"Sincer să fiu eu cred că în România nu se ascultă telefoanele. Cred că asta nu se întâmplă. Doar atunci când este este urmărit vreun presupus infractor. Numai cu mandat... Da, cred că Serviciile noastre secrete nu fac asta pentru că este prea proaspătă amintirea terorii comuniste ca să îndrăznească cineva să repete asemenea acţiuni care duc până la urmă în faţa unui pluton de execuţie la Târgovişte.
Deci nu cred. De asemenea nu m-am gândit despre mine dacă sunt sau nu ascultat, urmărit, pentru că, dacă s-ar afla ce vorbesc, oricum nu mi s-ar putea face nimic. Înainte de '89 era foarte grav să ai o altă părere decât cea oficială în orice problemă. Acum dacă ai o altă părere, de altfel şi în presă, l-am criticat deschis pe Iliescu etc. nu e nici o problemă. Şi dacă se supraveghează totuşi telefoanele, astea o fac, cred, unele forţe neoficiale. Cred că există grupuri de persoane influente cu foarte mulţi bani, care pe cont propriu, în mod clandestin, înregistrează şi supraveghează telefoanele. În nici un caz nu cred că este o chestie girată de statul român. Cred că e vorba de forţe obscure. Pentru că bunul-simţ îmi spune că este o atât de mare dezordine în ţară încât se poate întâmpla şi asta. E foarte mare dezordine, situaţia este scăpată de sub control în foarte multe privinţe. Iar dacă s-ar face lucrul ăsta, dacă s-ar asculta telefoanele, în afara unui mandat, n-ar fi justificat în nici un fel. Este o crimă discretă, abstractă, dar este o crimă să pătrunzi în intimitatea unui om. În America nici în gunoiul unui adversar nu ai voie să răscoleşti ca să vezi ce a aruncat. Este inacceptabil".