x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete Misterul unei crime, dezlegat după 12 ani

Misterul unei crime, dezlegat după 12 ani

de Adriana Oprea-Popescu    |    04 Ian 2011   •   19:33
Misterul unei crime, dezlegat după 12 ani
Sursa foto: Karina Knapeck/Jurnalul Naţional

Nu există crimă perfectă. Există cazuri dificile, CFL-uri imperfecte, martori cu "amnezii" temporare sau probe la care se ajunge mai greu. Că nu există crimă perfectă o de­­mon­strea­ză şi cazul de faţă: poliţiştii de la Di­recţia de Investigaţii Criminale din IGPR au reuşit, după 12 ani de an­che­tă susţinută, să rezolve misterul unui omor ai cărui autori sunt doi temuţi cri­mi­nali în serie: Ţigănilă Iulian, zis Ţiganu, şi Barbu Ion, zis Chioru.

Ţigănilă are astăzi 47 de ani şi este recidivist. Barbu Ion are 53 de ani şi o condamnare pentru omor la activ. Cei doi se cunosc din copilărie, fiind ambii din comuna Ungheni (Argeş), iar relaţiile dintre ei erau atât de strân­se, încât spuneau unul despre celălalt că sunt "veri". În realitate, amândoi erau fraţi cu dracu’, în biografia lor existând cel puţin şase omoruri.

Ţi­gă­nilă era creierul operaţiunii, el născocea scenariul, îmbrobodea victimele şi le aducea, cel mai adesea îm­bă­tân­du-le, în stare de inconştienţă. Barbu era cel care făcea curat în urma lui Ţi­gă­nilă, ajutându-l să scape de cadavre.

Cei doi îşi alegeau victimele din rândul persoanelor care locuiau singure şi aveau viciul beţiei, posedau apartamente sau alte bunuri de va­loare. Relaţiile victimelor cu rudele erau aproape inexistente, fapt ce ex­pli­că sesizările tardive ale dispariţiilor lor. După ce-i elimina, Ţigănilă se în­grijea de memoria morţilor, trimiţând în numele lor bilete, scrisori sau chiar bani rudelor, pentru a crea iluzia că ei sunt în viaţă.

Prima moarte suspectă din anturajul lui Ţigănilă a fost cea a lui Ţârcu Gheorghe din Piteşti. Pe 27 februa­rie 1996, Ţârcu a fost găsit mort în lo­cuinţa sa, datorită unei "asfixii me­ca­nice cu un bol alimentar". Aparent, cauza morţii e stupidă: bărbatul s-a înecat cu şuncă. Practic însă, dimensiunile bucăţii de şuncă (8x4 cm) şi alcoolemia stabilită la necropsie (aproa­pe de comă) demonstrează că moartea a fost provocată şi violentă.

Doi ani mai târziu, în mai 1998, avea să dispară Oprea Ion. Bărbatul era din Ungheni, consătean cu Ţig­ă­ni­lă şi Barbu, dar locuia în Piteşti, unde avea o garsonieră. O lună mai târziu, dându-se drept Oprea şi fo­lo­sindu-se de buletinul lui în faţa unui notar, Ţigănilă i-a vândut dispărutului garsoniera. Părinţii lui Oprea primeau bilete, chipurile scrise de fiu (s-a demonstrat că Ţigănilă le dicta unui amic pe care-l vrăjise că nu ştie să scrie), în care acesta le spunea că e în Grecia la muncă, e bine, s-a în­su­rat, are şi-un copil... În cazul Oprea, Ţi­­g­ă­nilă a fost condamnat pentru în­şe­lă­ciune şi fals privind identitatea la 4 ani de închisoare. Cadavrul băr­batului încă nu a fost găsit.

Pe 15 august 1998, dispare Albu Cor­nel. Bărbatul era divorţat, avea un "Aro" şi patima alcoolului. În ia­nuarie 1999, Ţigănilă a vândut maşina dispărutului, printr-o chitanţă de mână. Despre Albu Cornel nu s-a mai ştiut nimic până în iulie anul trecut, când cadavrul lui a fost găsit într-o fântână. 

La 8 decembrie 1998, dispare Bu­coveanu Janea, un alt amic din Piteşti de-al lui Ţigănilă. Şi el singur, consu­mator de alcool, proprietar de apartament. La câteva zile de la dispariţie, un frate de-al lui Janea îl găseşte în lo­cuinţa acestuia pe Ţigănilă, cu două genţi încărcate cu bunurile dispărutului. Ţigănilă a spus despre Janea că e plecat şi că l-a trimis să-i aducă nişte lucruri. De 12 ani nu se mai ştie nimic despre el.

Pe 9 martie 1999, Spătaru Elena (31 de ani) din Piteşti i-a spus surorii ei că pleacă la Bucureşti, unde un patron i-a promis că o va angaja. "Patronul" era Ţigănilă, cu care Elena obişnuia, în ultima vreme, să bea şi să întreţină relaţii sexuale. Femeia era gravidă în luna a V-a. Pe 10 septembrie 2002, bucăţi din cadavrul Elenei au fost găsite într-o conductă de irigaţii, pe raza comunei Brebeni (Olt). La câteva zile după dispariţia femeii, Ţigănilă se mutase în apartamentul ei şi se chinuia să-l închirieze, enervat că nu găseşte actele casei (erau ascunse sub un covor, în dormitor). Pentru această crimă, Ţigănilă a fost condamnat la 22 de ani de închisoare.

