La 28 decembrie, Tribunalul București a admis prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului Cioacă Cristian pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 3 ianuarie a.c. până la data de 1 februarie, inclusiv. Judecătorul Voina Ionuț Victor a luat această decizie apreciind că în cauză există indicii temeinice că, în noaptea de 29/30 august 2007 Cristian Cioacă și-a ucis soția, iar apoi i-a ascuns cadavrul într-o locație încă nedescoperită.
Declarație neplauzibilă
Tribunalul București a constatat că a fost dovedit cu claritate faptul că Elodia Ghinescu a dispărut începând cu data de 30.08.2007. „Practic, după data menționată, soția inculpatului nu a mai fost văzută de nici o persoană, nu a mai luat legătura cu nici un membru al familiei sale sau cu vreun cunoscut, nu și-a accesat conturile bancare, iar actul său de identitate a fost găsit la domiciliu”, precizează judecătorul Voina în motivarea deciziei sale. „Declarația singurei persoane care susține că ar fi văzut-o pe Elodia Ghinescu în luna septembrie 2007 – martora Ana D. – nu este credibilă, în contextul în care, deși la acel moment dispariția soției inculpatului fusese deja puternic mediatizată, martora nu a luat legătura cu organele de poliție, ci, după aproximativ o săptămână de la data la care susține că ar fi întâlnit-o pe Elodia Ghinescu, a contactat un post de televiziune pentru a comunica acest aspect. O astfel de atitudine din partea martorei este inexplicabilă, în condițiile în care aceasta era conștientă că familia Elodiei Ghinescu era, la acel moment, extrem de îngrijorată datorită dispariției sale, existau deja suspiciuni privind faptul că aceasta ar fi fost ucisă, iar cazul se bucura de o puternică acoperire în mass-media. Drept urmare, declarația martorei apare ca vădit neplauzibilă, fiind de altfel infirmată de restul materialului probator administrat în cauză”.
Verificarea tuturor pistelor
De asemenea, judecătorul Voina consideră că „susținerile inculpatului, în sensul că poliția nu ar fi cercetat corespunzător dispariția soției sale și nu ar fi analizat toate variantele care ar justifica această dispariție nu pot fi primite de instanță. Organele de cercetare penală au audiat toate persoanele care se aflau în relații apropiate cu victima, au cercetat toate locurile frecventate de aceasta, au efectuat verificări la spitale, au analizat posibilitatea ca victima să fi părăsit teritoriul țării și ipoteza unei sinucideri, verificând inclusiv dacă aceasta ar fi fost introdusă într-un program de protecție a martorilor.
Tribunalul constată că toate aceste ipoteze au fost infirmate – declarațiile martorilor și ale familiei neconfirmând varianta unei sinucideri, verificările efectuate la unitățile spitalicești înlăturând ipoteza unui accident, iar declarațiile persoanelor apropiate, coroborate cu împrejurarea că actul de identitate al Elodiei Ghinescu a fost găsit la domiciliul său precum și cu faptul că nu s-a constatat lipsa vreunei sume de bani din patrimoniul acesteia eliminând posibilitatea ca soția inculpatului să fi hotărât pur și simplu să părăsească teritoriul țării fără a mai da ulterior vreun semn de viață.
Oricum, nu se poate nici măcar imagina o explicație logică (alta decât cea a decesului) pentru care numita Elodia Ghinescu să își abandoneze intempestiv familia (inclusiv fiul său, față de care manifesta o puternică afecțiune, fapt confirmat de toate persoanele audiate) și cunoscuții, să renunțe la întregul său patrimoniu, iar ulterior să accepte ca soțul său să fie acuzat de uciderea sa.
Este de asemenea dovedit că inculpatul este ultima persoană care a văzut-o în viață pe soția sa. Astfel, în primele sale declarații (n.r. - din data de 5 septembrie 2007), inculpatul a susținut că în data de 30.08.2007 soția sa a plecat la serviciu în jurul orei 8:00, iar martora Elena T. (n.r. - bona copilului) a arătat că la ora 8:30, când a ajuns la apartamentul inculpatului, acesta i-a spus că Elodia Ghinescu a plecat la serviciu. În acest context, trebuie precizat că verificările efectuate de organele de poliție nu au confirmat plecarea soției inculpatului la serviciu în data de 30.08.2007, fiind efectuate inclusiv cercetări privind o eventuală comandă adresată de aceasta unei firme de taximetrie (victima folosea această modalitate de deplasare la serviciu)”.
