui Horodincă are mai multe episoade neclare şi azi. Soţia lui Horodincă, Cristina, împreună cu copilul, apare după o perioadă la poarta Ambasadei României la Washington. Afirmă că vrea să se întoarcă în România. Este dusă la aeroport, unde leşină, dar mai apoi spune că nu vrea să mai meargă în România. În cele din urmă ajunge totuşi în România, iar în 1981 oferă informaţiile Securităţii. Se pare că sînt singurele informaţii pe care Securitatea le-ar fi obţinut vreodată despre Ion Mihai Pacepa.

MENAJERA. Cristina Horodincă s-a împrietenit în perioada în care împreună cu soţul său ceruse azil politic în SUA cu o menajeră a CIA, posibil de origine sîrbă, care avea grijă de reşedinţele mai multor defectori din lagărul sovietic. Într-o zi, Cristina ajunge cu menajera într-una dintre aceste reşedinţe şi află că a nimerit tocmai în casa lui Ion Mihai Pacepa, care însă era plecat într-o călătorie. Reţine adresa şi un nume: Pall Michell. Se pare că adresa era corectă. Numele însă nu. Americanii află şi ei povestea. Ion Mihai Pacepa începe, din nou, o altă viaţă, în alt colţ al SUA, sub o altă identitate.

Despre activitatea lui Ion Mihai Pacepa în SUA nu se ştiu prea multe lucruri. Se ştie că a fost unul dintre personajele adeseori consultate de Administraţia Ronald Reagan. Pacepa este prieten cu Michael Ledeen, fost consilier al lui Reagan, cu care de altfel semnează articole în presa internaţională. Începînd cu 1982 colaborează cu diferite publicaţii americane şi europene, printre care Wall Street Journal, National Review şi FrontPage Magazine.

Una dintre cele mai importante lovituri date de Ion Mihai Pacepa regimului comunist din România a fost volumul "Orizonturi Roşii", tradus în 27 de limbi. Serializarea cărţii la Radio Europa Liberă a provocat agitaţie enormă la Bucureşti. Înainte de a începe serializarea, directorul Europei Libere, Vlad Georgescu, a fost ameninţat că va fi ucis dacă va transmite cartea lui Pacepa. Un an mai tîrziu murea de un cancer misterios, la fel ca şi Noel Bernard.   

FAMILIA ONE WAY SPRE USA. La 1 ianuarie 1990, congressmanul Frank Wolf a plecat la Bucureşti spre a obţine eliberarea fiicei generalului Pacepa şi a soţului ei, pe care Securitatea i-a ţinut sub supraveghere timp de 11 ani. La 6 ianuarie 1990, Dana şi Radu au aterizat la Washington. Sosirea lor a fost prezentată la televiziunile din SUA şi a fost retransmisă în alte 45 de ţări.

La recepţia dată în cinstea celor doi prizonieri eliberaţi, care a avut loc în aceeaşi zi la Hotelul Marriott de lîngă aeroport, au luat cuvîntul reprezentanţi marcanţi ai administraţiei şi vieţii politice americane. Unul dintre ei, care a vorbit în numele Guvernului SUA, a spus: "În ultimii voştri 11 ani în România, generalul locotenent Ion Mihai Pacepa, tatăl şi socrul vostru, v-a fost descris ca trădător de ţară. E timpul să aflaţi că în lumea liberă este considerat un erou şi un simbol. Un erou, pentru că a avut curajul să pornească cu mîinile goale o cruciadă împotriva unuia dintre cei mai crunţi tirani din istoria României şi a lumii. Un simbol, pentru că a învins".

ÎNTÎLNIREA DE LA WASHINGTON. Imediat după moartea lui Vlad Georgescu şi decizia de numire în funcţia de director a lui Nestor Ratesh decide să se întîlnească cu acesta. Îl invită la o locaţie din Washington D.C. şi îi dă date detaliate despre vendeta DIE împotriva lui Noel Bernard şi Vlad Georgescu, precum şi despre nocivul arsenal radioactiv al DIE. Ratesh şi-a asumat însă riscul. Nestor Ratesh, care şi-a petrecut ultimii trei ani din viaţă studiind dosarele Securităţii, va publica curînd o carte ce va documenta că Noel Bernard şi Vlad Georgescu au fost ucişi de Securitate.