x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A murit purtând doliu pentru martirii Timişoarei

0
Autor: Carmen Preotesoiu 08 Dec 2011 - 21:00
21 spre 22 decembrie 1989. Ceasul batea spre orele trei ale diminetii. Mama se ruga. "Oare de ce nu se in­toar­ce?" Intr-un tarziu, femeia aude o cheie rasucindu-se in usa. Era Bogdan. "Ochii lui albastri erau acum rosii, fata ii era iritata de la gazele lacrimogene, mainile ii erau arse. Era ingrozit. A inceput sa planga. Aduse­se cu el camasa insangerata a unui ta­nar impuscat in spate. I-a murit in brate." Elena Bancila, mama lui Bogdan-Serban, nu-si poate stapani lacrimile. In mana tine o cescuta ce pas­trea­za urme de cafea. "Dimineata, pe 22 decembrie, am baut cafeaua impreu­na cu el. Mi-am spus ca o spal mai tarziu si am pus-o in vitrina. Bogdan nu s-a mai intors niciodata, iar eu nu am mai putut sa o spal." O ora. Atat a reusit sa se odihneasca Bogdan in acea noapte. Si-a pus o camasa neagra pe el, in semn de doliu pentru cei omorati. L-am rugat sa stea acasa. S-a uitat fix la mine si mi-a spus: "Mami, daca e sa mor, pot sa stau langa ma­ta­le la geam si un glont sa ma ni­me­reas­ca". Mama stia ca fiul sau scapase cu o seara inainte ca prin urechile acului. "Se intalnise in tran­see cu un bun prieten, Emilian Dobre. Printre manifestanti se infiltrau di­fe­riti indivizi care incercau sa schimbe aspectul revoltei si sa-i im­pras­tie. Dar ei erau uniti si reuseau sa-i expulzeze. Emi­lian, ca multi altii, a inceput sa fie impins catre barajul celor cu scuturi, urmand sa fie «in­ghi­tit» de ei si sa fie urcat in dubite. Bogdan s-a aplecat sa-l ajute, iar in acel mo­ment un stu­dent ce tinea portavo­cea a fost im­pus­cat in cap. O fractiune de secunda sa fi fost mai devreme, si Bogdan ar fi fost rapus de glont in lo­cul tanarului stu­dent. Focurile de aver­tisment tre­bu­iau trase in sus. Bog­dan a observat ca ele erau indreptate catre ei. S-au adapostit langa zidul Universitatii. Dupa ce, cu greu, au reusit sa iasa inspre Spitalul Coltea, din cauza tancurilor care trageau rafale asupra gurilor de iesire din pasaj, au ajuns la restaurantul Opera, unde, impreuna cu alti trei tineri, s-au rugat de soferul unei cife cu ciment sa-i aduca acasa. Fara izbanda. Tancurile se zareau in spa­tele lor. Iar metrourile erau o ade­va­r­ata capcana. Intr-un final, ajutati de un taximetrist, au ajuns acasa."

