Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trei hotărâri de Guvern, emise de Executiv, în vara acestui an, pentru prelungirea stării de alertă, au fost anulate de către Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, printr-o motivare fără precedent de la debutul acestei pandemii. Judecătorii le-au predat celor de la Guvern un întreg curs de drept constituțional, inclusiv cu privire la Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar și la statutul de ființă vie, demnă, liberă și egală în drepturi cu a celorlalți indivizi. Întinsă pe 67 de pagini, această hotărâre judecătorească arată că, prin actele guvernamentale, statul român a preluat, în mod abuziv, de la toți cetățenii drepturi și libertăți fundamentale „dobândite prin naștere”, redându-le, apoi, condiționat, doar categoriilor de populație care s-au conformat unor anumite condiții. Este vorba, în special, de așa-zisele drepturi pe care persoanele vaccinate împotriva Sars-Cov-2, a celor trecute prin boală sau a celor care prezintă teste negative RT-PCR sau antigen, care, prin acte administrative, primesc mai multe libertăți decât ceilalți. Prin această operațiune, instanța arată că Guvernul neagă însăși existența unor drepturi fundamentale ale persoanelor care nu îndeplinesc aceste condiții, aducând, astfel, atingere „statutului ontologic al omului”.
Acțiunea de la Curtea de Apel București a fost depusă de către avocata Elena Radu și de Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept, care au chemat în judecată Guvernul României, prin premierul Florin Cîțu, Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Juridică.
Scopul acestei acțiuni a fost anularea Hotărârilor de Guvern 636 din 9 iunie 2021, 678 din 24 iunie 2021 și 720 din 8 iulie 2021, toate privind prelungirea stării de alertă la nivel național, și care, în anexele lor, vizau îngrădirea sau interzicerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale persoanelor nevaccinate sau a celor care nu prezintă un test valabil negativ.
În data de 21 octombrie 2021, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal de la Curtea de Apel București a emis Sentința Civilă nr. 1465/2021, în dosarul 4764/2/2021, anulând toate cele trei hotărâri de guvern. Iar argumentele pentru care judecătorii au decis astfel sunt de o gravitate fără precedent.
Autoritățile, atenționate cu privire la tratatele internaționale
Curtea de Apel București precizează că, în notele de fundamentare ale celor trei hotărâri de guvern nu se face absolut nicio referire la posibilitățile de prevenție, pe calea medicației la care populația ar putea apela în mod direct, spre exemplu în scopul întăririi imunității, nefiind analizate posibilele scheme de prevenție și tratament și modalitățile de informare cu privire la acestea.
În ceea ce privește interdicția exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale pentru anumite categorii de persoane (se referă aici strict la persoanele nevaccinate), instanța arată că Constituția României permite, în anumite condiții expres și limitative, numai restrângerea unor drepturi și libertăți, fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. Instanța pune, prin încheierea redactată, la dispoziția Guvernului, Declarația Universală a Drepturilor Omului, din care citează că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi”. „Rezultă cu claritate concluzia că drepturile și libertățile fundamentale sunt consecința automată a calității de persoană/ membru al familiei umane/ cetățean, adică de om”. Potrivit Curții de Apel Bucureșți, „aceste drepturi nu sunt conferite persoanei, nu îi sunt transferate acesteia de către vreo structură statală, ci sunt dobândite direct, încă din momentul nașterii sau, în privința altor drepturi, chiar din momentul concepției”.
Omul se naște cu drepturi, nu le primește de la stat
Judecătorii arată că, în consecință, sintagme din conținutul hotărârilor de guvern desființate, de tipul „statul nu restrânge drepturile și libertățile fundamentale ale anumitor categorii de persoane, ci doar conferă drepturi și libertăți altor categorii de persoane” constituie „sofisme, deoarece pleacă, în mod evident, de la premisa eronată că statul ar putea fi cel care conferă indivizilor drepturi și libertăți fundamentale și, deci, aceștia din urmă ar trebui să-și procure probe în sensul că îndeplinesc respectivele condiții”. „O astfel de abordare este contrară atributului fundamental al persoanei, respectiv demnitatea acesteia, individual fiind pus, astfel, în situația de a-și dovedi vocația, aptitudinea de a dobândi libertăți fundamentale; altfel spus că «merită» să fie inclus între «membrii familiei umane». Aceste drepturi și libertăți nu aparțin societății în general, ci fiecărui individ în parte, astfel încât restrângerea/ negarea unui drept sau a unei libertăți trebuie analizată în raport cu fiecare persoană/ categorie de persoane vizate în parte și nu în raport cu întreaga societate”, se subliniază în această motivare.
