Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avea 9 ani şi jumătate. Mama o botezase cu numele unei fetiţe care-i murise la doar două luni de la naştere, înaintea ei. Ca şi cum ar fi vrut să cârpească destinul. Apoi, femeia a aflat că aduce ghinion să dai copilului numele altuia, care a decedat, şi a început să o strige “Bianca”. Ca şi cum ar fi vrut să păcălească soarta. Astăzi, Bianca nu mai este. Iar despre ea, mama nu ştie acum nici măcar dacă e vie sau moartă.
Un leu şi o garsonieră
Ghioca Elvira Loredana, Bianca – aşa cum strigau părinţii, era elevă în clasa a II-a. O dăduseră la şcoală abia la 8 ani, pentru că era o mână de copil, măruntă şi firavă, şi ai ei se gândeau că nu poate duce ghiozdanul în spate. Dar şi după ce a început şcoala, mare lucru n-avea de cărat în ghiozdan fetiţa, părinţii nu risipeau banii pe caiete. În fiecare zi de şcoală, Elvira primeau primea o bacnotă de un leu, de la bunica ei. Bani de buzunar, pentru gustarea din pauza mare. Câte lucruri poţi cumpăra cu un leu?
Şcoala a lăsat în viaţa Elvirei o urmă importantă: poza din clasa I, singura în care apare, clar, chipul fetiţei. Astăzi, este fotografia după care o caută poliţiştii.
Era un copil isteaţ şi sociabil. Avea tupeu, intra repede în vorbă cu oricine şi uneori răspundea obraznic, spun vecinii. Familia locuieşte într-o garsonieră de la parterul unui bloc din Berbeşti. Au trei copii: Elvira, Alexandra, care avea 5 ani când a dispărut sora ei, şi Andrei, care avea 7 ani. Erau atunci cinci suflete înghesuite în câţiva metri pătraţi. Doar tatăl muncea, cu ziua. Copiii creşteau în lipsuri şi se obişnuiseră deja să-şi vadă părinţii cu sticla de alcool la gură. La scurt timp după dispariţia Elvirei, tatăl a plecat, iar în garsoniera de la parter s-a mutat un alt bărbat.
Elvira şi Alexandra dormeau mai mult pe la bunica lor, care locuia în Slăveşti. La nici un kilometru de bloc.
Prefaţa dispariţiei
Acolo au fost fetiţele şi în noaptea de 20/21 februarie 2007. Dimineaţa, bunica le-a adus la bloc. “Trebuia să plec a doua zi la Mihăeşti, îl aveam pe bărbatu-meu în spital şi n-aveam cu cine să le las”, explică bătrâna. Elvira se ţinea scai de bătrână, cerându-i s-o ia şi pe ea la bunicul, la spital. “Maşina cu care mergeam era plină. N-avea loc. I-am zis «nu pot să te iau, mamaie, dar vin după tine când mă întorc». Şi i-am dat 5.000 de lei. Nu a vrut. S-a pus pe plâns. Şi m-am dus cu ea sus, la maică-sa, şi am lăsat-o acolo”, îşi aminteşte Elena Mircea. Fetiţa a rămas, plângând în hohote, acasă. Nu a mers la şcoală în acea zi. “O operasem de apendicită şi era slăbită”, spune mama.
În jurul orei 10:00, femeia îşi aminteşte că Elvira a plecat cu o vecină să umple nişte pet-uri cu apă, de la cişmeaua aflată în spatele blocurilor, peste calea ferată. S-a întors, a lăsat pe pat pet-urile pline ş-apoi a plecat, cu fratele ei mai mic, Andrei, în părculeţul de lângă bloc. Era 11:30. Din casă, mama îi putea vedea pe geam.
La prânz, femeia i-a chemat pe copii să mănânce. A venit doar Andrei, spunând: “Bianca zise că nu-i e foame”. Pe la ora 14:00, mama spune că a chemat-o iar la masă, însă, din nou, Elvira nu a vrut să vină.
În acest punct, declaraţiei mamei se contrazice cu cele date de alţi martori. Un vecin susţine că ar fi văzut-o pe fetiţă, în acea zi, în jur de ora 13:00, în faţa blocului. Cam pe la aceeaşi oră, fochistul centralei termice aflate lângă bloc le-a spus poliţiştilor că a văzut-o pe Elvira lângă magazia de lemne şi că i-a dat nişte sticle, rugând-o să-i aducă apă de la cişmea. Drumul spre izvor trece pe lângă cantonul de cale ferată, unde Bianca a mai primit două sticle de la acar. Fata s-a întors cu apa la cantonier în jurul orei 13:30. Fochistul le-a declarat poliţiştilor că la el Elvira nu a mai ajuns. Bărbatul a fost testat cu poligraful şi exclus din cercul de suspecţi de anchetatorii care spun că există martori care au văzut-o pe fetiţă şi după eventuala întâlnire a ei cu fochistul.