Inculpatul a încercat să ascundă urmele
Judecătorul Voina a mai reținut, în motivarea deciziei sale, posibilul mobil al crimei și dovezile că Elodia a fost victima unei agresiuni. „Relațiile dintre soți nu erau bune, acest aspect fiind confirmat atât de inculpat chiar în primele declarații date în fața organelor de poliție la data de 5.09.2007, cât și de o parte a martorilor audiați. Totodată, este stabilit faptul că soția inculpatului a fost victima unei agresiuni în noaptea de 29/30.08.2007 în apartamentul unde locuiau ea și inculpatul. În acest sens, Tribunalul are în vedere numărul extrem de mare al urmelor de sânge descoperite în acest loc, concentrate în special în zona dormitorului matrimonial, a băii de serviciu și a holului învecinat, una dintre acestea având o dimensiune de aproximativ 50 de cm. Explicațiile inculpatului privind proveniența acestor urme sunt totalmente necredibile, atât datorită cantității mari de sânge identificate, cât și datorită modului de localizare, formei și mecanismului probabil de producere a acestora, expuse în cuprinsul raportul de constatare tehnico-științifică.
La aceste aspecte se adaugă și indiciile temeinice privind faptul că inculpatul a încercat să ascundă urmele infracțiunii. Astfel, în urma cercetărilor la fața locului efectuate de organele de poliție în perioada septembrie – noiembrie 2007 în pădurea de lângă DN1 E, pe direcția Poiana Brașov-Brașov, au fost identificate într-o râpă situată la 4,6 Km de Poiana Brașov în direcția Râșnov, un număr mare de obiecte din locuința comună a celor doi soți, provenind îndeosebi din dormitorul matrimonial (ambalaje de parfumuri, cărți, reviste, fotografii, caietul de sarcină al victimei, perne decorative etc.), din zona cu cea mai mare concentrare a stropilor de sânge. Cu aceeași ocazie, a fost găsită și o pereche de chiloți bărbătești ai inculpatului, apartenența fiind stabilită în urma analizării materialului genetic existent pe aceștia, conform raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică. De asemenea, în punctul cel mai îndepărtat de șoseaua Poiana Brașov – Râșnov, raportat la poziția celorlalte obiecte aruncate în râpă, a fost găsită și o uniformă de poliție de vară, aparținându-i inculpatului (pe perechea de pantaloni a fost găsit materialul biologic al acestuia, iar cu privire la cămașă s-a stabilit că are mărimea indicată de inculpat cu ocazia solicitării de haine de serviciu). Totodată, în râpă a fost găsită și o emblemă purtând gradul „inspector principal de poliție” pe care îl deținea inculpatul la acea dată.
Mai mult, pe unele din aceste obiecte a fost identificat sângele victimei (pe două sticle de parfum, pe partea exterioară a unei mănuși chirurgicale, precum și în partea interioară a unui sac din polietilenă de culoare neagră - conform rapoartelor de constatare tehnico-științifică biocriminalistică). Cercetările efectuate au relevat corespondența dintre sticluțele de parfum găsite pe noptiera victimei situată în dormitorul matrimonial, cu ocazia cercetărilor la fața locului din datele de 5 și 11 septembrie 2007, și ambalajele găsite în râpa situată la 4,6 Km de Poiana Brașov.
Tribunalul reține și că în autoturismul inculpatului – în portbagaj și în zona cotierei – și pe tocul pistolului acestuia (aflat în autoturism) au fost identificate alte urme de sânge aparținând Elodiei Ghinescu”.