Concret, arată instanța, „nu se va putea susține că dacă o anumită categorie de persoane este exclusă de la exercitarea unui drept, în timp ce restul categoriilor îl pot exercita, atunci, la nivelul ansamblului societății ar fi operat doar o restrângere a dreptului. Ceea ce a operat în realitate este negarea drepturilor pentru anumite persoane/ categorii de persoane”. Citând, din nou, din Declarația Universală a Drepturilor Omului, judecătorii arată că „toate persoanele își pot exercita, în același timp și necondiționat, aceste drepturi și libertăți, având, deci, o vocație egală în a se bucura de ele, de îndată ce au fost «dobândite», adică de îndată ce persoana ființează, fiind exclusă de plano posibilitatea instituirii vreunei condiții suplimentare pentru acest exercițiu”.
Concluzia instanței: Se încearcă transformarea omului dintr-o ființă socială într-o ființă izolată
În concluzie, din acest punct de vedere, Curtea de Apel București a stabilit că exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale „nu poate fi condiționată de absolut nimic, individul netrebuind să dovedească nimic pentru a se putea bucura de acest exercițiu, în timp ce restrângerea exercițiului este condiționată de îndeplinirea anumitor criterii obiective de către stat”.
„Faptul de a impune fie și o singură condiție, indiferent cât de justificată ar putea părea aceasta, pentru exercitarea unui drept fundamental constituie în realitate o negare a acestuia, deoarece presupune, în prealabil, o impropriere a acestui drept de către stat. Astfel, se autosituează în poziția de titular originar al acestuia, de entitate îndreptățită să îl atribuie indivizilor, negând, astfel, sursa reală a dreptului, care este reprezentată de faptul material al vieții. Într-o astfel de situație are loc, de fapt, o preluare forțată a dreptului de la titularul său originar – individul, la stat, urmată de reatribuirea lui doar către indivizii care îndeplinesc condițiile, fie ele cât de rezonabile, impuse de stat”, este paragraful zdrobitor scris de un judecător la adresa modului în care Guvernul a impus restricții de drepturi și libertăți, în baza HG-urilor de prelungire a stării de alertă.
Motivare: Vaccinul nu este gratuit. El este plătit de toți cetățenii
Iar instanța nu se oprește aici. În aceeași încheiere, se subliniază că „o astfel de operațiune de însușire abuzivă a unor competențe inexistente modifică înseși bazele pe care sunt clădire relațiile interumane, iar acceptarea impunerii și a unei singure condiții deschide calea acceptării, în viitor, și a altor condiții, din ce în ce mai complexe și, în cele din urmă, la schimbarea paradigmei în care este gândit statutul ontologic al omului, acesta transformându-se, dintr-o ființă socială, într-o ființă izolată”.
„Plecând de la această premisă, rezultă că ar trebui să se constate că cele trei hotărâri de guvern contestate, în special prin Anexele 2 și 3 (cele care conțin listele de restricții – n.red.), neagă pentru anumite persoane (exemplu – persoanele nevaccinate, persoanele care nu îndeplinesc condiția de a fi trecut prin boală într-o anumită perioadă sau persoanele care nu îndeplinesc condiția efectuării unui test RT-PCR sau a unui test antigen certificate cu un rezultat negativ) o serie de drepturi și libertăți fundamentale”, se mai notează în această hotărâre judecătorească fără precedent.
De asemenea, instanța de judecată mai constată faptul că „statul român a stabilit ca sarcina acestor mijloace de probă să revină individului, care urmează să suporte din propriul buget, cheltuielile aferente, cu excepția certificatului de vaccinare pentru care, în mod aparent, s-a oferit o gratuitate, în realitate, costurile achiziționării centralizate a vaccinurilor fiind suportate tot de cetățenii români”.