Ultimul martor
În acea zi, între orele 14:00 şi 15:00, Bianca a fost văzută pe strada principală din Berbeşti, iar la ora 16:30 - doi vecini au observat-o la ghena din spatele blocului, în zona locului de joacă. Între 16:30 şi 17:00, fetiţa a fost văzută la ieşirea din Berbeşti, pe drumul către bunica. Martor este o profesoară din Berbeşti care le-a declarat poliţiştilor că s-a întâlnit cu fetiţa între 16:30 şi 17:15, la aproximativ 100 de metri de calea ferată ce traversează drumul principal din Berbeşti. Era încă lumină afară. De acolo, Elvira mai avea circa 300 de metri până la casa bunicii. De pe drumul principal, DN67, şosea pe care trec o groază de maşini, fetiţa ar fi trebuit să facă stânga, pe o uliţă liniştită cu macadam şi case una lângă alta. Peste drum de casa bunicii e o biserică, cu cimitir în curte, şi un chioşc. “Nouă ni s-a rupt filmul după cei 500 de metri parcurşi de fată de la locul de joacă. Se pierde contactul de la ieşirea din oraş, unde Elvira a fost văzută şi întrebată unde merge”, susţin anchetatorii.
24 de ore risipite
În acea zi, bunica s-a întors de la spital în jurul orelor 16:00 şi a venit la blocuri, să le ia la ea pe cele două fetiţe – Elvira şi Alexandra. Cea mare nu mai era. Au întrebat de ea prin vecinii şi unii spuneau că ar fi văzut-o la joacă. N-au mai căutat-o. Bunica a plecat doar cu Alexandra. Astăzi, bătrâna că în acea seară i-a trecut prin gând să vină să o ia şi pe Elvira, dar s-a răzgândit. A crezut că fetiţa e încă supărată pe ea şi că de aceea a rămas la bloc. La rându-le, părinţii au declarat poliţiei că erau convinşi că fetiţa doarme la bunica ei. Nişte fete i-ar fi spus lui Andrei că au văzut-o pe drum “la mamaia, la vale”. “Eu, cu gândul că fata era foarte isteaţă, se ducea, venea, toată ziua făcea drumul ăsta, n-am dat importanţă”, îşi aminteşte mama.
Abia a doua zi de dimineaţă, când părinţii şi bunica s-au reîntâlnit, şi-au dat seama că fetiţa nu mai e nicăieri. Şi, deşi mama o văzuse ultima oară miercuri, 21 februarie 2007, în jurul prânzului, dispariţia a fost reclamată la poliţie abia joi, 22 februarie 2007, în jurul orei 11:30. Trecuseră aproape 24 de ore. Ore vitale pentru cei care caută un copil dispărut.
Răpită şi traficată
Poliţia s-a mobilizat imediat. Au fost aduşi câini de urmă, care au căutat-o pe fetiţa dispărută, din parc, pe o rază de aproximativ 2 kilometri. În prima zi, la scotociri au participat peste 100 de persoane. Poliţişti, jandarmi, gardieni publici, pompieri civili. S-a căutat în blocuri, subsoluri, apartamente sau case părăsite, podeţe, fântâni, tuneluri, pe albia pârâului Tăria, în cimitire şi în zonele împădurite din jur. În zilele următoare, la căutări au participat şi 60 de elevi din clasele a XI-a ale Grupului Şcolar din Berbeşti. Plus vânători, jandarmi, militari de la ISU, gardieni, poliţişti şi voluntari. Ipoteza că fetiţa s-ar fi rătăcit a fost exclusă.
În martie 2007, anchetatorii considerau că singura variantă plauzibilă rămâne ipoteza răpirii. Pentru că Elvira fusese internată, în perioada 24 ianuarie – 2 februarie 2007, în spitalul din Râmnicu Vâlcea, pentru o operaţie de apendicită, au fost verificate persoanele internate atunci, în acelaşi salon. Fără niciun rezultat.
S-a luat în calcul inclusiv varianta ca părinţii să o fi înstrăinat-o pe fetiţă, de bunăvoie. Mama, tatăl, bunica, dar şi concubinul mamei au fost supuşi testului poligraf la Craiova şi au dovedit că sunt sinceri atunci când susţin că nu au vândut copilul.
Ce s-ar fi putut întâmpla cu fetiţa de 9 ani? Cum ar fi putut ea să dispară de pe un drum intens circulat, la doar 300 de metri de casa bunicii? Poliţiştii care se ocupă astăzi de caz merg doar pe varianta că fetiţa a fost răpită şi dusă în străinătate, la cerşit. Lipsire de libertate şi trafic de minori. Sunt două infracţiuni extrem de grave, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a fost deschis şi un dosar penal. În cei 6 ani care au trecut de la dispariţia Elvirei Ghioca, s-au schimbat însă de prea multe ori procurorii de pe coperta dosarului. Şi niciunul dintre aceşti procurori nu şi-a bătut capul cu dispariţia unei fetiţe de 9 ani...
Dispăruţi fără urmă
Cazul acestei fetiţe a fost prezentat în ediţia din 17 iunie a emisiunii “Dispăruţi fără urmă”. Emisiunea este transmisă în fiecare luni, de la 22:30, pe TVR1, şi aduce în atenţie poveştile unor copii pe care părinţii lor nu i-au mai văzut de ani de zile, dar şi cazurile unor adulţi dispăruţi în împrejurări suspecte.
Cei care au informaţii despre aceste cazuri, pot contacta realizatorii emisiunii la adresa de mail: disparuti@tvr.ro, pe pagina de facebook sau la numărul de telefon: 0720.77.55.56.
Citește pe Antena3.ro