Gletuirea urmelor de sânge
„În același timp”, se precizează în motivare, „în apartamentul inculpatului și al soției sale au fost evidențiate diferențe între peretele de lângă baia de serviciu și ceilalți pereți ai dormitorului matrimonial, fiind de asemenea descoperite și urme de sânge, mascate de o lucrare de zugrăveală. Astfel, pe ceilalți pereți ai dormitorului matrimonial au fost puse în evidență trei straturi constând în amorsă, glet și vopsea lavabilă, însă în partea inferioară a peretelui indicat anterior au fost observat cinci astfel de straturi, aspect care conduce la ideea că în această zonă a fost efectuată o lucrare de zugrăvire suplimentară. Totodată, efectuarea unor asemenea lucrări anterior datei de 29/30.08.2007 este infirmată prin declarațiile martorilor. Referitor la lucrările de renovare efectuate în apartament în anul 2004, tribunalul reține declarațiile martorilor care le-au efectuat și care au susținut că a avut loc o renovare totală a apartamentului, că pereții nu au avut straturi diferite, că nu au observat urme de pete de sânge sau de altă natură și au exclus posibilitatea existenței unor asemenea pete sub zugrăveală, descriind pe larg modalitatea în care au lucrat, arătând că pereții au fost curățați, șlefuiți și spălați, după care a fost aplicată amorsa și două mâini de vopsea. În aceste condiții, aplicarea celor două straturi suplimentare de glet și vopsea nu putea să aibă loc nici cu ocazia renovării în anul 2004 și nici ulterior, până în data de 30.08.2007, existând indicii puternice că a fost efectuată în intervalul 30.08.2007 (data dispariției victimei) și 05.09.2007 (data primei cercetări la fața locului)”.
Cioacă - comportament straniu
De asemenea, Tribunalul reține și „comportamentul straniu al inculpatului imediat după dispariția soției sale – semnalarea dispariției abia la 5.09.2007, la aproape o săptămână după momentul de la care nu mai putuse lua legătura cu aceasta, necontactarea membrilor familiei și cunoscuților soției sale pentru a încerca să afle dacă persoanele respective au luat legătura cu ea, încercările de a-și schimba programul stabilit la serviciu, ducerea intempestivă a fiului lor la bunici, în data de 30.08.2007, cu o zi mai devreme decât era stabilit – aspect care constituie la rândul său un indiciu puternic în sprijinul acuzațiilor aduse inculpatului. Raportat la cele arătate, instanța apreciază că ansamblul probelor administrate până la momentul de față constituie indicii temeinice în sensul că inculpatul și-a ucis soția în noaptea de 29/30.08.2007, iar ulterior a ascuns cadavrul acesteia într-o locație neidentificată. Faptul că până la acest moment corpul victimei nu a fost încă descoperit nu este de natură să înlăture aspectele probatorii deja înfățișate, care exclud altă ipoteză decât uciderea acesteia și, în același timp, conduc la ideea că inculpatul este cel care a săvârșit această faptă”.
Judecătorul Voina a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului Cioacă Cristian prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere „gravitatea deosebită a faptei de care este acuzat acesta – omor comis asupra soției, urmat de luarea unor ample măsuri de ștergere a urmelor infracțiunii, inclusiv ascunderea cadavrului victimei și posibila tranșare a acestuia. La această împrejurare se adaugă calitatea pe care inculpatul o avea la momentul săvârșirii prezumtivei fapte – inspector principal de poliție, care agravează și mai mult acuzația adusă acestuia. În aceste condiții, lăsarea în libertate a unei persoane cu privire la care există indicii temeinice că și-ar fi ucis propria soție și ar fi încercat într-un mod extrem de elaborat să ascundă fapta comisă este de natură să creeze o puternică îngrijorare și o stare de temere în rândul opiniei publice”.
În plus, judecătorul Voina subliniază în motivarea deciziei sale și că „nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că la momentul de față cercetarea penală nu este încheiată, existând posibilitatea de a fi identificate probe suplimentare – inclusiv la locul prezumat al comiterii infracțiunii, locuința inculpatului, iar în cauză există suspiciuni confirmate de probe că inculpatul a încercat să șteargă urmele faptei pe care este suspectat a o fi comis. În aceste condiții, odată lăsat în libertate și cunoscând materialul probator administrat, inculpatul ar putea încerca influențarea adevărului în cauză prin continuarea demersurilor în sensul ascunderii altor dovezi ce l-ar putea incrimina”.
Inculpatul Cristian Cioacă, prin avocat, a atacat decizia de prelungire a măsurii arestării preventive, iar recursul se va judeca marți, 8 ianuarie a.c., la Curtea de Apel București.