Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ciuda amplitudinii acestei sesizări, din ea lipsește cu desăvârşire orice critică legată de intenția Executivului de a limita drastic plafoanele tranzacțiilor cu bani cash care pot fi făcute, zilnic, între persoanele fizice din România sau încasările cu numerar la magazinele de tip cash and carry, măsuri fiscale care încalcă flagrant mai multe drepturi constituționale ale cetățenilor de rând, în special ale cetățenilor care locuiesc în mediul rural sau care nu sunt familiarizați ori nu au posibilitatea de a utiliza aşa-zisele instrumente moderne de plată electronice. Nici măcar un rând nu există în această sesizare de neconstituționalitate cu privire la îngrădirea acestor drepturi, aşa cum, de asemenea, nici măcar un rând care să justifice luarea acestor măsuri nu este inserat în expunerea de motive care a stat la baza legii în discuție. În schimb, sunt luate, pe rând, toate celelalte capitole ale legii, găsindu-se cel puțin un motiv, în opinia autorilor, pentru care acest act normativ ar trebui să fie respins de Curtea Constituțională. Cea mai importantă critică se referă la faptul că Guvernul nu şi-a asumat, în fapt, răspunderea pe o singură lege, ci pe nu mai puțin de 22 de legi, inserate într-un singur pachet, fapt care ar încălca grav Constituția, dar şi jurisprudența CCR.
„Jurnalul” a intrat în posesia textului sesizării CCR, semnată de parlamentarii USR şi ai Forței Dreptei, împreună cu deputații PNL Dan Vîlceanu şi Gheorghe Pecingină, document conform căruia legea criticată ar fi contrară dispozițiilor articolului 1, alineatele 3, 4 şi 5 din Constituție, deoarece încalcă principiul securității juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept.
Mai departe, autorii criticii reclamă că, prin modalitatea de adoptare a legii, aceasta încalcă articolul 114 din Constituția României. „Pentru a nu fi catalogată drept o procedură de nesocotire a rațiunilor care au stat la baza edictării articolului 114 din Constituție, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiții, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept, o excepție”. În același document, se precizează că actul normativ se confruntă cu grave probleme de constituționalitate în ansamblul său. CCR va lua în discuție această sesizare în şedința din 18 octombrie.
Critici dure
Spre exemplu, se observă o încălcare a procedurilor referitoare la angajarea răspunderii Guvernului. „Prin tratamentul inegal pe care îl instituie, legea aduce atingere principiului egalității în fața legii, un stâlp fundamental al ordinii juridice democratice. Mai mult, lipsa de claritate contravine principiilor fundamentale ale transparenței şi predictibilității actului normativ, esențiale într-un stat de drept”.
Astfel, legea ar ocoli condițiile esențiale de care trebuie să țină cont Guvernul când decide asumarea răspunderii cu privire la un act normativ, cum ar fi intrarea în vigoare imediată şi cerința unui act normativ unitar, „în speță fiind vorba despre amploare, de un întreg program de guvernare”, mai ales dacă se ia în considerare specificitatea legilor fiscale şi imperativul ca acestea să nu intre automat şi de plano în vigoare, garantând, astfel, certitudinea juridică pentru cetățeni şi mediul de afaceri.
„Chiar dacă unele dispoziții intră în vigoare în cursul anului 2023, iar altele de la 1 ianuarie 2024, efectele legii se vor produce, în multe situații, semnificativ mai târziu. Dacă luăm în calcul doar majorările de impozite şi contribuții sociale în discuție, se observă că acestea privesc veniturile realizate cu începere de la 1 ianuarie 2024, pentru care legea fiscală prevede obligativitatea depunerii declarației fiscale unice şi a plăților impozitelor şi a contribuțiilor până la 25 mai 2025. Până la acel moment, deficitul bugetar tot va exista şi el va fi finanțat prin împrumuturi publice, iar nu din colectarea suplimentară a unor venituri fiscale. Legea este doar formal de imediată aplicare, iar efectele ei se vor produce mult mai târziu, ceea ce invalidează, suplimentar, recurgerea la procedura angajării răspunderii Guvernului”, semnalează autorii sesizării.
Conform documentului citat, nu există o necesitate ca reglementarea să fie adoptată cu maximă celeritate. „Este suficientă lectura titlului legii pentru care şi-a angajat răspunderea, care include sintagma «pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung», pentru a observa că normele în cauză nu trebuiau adoptate cu maximă celeritate, prin procedura angajării răspunderii Guvernului, ci puteau urma calea obişnuită a dezbaterilor parlamentare şi a reglementării unitare, pe domenii”, arată parlamentarii în cauză.
Asumare pe o lege care, de fapt, reprezintă 22 de legi şi ordonanțe de urgență
Cea mai aspră critică de natură extrinsecă adusă este însă aceea că modalitatea de adoptare a legii contravine articolului 1 alineat 4 şi articolului 114 din Constituție, „deoarece norma fundamentală oferă Guvernului posibilitatea de a-şi asuma răspunderea asupra unui proiect de lege în condițiile respectării principiului echilibrului şi separării puterilor în stat. Această posibilitate nu reprezintă un drept care este susceptibil de exercitare abuzivă, deoarece, în caz contrar, s-ar permite eludarea principiului fundamental al separației puterilor în stat”.
„Nu doar că nu se poate angaja răspunderea Guvernului pe o lege care se încadrează în articolul 4, alineatele 1 şi 2 din Codul fiscal, dar angajarea răspunderii a fost realizată pe o lege care putea trece prin procesul legislativ obişnuit pentru a intra în vigoare, spre exemplu în anul 2024. Astfel, nu este satisfăcut criteriul al patrulea specificat în Decizia CCR nr. 1655/2010, care se referă la aplicarea instantanee a respectivei legi”, mai scriu autorii sesizării.
