A fi sau a nu fi... Balşoi!

ALEGERE  ● Baletul, acest fenomen cultural
Lumea accede la artă. Cel puţin aşa reiese din numărul de bilete la teatru, dans, care se vînd ca pîinea caldă. Fie că sînt cunoscători sau nu, oamenii merg la astfel de evenimente, ba chiar se fac suplimentări la bilete. Unii au criticat aceste spectacole, alţii le-au apreciat, publicul le-a aplaudat. Oltea Şerban Părău, muzicolog şi critic muzical, şi-a exprimat opiniile cu privire la acest subiect pentru Jurnalul Naţional.

ALEGERE  ● Baletul, acest fenomen cultural
Lumea accede la artă. Cel puţin aşa reiese din numărul de bilete la teatru, dans, care se vînd ca pîinea caldă. Fie că sînt cunoscători sau nu, oamenii merg la astfel de evenimente, ba chiar se fac suplimentări la bilete. Unii au criticat aceste spectacole, alţii le-au apreciat, publicul le-a aplaudat. Oltea Şerban Părău, muzicolog şi critic muzical, şi-a exprimat opiniile cu privire la acest subiect pentru Jurnalul Naţional.

Publicul se arată destul de entuziasmat în săli, dar oare a văzut spectacole de balet cu un adevărat aspect impetuos?

Am văzut două dintre spectacolele acestei ierni şi primăveri cu balerinii de la Moscova sau Kiev. Deşi au fost agresiv taxate ca "şuşe", această definiţie este puţn exagerată. Într-adevăr, prezentarea acestor spectacole fără decor, în versiuni "optimizate", prescurtate, pe coloane sonore cu interpretări discutabile este neprofesională. Totuşi, faptul că aproape 4.000 de oameni (cel puţin la cele două spectacole la care am fost eu sala a fost arhiplină) au plătit ca să vadă Lacul lebedelor sau Spărgătorul de nuci cu balerini ruşi este îmbucurător, chiar cu aceste probleme obiective. Trăim într-o ţară în care la ora actuală nivelul general de cultură este relativ scăzut şi, chiar dacă scopul organizatorilor nu a fost acela de a culturaliza publicul, ci doar acela de a face bani, în sală s-au găsit majoritar persoane care nu au fost poate niciodată la Operă şi care şi-au adus şi copiii. Ele vor veni şi a doua oară să vadă un spectacol de balet, poate chiar şi de operă. Acesta este motivul pentru care nu vreau să "desfiinţez" aceste spectacole. Beneficiul este mult mai mare decît eventualul deserviciu adus cui? Ca nivel coregrafic, dat fiind că la elementele foarte dificile s-a renunţat, în afara accidentelor nu au fost probleme majore în aceste spectacole ale ruşilor. Accidente de tipul căzăturilor am văzut şi la Opera din Bucureşti, iar evoluţia ansamblului ONB în ultimul timp este foarte inegală, aşa că m-aş feri să fac comparaţii favorabile nouă.

 Comparativ cu prim-balerinii Miki Hamanaka, Venus Villa, Svetlana Zakharova, Alina Cojocaru de la Covent Garden sau Opera din Viena etc., cum i-aţi caracteriza pe dansatorii care au participat la spectacolele aduse în România?

Comparaţia cu prim-balerinii de la Covent Garden nu poate fi făcută, pentru că este vorba despre cu totul altă clasă de spectacole, deşi, teoretic, titlul de pe afiş poate fi tot Lacul lebedelor...

 Lumea tinde să confunde faptul că Balşoi este o şcoală bună şi o rampă de lansare, dar atît. Artiştii care vor să devină faimoşi pleacă "în afara" Rusiei...

Aşa cum este şi cazul Alinei Cojocaru (care a făcut şcoala la Kiev), aşa cum se întîmplă în general în muzica clasică şi balet, un artist foarte mare are în acest moment carieră internaţională (pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă a vieţii sale artistice) şi rareori evoluează (doar) în ţara în care s-a născut. Nu este nimic neobişnuit, e firesc.

 Care credeţi că sînt la ora actuală numele de top din baletul românesc şi internaţional?

Alina Cojocaru este singurul nume pe care l-aş pomeni, pentru că reprezintă (teoretic) baletul românesc la nivel internaţional.

 Cum caracterizaţi baletul românesc de după 1989?

Au fost perioade mai bune şi mai puţin bune. În mod evident, dacă s-ar găsi o formulă prin care veniturile unui balerin să fie decente doar din munca pe scenă şi în sălile de repetiţii ale Operei, situaţia ar fi mult mai bună. Dar o bună parte dintre membrii aceştia trebuie să muncească în plus pentru a avea un trai normal, iar această meserie este extrem de dură. Îi pedepseşte rapid pe cei care nu îi sînt fideli întru totul.

 La Opera Naţională Bucureşti am văzut un spectacol impecabil "Lacul Lebedelor" pus în scenă de coregraful George Iancu, într-o nouă viziune artistică...

Această versiune a Lacului este una dintre puţinele reuşite autentice şi sclipitoare ale teatrului bucureştean de operă şi balet din ultimii 20 de ani. Poate de aceea o consider deocamdată "excepţia". Sper ca această excepţie să devină o stare obişnuită a companiei de balet bucureştene, dar nu pot ignora faptul că sosirea unui mare artist cu carieră internaţională în fruntea acesteia, Gheorghe Iancu, este minunată, dar nu poate rezolva toate problemele de ordin administrativ, legislativ, tehnic şi uman pe care le implică funcţionarea optimă a unui ansamblu de balet. Aşa că, deocamdată, nu putem face decît să sperăm că această schimbare va fi atît spre binele publicului, cît şi spre cel al balerinilor români.