A doua zi, Bogdan a plecat la lucru. Mama l-a condus cu masina, ca pe un ultim drum facut impreuna. "L-am sarutat in forma de cruce, pe frunte, pe barbie si pe obraji si l-am vazut si cum se indeparta de mine. «Daca mi se intampla ceva, ai banii aia cu care sa te descurci», au fost ultimele sale vorbe. Isi vanduse magnetofonul si banii ii pusese la CEC, cu gandul sa-si cumpere video", po­ves­teste mama. "Pe 22 decembrie am gasit-o acasa doar pe sora sa, Ramona. De Bogdan nu aveam sa stim nimic pana in seara zilei de 23 decembrie. Toata ziua l-am cautat pe strazi. Seara, pe la 17:30 am fost sunata de un barbat de la Spitalul Colentina, care m-a intrebat daca am un baiat pe nume Bogdan. Am in­ce­p­ut sa urlu. «A murit? A murit copilul meu?», tipam desfigurata. «Baiatul este doar ranit», m-au linistit ei. Nu mi-au dat voie sa ma duc acolo. De la geam auzeam bubuiturile im­pus­ca­turilor. Am aflat ca fusese impuscat la Televiziune, in clavicula, si ca acum se odihneste. Era Ajunul Craciunului. Si ii multumeam lui Dumnezeu ca a scapat doar cu atat. Am pus-o pe Ramona sa impodobeasca bradul, l-am asezat in camera sa, convinsa ca mi-l vor da acasa. Pe la 12:30 am primit un telefon de la o asistenta, care imi spunea ca baiatul meu a fost transferat la spitalul de neuro­chi­rur­gie. Mi-a povestit ca Bogdan fusese im­puscat cu doua gloante, unul ii per­fo­rase bazinul in regiunea soldului, provocandu-i hemoragie externa, iar celalalt glont a ajuns in clavicula, pa­ra­lizandu-i mana si picioarele." Din acel moment, mama lui Bogdan a in­ce­put sa dea telefoane pe la mai toate spi­talele. Nimeni nu-i spunea nimic. Pe la ora 20:00, dupa ce a fost purtata prin telefon de la o asistenta la alta, Elena Bancila a auzit vocea stinsa a uneia dintre ele: "Imi pare nespus de rau, fiul dumneavoastra a murit. I-a cedat inima".

Bogdan avea 21 de ani. In mai 1989 tocmai ce terminase armata. O luna mai tarziu s-a angajat la Institutul de Semnalizari Automatizari Fe­roviare. Absolvise liceul cu profil CFR. In urma cu noua luni, in aceeasi zi, fusese cavaler de onoare la nunta bunilor sai prieteni, Gabriel si Adriana. Prieteni, care acum il luau de la morga, il spalau, il imbracau in costum de ginere si-l plimbau pe un ultim drum: pe la echipa de rugby Rapid, la care activa inca de cand era copil si cu care obtinuse mari victorii, prin curtea Institutului, unde il asteptau colegii cu coroane de flori, pe cararea ce ducea acasa. "Se facuse intuneric. Afara incepuse sa ninga cu fulgi mari si desi, care spalau sangele de pe strazi. De departe am auzit sirenele masinii de la Institutul la care lucra. I-am zarit cosciugul asezat printre flori, i-am vazut numele scris mare deasupra cabinei masinii. Am inceput sa aud bocetele fetelor si ale baietilor care mergeau in urma sa. In inima mea erau numai cutite infipte. Sta­team in strada, eu si Ramona, mute, in­tepenite, moarte." Pe 25 decembrie, romanii sarbatoreau primul Craciun liber, tot atunci mama si sora isi jeleau mortul. Ochii albastri ai fe­meii rescriu cu lacrimi amare scurta viata a unui copil "chinuit", dupa cum spune ea. Crescut fara tata, Bogdan arareori facea ceva doar pentru el. Toate verile si le petrecea pe santierul unde lucra mama sa, carand molozul sau turnand betoane. Isi planuise sa se casatoreasca la 30 de ani si impreuna cu un prieten sa-si des­chida o firma de constructii. "Bogdan nu fuma, nu bea, armata nu l-a schimbat cu nimic, a ramas cu aceleasi idei de a lupta impotriva comunistilor", isi aminteste Emilian Dobre, cel pe care Bogdan l-a protejat in timpul impuscaturilor. "Nu ma lasa sa ma indepartez de el. Stia ca am ne­vasta, ca am un copil si inca unul pe cale sa soseasca. Mereu imi zicea ca tre­­buie sa stau in spatele lui, sa am gri­­ja de viata mea". Pe 24 decembrie, sea­­ra, Iliescu linistea oamenii, ca "to­tul este sub control". In timpul acesta, din trupul lui Bogdan se scurgea si ultima picatura de viata. Pentru fa­mi­­­lia sa si a atator mii de parinti, ni­cio­data nu mai avea sa fie bine. "A fost strapuns de glont pe 23 decembrie. Colegii sai sustin ca atunci s-a tras si din incinta Televi­zi­u­nii asupra lor. Un alt lucru ciudat era ca la mor­ga erau munti de haine, fusta si sacou pentru fete, iar pentru baieti, cos­­tum. Toate erau pre­ga­tite parca din timp", este de parere ma­ma baiatului.

