Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe 5 iulie 1996, doctoriţa Mariana Negoiţă a fost ucisă în apartamentul său din Brăila. Avea 54 de ani, iar criminalul înfipsese cuţitul în trupul ei de 54 de ori. Poliţia a intervievat zeci de suspecţi, dar nu a reuşit nici până azi, când mai sunt trei luni până la prescrierea cazului, să găsească vinovatul.
Mariana Negoiţă trebuia să ajungă la lucru la ora 14:00, aşa cum făcea în fiecare zi de vineri. În acea zi însă nu a mai sosit. Asistenta sa, Tincuţa Ion, îngrijorată, a sunat-o acasă. La telefon nu a răspuns nimeni. Nici fiica sa, Loredana Butuc, nu a reuşit să dea de mama sa la telefon. Îngrijorată, s-a dus pe Strada Cojocari, la locuinţa mamei. Acolo a găsit-o întinsă pe podea, la intrarea în bucătărie, cu picioarele îndreptate spre hol. Tăietura adâncă de la beregată lăsase să se scurgă pe podea mult sânge. Din declaraţiile fetei, casa era foarte bine ferecată. Pentru a ajunge în faţa apartamentului trebuia ca să-ţi deschidă poarta curţii interioare cineva, ca mai apoi să poţi trece de uşa blocului, încuiată şi ea. Apartamentul familiei Negoiţă era bine păzit de două uşi masive, peste care se trăgea un grilaj de metal. Comisarul Marcel Drăgan, unul dintre investigatorii care s-au aflat la faţa locului, ne-a certificat că nici una dintre încuietori nu era forţată: "Cu alte cuvinte, criminalul a pătruns pentru că i s-a dat voie. Doctoriţa era foarte precaută şi nu permitea oricui să pătrundă în casă". "Cu siguranţă", spun anchetatorii, "ultimul care a văzut-o pe Mariana Negoiţă în viaţă îi era un cunoscut". Probele biologice prelevate din apartament aparţineau fie Marianei, fie soţului său. Pentru că era o zi uscată, nu s-au găsit urme de încălţăminte.
Era în jurul orei 15:00 după-amiaza când Loredana a închis uşile apartamentului mamei sale şi, împreună cu soţul său, s-a urcat în maşină, pornind către casa de vară a familiei din comuna Romanu, unde tatăl său, Remus Negoiţă, se afla de mai bine de opt zile. Fără să anunţe Poliţia sau să rămână în casă până la venirea organelor de investigaţie, fata a preferat să plece de la locul faptei, pentru că, spune ea, aşa cum aflăm din declaraţia de la dosar: "Voiam să văd faţa criminalului". Din spusele apropiaţilor a reieşit că fiica nu se înţelegea cu tatăl său, iar Remus Negoiţă îşi ura ginerele.
"Eu am anunţat moartea soţiei mele la Poliţie şi am întrebat dacă pot să merg să o văd. Până să sosească ei, eu am intrat în casă. Nu mai ştiu dacă am descuiat sau nu uşile sau dacă Loredana le lăsase descuiate. Când am intrat, am pus mâna pe Mariana să văd dacă mai trăieşte şi m-am uitat puţin prin casă. Am constatat că lipseau bijuteriile pe care le purta ea de obicei, inele, lănţişorul. În noptieră, cutia de bijuterii era goală", ne declara în 2008 Remus Negoiţă. Poliţia exclude însă ipoteza unui jaf, mai ales că, aşa cum povesteşte comisarul Drăgan aflat la faţa locului, casa era înţesată de obiecte de artă, de tablori scumpe, de aparatură electronică şi electrocasnică cum nu se găsea în prea multe case pe vremea aceea, cutii de cafea, sticle de whisky, baxuri de ţigări. Când a fost găsită, Mariana avea cerceii de aur la ureche. Mai degrabă, cineva a vrut să creeze o pistă falsă pentru Poliţie, înscenând, prin furtul unor bijuterii, varianta jafului.
Unul dintre principalii suspecţi ai Poliţiei a fost soţul Marianei, medic veterinar ieşit la pensie în acel moment, care avea însă un alibi puternic. În cursul anilor, Remus a fost anchetat de nenumărate ori; testele poligraf la care a fost supus l-au arătat ca nevinovat. Totuşi, surse din Poliţie au susţinut pe parcursul anilor că Negoiţă are o boală psihică şi că astfel ar fi reuşit să înşele detectorul de minciuni, iar că el este vinovatul. Poliţiştii au discutat şi cu infractorii cunoscuţi ai Brăilei la acea oră; l-au luat în calcul şi pe soţul fiicei, incriminat şi astăzi de socrul său, dar nici una dintre aceste verificări nu a dus la vreun rezultat. Cu câteva luni în urmă, mai fusese găsit ucis în judeţul Brăila, mai exact în apropiere de comuna Romanu, unde îşi avea casa Remus Negoiţă, un taximetrist care era rudă cu Mariana Negoiţă. Deşi arma crimei era diferită – un pistol artizanal în cazul taximetristului –, poliţiştii s-au gândit şi la posibilitatea ca acele două omoruri să aibă legătură, însă nu au ajuns la nici o concluzie.