Un alt aspect criticat este că modalitatea de adoptare a legii ar contraveni prevederilor articolului 114 din Constituție, deoarece norma fundamentală oferă Guvernului posibilitatea de a-şi asuma răspunderea asupra unui proiect de lege unitar, obiectul său de reglementare urmând a se subsuma unui domeniu unic. „Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung modifică direct sau indirect ori derogă de la prevederile în vigoare 22 de acte normative: Legea 227/2015 privind Codul fiscal; OUG 114/2008 a investițiilor publice; Legea 135/2022 pentru completarea unor acte normative; Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat; OUG 57/2019 privind Codul administrativ; OUG 8/2008 pentru acordarea voucherelor de vacanță; OUG 131/2021 pentru prorogarea unor termene; Legea-cadru 143/2017 privind salarizarea personalului finanțat din fonduri publice; OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă; Legea 25/2023 privind integrarea voluntară a organismelor de cercetare, dezvoltare şi inovare în Spațiul European de Cercetare; OUG 57/2002 privind cercetarea ştiințifică; Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă; OUG 42/2021 privind regimul contravențiilor; Legea 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale; Legea Contabilității nr. 82/1991; Legea 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasare şi plăți în numerar; OUG 121/2021 privind administrarea sistemului național al facturii electronice; Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală; OUG 21/1992 a protecției consumatorului; Legea 344/2005; OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza case de marcat electronice şi OUG 130/2021 privind prorogarea unor termene.
„În speță, Executivul şi-a asumat răspunderea în aceeaşi zi asupra mai multor proiecte de lege încadrate formal într-unul singur, legea adoptată modificând diverse acte normative care au ca obiect de reglementare mai multe domenii, neavând un caracter unitar, precum fiscalitate, IMM, reforma administrației prin reducerea posturilor şi alte măsuri administrative, fiscale, financiare sau bugetare”, se mai arată în documentul citat.
Autorii sesizării subliniază că Decizia Curții Constituționale 61/2010 precizează că modificarea unui număr semnificativ de acte normative îndepărtează procedura asumării răspunderii Guvernului de la scopul acesteia, nefiind posibilă reglementarea unitară într-un singur domeniu, cât timp actele normative în discuție provin din varii domenii care nu se corelează între ele.
Cea mai controversată măsură fiscală din acest act normativ, ignorată cu desăvârşire de cei de la USR şi Forța Dreptei
Pe lângă aceste motive extrinseci de neconstituționalitate, a fost învederată şi o serie consistentă de motive intrinseci. Unul dintre acestea se referă la faptul că asigurarea răspunderii Guvernului cu privire la un proiect de lege care contravine articolului 4 din Codul fiscal - respectiv intrarea în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial - reprezintă în sine o încălcare a principiului securității juridice.
Ei bine, sunt luate, pe rând, toate capitolele legii şi criticate din punct de vedere constituțional. Mai puțin unul singur, anume acela prin care Guvernul limitează plățile cu bani cash. Nici cei de la USR, nici cei de la Forța Dreptei, nici măcar cei doi parlamentari liberali care au semnat sesizarea nu au considerat necesar să scrie măcar un rând cu privire la acest aspect.
„Jurnalul” a prezentat, în premieră, săptămâna trecută, că Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare pe termen lung, pentru care Guvernul Ciolacu și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului, conține unele prevederi care par să hrănească, din plin, teoriile conspiraționiste. Un capitol deloc explicat în expunerea de motive limitează utilizarea banilor cash. Și nu este vorba doar despre tranzacțiile făcute de magazinele de tip cash and carry, ci și de tranzacțiile dintre persoanele fizice. Astfel, plafonul acestor tranzacții, zilnic, a fost limitat la 10.000 de lei până la finalul anului viitor și la 5.000 de lei începând cu ianuarie 2025. Orice sumă care depășește acest plafon va aduce, pentru cei care folosesc banii cash, amenzi de până la 25 la sută din tranzacție.
Deşi aceste îngrădiri aduc gravă atingere drepturilor constituționale la libertate economică, la libera circulație a mărfurilor şi serviciilor şi la dreptul la un nivel de trai decent, reglementările nu fac obiectul sesizării de neconstituționalitate.
Dăm doar câteva exemple de bunuri şi servicii a căror valoare poate depăşi lejer plafonul zilnic/tranzacție la plata cu bani cash şi care pot pune simplii cetățeni în imposibilitatea de a le plăti altfel decât prin tranzacții bancare. Unul dintre exemple sunt lemnele de foc, necesare încălzirii şi preparării hranei şi a apei calde, pentru o locuință medie din mediul rural. Sau plata întreținerii la bloc, în lunile de iarnă, pentru o familie numeroasă care locuieşte într-un apartament cu mai multe camere. Sau o poliță RCA pentru un autoturism. Ori achiziția unor piese de mobilier pentru locuință, a unui telefon mobil mai „răsărit” ori a unui computer. Nimic din toate acestea nu poate fi cumpărat cu bani cash, dacă valoarea achiziției este mai mare decât plafonul stabilit de Guvern, mai ales dacă aceste cumpărături au loc la magazine de tip cash & carry, unde tranzacțiile cash au fost limitate la 1.000 de lei pe zi.
Există însă şi situații mult mai concrete şi mai tragice care pot fi înrăutățite prin limitarea acestor plafoane de tranzacții cu cash. Chiar şi costurile unei înmormântări, care includ sicriu, vase, gropari şi parastas, pot sări binişor de plafonul pe care l-a stabilit Guvernul Ciolacu pentru românii care au ca singur mijloc de plată banii cash.
