La 22 decembrie 1999, numele capitanului in rezerva Ilie Andreoiu era pus pe lista militarilor gasiti responsabili pentru victimele Revolutiei din decembrie 1989. Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti il condamna la patru ani de inchisoare pentru tentativa de omor deosebit de grav. De altfel, el insusi avea sa recunoasca in instanta ca a tras. Cu o precizare importanta: primise ordin sa faca asta. Si in armata ordinul se executa.
DANIELA DUMITRESCU, MIRUNA PASA
Ulterior, chiar daca a fost declarat revolutionar, omul a innebunit si a fost parasit de familie. Acum este de negasit. El poarta asupra sa o condamnare, pe care, probabil, nu o intelege. Una dintre victime il condamna moral, vrand sa-i anuleze certificatul de revolutionar. Militarul a primit deja, definitiv si irevocabil, eticheta de ucigas. Povestea lui incepe cu exact zece ani inainte de condamnare, la Timisoara, in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Atunci, crezand ca impusca teroristi, care venisera sa arunce in aer un viaduct, a tras rafale de gloante spre mai multe persoane si masini de pe strada. A ranit grav trei oameni si a produs un accident de masina. Si toate astea din cauza unui pachet suspect lasat pe drum langa un obiectiv strategic, in toiul Revolutiei.
TINTA. Din pacate, capitanul Andreoiu nu a putut fi contactat pentru a ne spune varianta personala cu privire la cele intamplate in decembrie 1989. Toate informatiile pe care le detinem provin din declaratiile unuia dintre cei care au fost impuscati de acesta si din documentele aflate in dosarul de la Tribunalul Militar Teriorial Bucuresti. Capitanul Andreoiu crede probabil si acum ca acel pachet era ticsit cu explozibil si era menit sa distruga viaductul pe care trecea calea ferata din Timisoara.
Cutia cu pricina nu a ajuns niciodata in mana autoritatilor si nimeni nu a stabilit cu certitudine ce continea de fapt. A fost luata in dimineata de 23 decembrie 1989 de un trecator. Ca ironia sa fie perfecta, capitanul afla abia in 1991 ca actiunile lui revolutionare avusesera si victime. "Despre existenta ranitilor am aflat in anul 1991, dupa ce in ziarul Victoria a fost publicat, la initiativa mea, un articol cu titlul "Batalia de la Tipografie". La scurt timp, sesizate fiind probabil de articol, partile vatamate, Seitan si Dragoi, au facut declaratii in presa", declara Andreoiu la proces. Au inceput cercetarile si in decembrie 1998 a fost trimis in judecata pentru tentativa la omor deosebit de grav.
OBIECTIV ATACAT. In acea noapte de revolutie, capitanul a fost trimis impreuna cu 22 de militari sa asigure paza Tipografiei din Timisoara. Ajuns la obiectiv, a fixat doua puncte de aparare. Unul la nivelul solului, iar cel de-a doilea, pe care l-a condus personal, la etajul 3 al cladirii. "In jurul orei 22:00, directorul Tipografiei, Stirbu Sergiu, m-a informat ca primise telefon de la Divizia 18 mecanizata, prin care fusese atentionat ca, pe calea ferta din imediata apropiere, urma sa treaca un tren cu teroristi, care sechestrasera mecanicul", sustinea in fata instantei inculpatul. In jurul orei 1:00, intr-adevar, un tren marfar s-a oprit exact pe viaductul de cale ferata. "Atunci s-au auzit impuscaturi de dincolo de tren si am crezut ca obiectivul este atacat. Am ordonat dispozitivului de la etajul 3 sa deschida foc asupra trenului", povestea capitanul judecatorilor. Tipografia nu a fost atacata, trenul a plecat dupa cateva minute, dar capitanul sustine ca a observat umbre care se indepartau.
Citește pe Antena3.ro
CUTIA SUSPECTA. Pachetul a ramas in strada. I-au cazut victime urmatoarele persoane care treceau pe strada, pentru ca s-au aplecat sa vada ce contine pachetul. Andreoiu, convins ca si ei sunt teroristi veniti sa detoneze incarcatura, a tras din nou. Au fost raniti Ion Simion si Ioan Seitan. Capitanul a tras in acea noapte si intr-o masina care circula pe strada. Masina s-a izbit de un stalp, iar soferul a rupt-o la fuga. "Am observat masina, o Lada, a doua zi si avea numere din carton cu inscriptii greu lizibile." In timpul procesului a sustinut ca autoturismul i s-a parut suspect pentru ca mergea cu farurile stinse. In hotararea de condamnare, instanta a stabilit ca masinile care i s-au parut suspecte lui Andreoiu erau de fapt primele transporturi cu ajutoare din strainatate.
VARIANTA VICTIMEI. L-am gasit pe medicul Mihai Dragoi la o clinica particulara din Timisoara. Ne-a relatat propria varianta a episodului in care a fost impuscat in picior cu usa cabinetului incuiata. Si-a notat pe un post-it datele noastre de identificare, cu ora si data la care l-am vizitat. "Tin o evidenta foarte clara a persoanelor care ma viziteaza", ne-a retezat Dragoi curiozitatea. Era foarte indarjit, cu o mimica ce trada bagajul de ura acumulat peste ani pentru cel care l-a impuscat in decembrie 1989 si pe care nu l-a iertat nici acum, dupa 15 ani de la eveniment. S-a asezat la birou, mascand voit si foarte mandru mersul schiopatat. "Va voi spune foarte scurt ce mi s-a intamplat", si-a inceput povestea. "In data de 22 decembrie ma indreptam catre spital ca sa-mi fac meseria. Eram impreuna cu un prieten. Aveam asupra mea trusa de prim-ajutor pentru ca ma gandisem ca pot face ceva in cazul in care gasesc in drumul meu raniti. In dreptul unui viaduct de langa calea ferata s-a deschis focul asupra mea, fara somatie si am fost impuscat in picior. Nu m-a avertizat nimeni, in prealabil, ca nu am voie sa trec pe-acolo. Asa am ajuns la spital in calitate de pacient.
Individul care a tras a recunoscut asta in instanta si a fost condamnat. Are si dosar psihiatric. Dar nu asta este important. Este grav faptul ca a fost declarat oficial revolutionar, prin intermediul unui certificat. Atunci cand l-a condamnat penal, instanta a refuzat sa anuleze si certificatul de revolutionar. Dar am sa rezolv si aceasta problema. Alte amanunte nu am sa va dau. Mergeti si vedeti dosarul!", ne-a declarat medicul Mihai Dragoi.