Jurnalul Naţional a intrat în posesia centralizatorului tuturor sporurilor extrasalariale plătite în TVR în ultimele 20 de luni. Instituţia care a susţinut aberanta politică guvernamentală de tăieri de venituri (inclusivsporuri) în sistemul de stat a achitat angajaţilor săi, în perioada menţionată, 19,631 milioane RON. Adică aproximativ 5 milioane de euro
Aflată-n colaps financiar, cu un consiliu de administraţie desfiinţat de Curtea Constituţională şi reînfiinţat (vag modificat) de Parlament, având o schemă de personal care depăşeşte 3.300 de angajaţi şi abia la începutul restructurării (demers impus de Guvernul României în schimbul eşalonării pe şapteani a datorii către ANAF), televiziunea publică se sufocă sub protestele din curtea proprie. Oamenii contestă, la vedere, procedura aleasă de ultima echipă de conducere, competenţa administratorilor şi politizarea. Nu se aude, însă, nimicdespre pierderea privilegiilor. Care-s mari, multe şi nefireşti pentru o piaţă liberă şi concurenţială.
De-a lungul anilor postrevoluţionari, din oportunism sau de teamă să nu-şi pună salariaţii-n cap, conducerile succesive ale SRTV au acceptat semnarea unor contracte colective de muncă de soriginte socialistă feroce. Astfel, teveriştii au devenit un soi de flori de colţ, protejaţi de lege şi, în nici un caz din raţiuni profesionale, ţinuţi în puf. Pe măsură ce audienţele s-au prăbuşit, instituţia s-a înglodat în datorii (peste 150 de milioane de euro), iar plata către stat a impozitelor şi taxelor a început să fie eludată (demers penal pentru care procurorii anticorupţie nu se autosesizează), protecţia acordată angajaţilor a devenit din ce în ce mai aberantă. Ei au devenit – graţie generoaselor contracte colective de muncă – un soi de superangajaţi.
Un singurexemplu, din ultima astfel de înţelegere scrisă cu sindicatele: "Angajatorul se obligă a corela în permanenţă valoarea salariului de bază minim brut din SRTv, astfel încât întotdeauna acesta să fie cu 40% mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată". Cu alte cuvinte, orice teverist este cu 40% mai presus decât orice alt român. Pentru că mastodontul din strada Pangratti, ultima redută anticapitalistă din România, nu trăieşte în interiorul fenomenului economic. Acelaşi generos angajator, de toat eculorile politice în ultimii 22 de ani, asigură (cel puţin) trei tipuri de sporuri: pentru ore suplimentare, pentru sâmbete şi duminici, pentru zile de sărbători legale lucrate.
Ultimele dintre ele, spre exemplu, plătite şi-n luni ca februarie, când calendarul guvernamental de profil e gol, dar se bea vârtos în localuri de fericire că avem şi Halloween, şi Dragobete. Chiar dacă, în lumina aceluiaşi document, "munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia", s-a mers pe cash. Probabil pe motiv că 3.300 sunt prea puţini şi nu s-a putut respecta prevederea de mai sus. Aşa că s-a mers pe varianta mai favorabilă: "În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului cu un spor de 100% din salariul de bază".
click pentru a mări imaginea