Procurorul Mircea Ionescu a preluat cazul în 2002, după moartea procurorului Andrei Eugen, cel care s-a ocupat la început de dosar. Procurorul Ionescu mărturisea în 2008 că în debutul anchetei s-au făcut câteva erori. În primul rând, circumstanţele au făcut ca procurorul criminalist al Brăilei, Lucian Doxan, să fie în concediu în acel moment. În al doilea rând, locul faptei a fost practic invadat de 12 oameni, în condiţiile în care în apartament ar fi trebuit să intre procurorul, medicul legist, un singur poliţist judiciar şi un criminalist care trebuia să facă fotografii. În al treilea rând, poliţiştii s-au împărţit în două echipe de anchetă, în loc să facă o singură echipă. Pentru a-l găsi pe ucigaşul Marianei Negoiţă, anchetatorii au audiat zeci de suspecţi. Tuturor infractorilor de vază din Brăila li s-au verificat alibiurile, iar colegele victimei au fost rugate să dea informaţii despre Mariana. Uciderea Marianei Negoiţă are toate atributele unei crimei perfecte: poliţiştii nu au descoperit nici arma, nici mobilul crimei, nu au găsit martori şi nici probe biologice ale criminalului.
În iulie anul acesta se împlinesc 15 ani de când a avut loc fapta. Conform legii, ea se prescrie. Din iunie 2010, cazul a fost preluat de procurorul Mădălin Năvădaru, care a "avansat pe acest post, prin concurs", după cum a ţinut să ne precizeze. S-a mai mişcat vreo filă din dosarul crimei în cazul doctoriţei? Au găsit anchetatorii o altă pistă? "Periodic s-au reanalizat documentele", spune procurorul Năvădaru. Ce înseamnă "pe-riodic", în viziunea dumnealui? "Nu aş putea să vă spun, o dată la câteva luni. Oricum, prin lege suntem obligaţi să reevaluam situaţia o dată la şase luni. Dar nu au apărut piste noi. La momentul respectiv s-au verificat toate datele, s-au intervievat prietenii, rudele, pacienţii doamnei doctor, bolnavii psihic cu care a avut de-a face. Soţul său, Remus Negoiţă, a fost interogat de nenumărate ori. El a rămas principalul suspect, dar nu s-au găsit probe şi nici dovezi edificatoare care să poată soluţiona cazul. Eu, când am venit pe acest post, am încercat să am o privire nouă asupra dosarului. Citeam declaraţiile unor intervievaţi şi mă gândeam că am dat de o altă pistă. Continuam lectura şi vedeam că acea pistă pica. Volumul de muncă a fost enorm. Când am cerut să mi se aducă dosarul, m-am trezit în birou cu un sac plin cu şase dosare imense", declară procurorul. "Chiar în urmă cu o lună şi ceva, până în două luni, procurorul Năvădaru a trasat poliţiştilor sarcini clare legate de audierea anumitor persoane, de la care dumnealui a considerat că încă nu s-au scos toate informaţiile pe care ei le-ar deţine. Dar, coroborate datele noi cu cele vechi, nu s-au găsit probe concludente", spune comisarul Marcel Drăgan, şef Serviciu Investigaţii Criminale de la IPJ Brăila. Procurorul s-a gândit la o altă soluţie care să-i mobilizeze pe poliţişti şi să-i mai scoată din amorţeală: brainstorming. "S-a pus problema aceasta în discuţia lucrătorilor de Poliţie, fiecare a emis câte o ipoteză, pentru că aşa se pot naşte variante plauzibile. Tot ce a fost posibil a fost făcut în acest caz." Poate fi considerat cazul de la Brăila o crimă perfectă. "Nu există crimă perfectă, ci doar anchetatori nepricepuţi", spune un experimentat criminalist. În ce-l priveşte, procurorul Năvădaru a ţinut să ne asigure că "nu am abandonat cazul, nu am depus armele, însă şansele ca după atât timp să apară ceva nou sunt extrem de mici".
În numărul următor: Patru femei care făceau autostopul au fost ucise la Vaslui. Criminalul în serie e în libertate.