Pe 28 decembrie, la ora 10 si un sfert, Bogdan a fost programat sa fie in­mor­mantat in Cimitirul Eroilor. "Era coada la inmormantari. Puhoi de morti…", isi aminteste femeia. Mama i-a ridicat trupul din cosciug si l-a imbratisat pentru ultima oara. Preotii ii cantau la capatai vesnica pomenire. Mama, cu ochii in la­crimi, cu fata schimonosita de durere, aproape lesinata, isi vedea fiul zambind, alergand catre ea, imbracat in haina sa de piele visinie, pe care ea i-o cumparase. Geaca pe care Bogdan ajunsese sa o imprumute tuturor colegilor, caci, spune femeia, "baiatul meu a fost un om tare bun, cald. Frumos". In urma sa au ramas amintiri grele si o strada ce duce catre casa sa si care-i poarta numele: Erou Serban-Bogdan Stan.
Citeşte mai multe despre:   22 de ani de la revolutie,   22 de eroi,   22 decembrie 1989,   romania din ceruri

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

În liftingul modern nu se îndepărtează doar surplusul de piele, se pun puncte de consolidare a ţesuturilor feţei

În liftingul modern nu se îndepărtează doar surplusul de piele, se pun puncte de consolidare a ţesuturilor feţei
Galerie Foto Preocuparea pentru înfrumuseţare a condus la apelarea tot mai frecventă la medici care să mărească sânii, să facă nasul cârn, să facă mai cărnoase buzele, dar această chirurgie este o ştiinţă complexă,...

Vizita virtuală a lui Biden în realitatea Bucureștiului

Vizita virtuală a lui Biden în realitatea Bucureștiului
Galerie Foto Președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, a fost prezent, luni, în România, la summitul București, organizat la inițiativa președintelui României, Klaus Iohannis. Prezența demnitarului american a fost...

După ce a pus mâna pe spitalele din București, USR-PLUS vrea să numească în CA-uri reprezentanții ONG-urilor

După ce a pus mâna pe spitalele din București, USR-PLUS vrea să numească în CA-uri reprezentanții ONG-urilor
Galerie Foto Ținta predilectă a celor de la USR-PLUS, în această perioadă, pare a fi spitalele aflate în subordinea Consiliului General al Primăriei Capitalei. Pe care, în urma scandalului legat de adoptarea bugetului...

Marea tragere la sorți pentru directorii de spitale din Capitală

Marea tragere la sorți pentru directorii de spitale din Capitală
Pe 15 mai expiră mandatele actualilor directori ai spitalelor aflate în subordinea Primăriei Capitalei, iar „marea depolitizare” anunțată de alianța PNL-USR-PLUS se discută între partide. Surse din...

România, condamnată de CEDO pentru un proces judecat cu reclamantul în lipsă. Miza, ajutorul public judiciar 

România, condamnată de CEDO pentru un proces judecat cu reclamantul în lipsă. Miza, ajutorul public judiciar 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat statul român la plata a 5.000 de euro despăgubiri morale și a 1.000 de euro cheltuieli de judecată către un pensionar care a fost lipsit de un acces liber la...

Emil Boc, descurcăreț în pandemie. Și-a plătit împrumutul de campanie și și-a cumpărat un mic domeniu lângă Cluj

Emil Boc, descurcăreț în pandemie. Și-a plătit împrumutul de campanie și și-a cumpărat un mic domeniu lângă Cluj
Galerie Foto Pandemia de COVID-19, prin efectele economice negative generate, pare să nu fi lovit chiar pe toată lumea. Unul dintre „greii” regimului Băsescu, actualul primar PNL de la Cluj-Napoca este exemplul viu în acest...