Ultima victimă din biografia lui Ţigănilă este Burcică Ion, care a fost ucis, în scop de jaf, pe 23 februarie 2000. Şapte luni mai târziu, cadavrul lui a fost găsit într-o fântână părăsită. Ţigănilă a primit 20 de ani de închisoare pentru omor şi tâlhărie.

Care este rolul complicelui lui în şirul crimelor de mai sus? Discret în relaţionarea cu victimele (nu apare în declaraţiile de martori decât în cazul Spătaru, când a încercat să intre cu forţa în apartamentul victimei, în perioada în care aceasta încă locuia acolo), Barbu Ion avea rol de de­ba­ra­sa­tor, ajutând la transportarea şi la ascunderea cadavrelor. Barbu a fost condamnat la 20 de ani de în­chi­soa­re în dosarul Spătaru Elena.

Cei doi au ucis, într-un interval de 2 ani, cinci persoane. Şi doar modul diabolic în care s-au descotorosit de cadavre a îngreunat acuzarea lor. Pe 30 decembrie 2010, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul General, Ţigănilă şi Barbu au fost trimişi în judecată pentru omor calificat şi deosebit de grav, tâlhărie şi profanare de morminte, într-un alt dosar.

În iulie 2009, un deţinut din Pe­nintenciarul Colibaşi afla de la cole­gul lui de celulă, Barbu Ion, că el şi Ţigănilă au ucis mai multe persoane, de la care şi-au însuşit diverse bunuri. Despre una dintre victime, Barbu a povestit că, după uciderea ei, comisă prin prepararea unui amestec de ţuică, antigel şi somnifere, urmată de ingerarea lui de către victimă, i-au aruncat cadavrul într-o fântână părăsită de lângă un arbore secular, aflată în apropierea Haltei CFR Colţu, din comuna Ungheni, judeţul Argeş.
Poliţiştii au cercetat imediat locul indicat, iar subofiţerii de la ISU Argeş au găsit în acea fântână, sub pietre, buloane metalice (de la terasamentul căii ferate), lemne şi haine, un cilindru de circa 1 m lungime, în care se afla un craniu uman.

Obiectul a fost trimis la INML, în vederea exa­mi­nării. Legiştii au descoperit că într-un cearşaf peste care se afla o cuvertură, legate cu un cablu electric şi o bandă din mate­rial textil, se afla scheletul unei persoane, de sex masculin, în vârstă de aproximativ 45-50 de ani, cu talia de aprox.1,73-1,74 m. Datele corespundeau dispărutului Albu Cornel.

S-a reuşit recoltarea de profil genetic dintr-un molar şi s-a stabilit, fără nici un dubiu, că scheletul îi aparţine lui Albu Cornel, dispărut din 15 august 1998.
Divorţat din 1989, Albu se mutase într-o garsonieră pe care a vândut-o apoi în 1996 (intenţiona să înceapă o afacere, închiriase o tarabă într-o piaţă din Piteşti, unde vindea diverse produse). De atunci, dormea în ARO – cu care mai făcea diverse comisioane – sau la concubină. În au­gust 1998, cunoscuţii l-au văzut pentru ultima oară, el afirmând că merge la părinţi, în comuna Bîrla (Argeş). În realitate, Albu plecase din Piteşti ca să locuiască alături de Ţigănilă, vechi prieten de pahar, şi de concubina acestuia, Evangheliţa V., într-o casă din satul Valea Ursului. Aici a fost văzut de martori până în ziua de 22 septembrie 1998, când Ţigănilă, ajutat de Barbu, l-a ucis, dându-i să bea un cocteil făcut din ţuică, antigel şi somnifere.

Mobilul crimei – jaful. Ţigănilă jinduise la maşina tovarăşului de băutură. Asasinii au aruncat apoi cadavrul în fântâna de lângă halta CFR Colţu, unde a fost găsit anul trecut. O vreme, Ţigănilă s-a folosit de maşina mortului, iar în ianuarie 1999, când ARO s-a defectat, l-a vândut pe 6,5 milioane de lei. În tot acest timp, despre Albu spunea că e plecat la Constanţa, unde s-a angajat ca şofer la un patron care asigura alimentarea cu pâine a Penitenciarului Poarta Albă.

În octombrie 1998, la doar câteva zile după ce-i luase viaţa, Ţigănilă a mers la un bun prieten de-al lui Albu şi i-a dat acestuia, ca din partea dispărutului, 100.000 de lei, "ca să faci un grătar şi să bei cu prietenii" şi 50.000 de lei – "pentru băiatul lui Albu".
A fost o încercare a lui Ţigănilă de a crea iluzia că Albu trăieşte, aşa cum procedase şi în alte cazuri, sau a fost, de această dată, şi umbra mustrărilor de conştiinţă?

Citiţi mâine şi alte detalii ale crimelor comise de Ţiganu şi Chioru

×
Subiecte în articol: crima