Marea vaccinare, la minut -  Dinamo, Țancă Urganu’ și colonelul Gheorghiță

Marea vaccinare, la minut -  Dinamo, Țancă Urganu’ și colonelul Gheorghiță
Galerie Foto Ultima săptămână de vaccinare a fost ca în campania electorală. Cu propagandă, „influenceri” și tur de scrutin, duminica. Imunizarea românilor s-a transformat în cifre aruncate pe televizor, ca o izbândă...

Cum și-a răsplătit PLUS-ul lui Cioloș sponsorii cu funcții la stat

Cum și-a răsplătit PLUS-ul lui Cioloș sponsorii cu funcții la stat
Galerie Foto Pe model PNL, dar la o scară mai mică, Partidul PLUS, formațiune condusă de Dacian Cioloș, aflată, în prezent, la guvernare dă dovadă de „obraz” când e vorba de cei care au contribuit cu donații în anul...

CCR: Prelungirea sine die a mandatului președintelui Consiliului Concurenței încalcă legea și Constituția

CCR: Prelungirea sine die a mandatului președintelui Consiliului Concurenței încalcă legea și Constituția
Decizia prin care Curtea Constituțională a stabilit că prelungirea sine die a mandatului președintelui Consiliului Concurenței, peste durata prevăzută de normele în vigoare, este atât neconstituțională, cât...

Tanti Florica. Lecții de viață de la înălțimea a 100 de ani

Tanti Florica. Lecții de viață de la înălțimea a 100 de ani
Apropiații îi spun cu drag „Tanti Florica”, dar în realitate este o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, o aristocrată autentică, apariție rară în peisajul dâmbovițean. Distinsă, tonică, de o...

Vlad Voiculescu a primit clasare de la DNA în dosarul „diplomei de la Viena”

Vlad Voiculescu a primit clasare de la DNA în dosarul „diplomei de la Viena”
Galerie Foto Direcția Națională Anticorupție a dispus, la sfârșitul lunii trecute, clasarea unui dosar penal privind infracțiuni de abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals, fals în declarații și instigare la...

7 ani de pușcărie cu executare în sufragerie  

7 ani de pușcărie cu executare în sufragerie  
Galerie Foto Munca de acasă, împământenită anul trecut odată cu instaurarea stării de urgență, le-a dat unor parlamentari idei năstrușnice. Cum ar fi aceea de a vota online un proiect de lege născocit de senatoarea...

Tinerii din diaspora întorc spatele guvernului

Tinerii din diaspora întorc spatele guvernului
Măsura 6.1 Sprijin instalare tineri fermieri, componenta diaspora, se dovedește a fi un eșec pentru Guvern. Tinerii plecați la muncă în străinătate sunt neinteresați de oferta financiară a autorităților de la...

Unul din patru deputați a vorbit o singură dată de la preluarea mandatului. Mai multe județe, nereprezentate de la tribuna oficială

Unul din patru deputați a vorbit o singură dată de la preluarea mandatului. Mai multe județe, nereprezentate de la tribuna oficială
Puțin mai mult de un sfert din totalul deputaților aleși în funcții au luat cuvântul o singură dată în plenul Camerei, în cele aproape șase luni care s-au scurs de la validarea alegerii lor, în urma...

Scafandri înecați cu fonduri europene

Scafandri înecați cu fonduri europene
Galerie Foto Programul pentru lărgirea plajelor pe litoralul românesc este îndoliat de moartea unor specialiști angajați în proiect. În urmă cu  patru săptămâni, în 9 aprilie, a fost raportat decesul a doi scafandri...
Serviciul de email marketing furnizat de