Tragedia din Apuseni. Salvamont, victimă şi nu prea

Accidentul aviatic din Apuseni scoate la iveală faptul că în România cooperarea între instituţii există. Pe hârtie, că practica, aşa cum s-a văzut, ne omoară. Şeful Salvamont Cluj, Gheorghe Frăţilă, spunea presei că s-ar fi putut implica mai mult, dar că unitatea sa nu a fost anunţată în timp util. “Consider că Salvamont Cluj s-ar fi putut implica mai bine, noi ne asumăm o parte din vină, în sensul că n-am reuşit în mulţi ani de când funcţionăm să ne impunem ca un colaborator viabil şi important de luat în seamă în astfel de acţiuni. Noi am fost alarmaţi ultimii. Salvamontul nu apare pe indexul de alarmare 112, dacă se întâmplă un accident pe munte, o rătăcire, noi aflăm ultimii. Sunt nişte carenţe de funcţionare care clar sunt vina noastră, pentru că trebuia să batem cu mai multă forţă în anumite uşi şi să încercăm să le deschidem”, spunea Frăţilă. El pare să uite, sau chiar nu ştie, că STS are un protocol de cooperare cu Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România încă din iunie 2008 (vezi protocolul de colaborare - format PDF).

Protocolul dintre cele două instituţii stabileşte foarte precis atribuţiile STS şi Salvamont. Conform acestui protocol, Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România – ANSMR este autoritatea competentă în asigurarea şi menţinerea la un standard ridicat a activităţii de salvare montană, iar serviciile Salvamont sunt în subordinea Consiliilor Judeţene. Atribuţii STS incluse în protocol sunt: primeşte şi înregistrează automat apelurile de urgenţă comunicate prin telefon, radio, dispozitive automate de anunţare, semnalizare, alarmare ori prin alte mijloace; confirmă şi localizează pe cât posibil apelurile primite; primeşte şi înregistrează datele şi informaţiile privind evoluţia evenimentelor şi a intervenţiilor. Intersantă este formularea “confirmă şi localizează pe cât posibil apelurile primite”. Cu zeci de milioane de euro investite în tehnică, STS încă se ascunde după “pe cât posibil”.

ANSMR, conform aceluiaşi protocol, sunt: asigură, în regim de lucru permanent, preluarea apelurilor de urgenţă recepţionate în Sistemul 112 prin care sunt raportate accidente montane; menţine legătura cu forţele şi mijloacele dislocate la locul solicitării de urgenţă, utilizând resurse proprii de comunicaţie; menţine, prin mijloace de comunicaţii proprii, legătura cu cel aflat în situaţia de urgenţă pentru actualizarea informaţiilor, transmiterea sfaturilor şi a îndrumărilor necesare. Coordonarea întregii activităţi de intervenţie executate de Salvamont în faza imediat următoare producerii evenimentului montan semnalat revine şefului Dispeceratului Naţional Salvamont. Pe site-ul dispeceratului nu se găseşte nici o informaţie despre cine ar fi acest şef. Organizarea activităţii de salvare în munţi de către Salvamont este stabilită prin lege (vezi legea - format PDF). În protocolul STS – SALVAMONT se precizează că apelurile de urgenţă despre evenimente montane recepţionate la 112 sunt direcţionate inclusiv Dispeceratului Naţional Salvamont. A făcut STS acest lucru? Se pare că nu! Acest protocol, aflat pe site-ul 112.ro care aparţine Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă, direcţie din cadrul STS conţine, aşa cum spuneam modul de acţiune atât a celor de la STS, cât şi a celor de la Salvamont. Operatorul 112 răspunde la apel, identifică urgenţa, identifică ce instituţie trebuie să se ocupe de urgenţă şi face transferul către această instituţie.

Unde era dispecerul Salvamont?
Decizia de intervenţie şi trimitere a echipajelor este numai responsabilitatea Dispeceratului Naţional Salvamont. STS nu a făcut acest lucru, din moment ce şeful Salvamont Cluj spune că a fost anunţat ultimul. Şefii STS au tăcut mâlc în privinţa acestui protocol! De ce? Numai generalul Marcel Opriş, şeful STS, poate explica. În egală măsură, explicaţii trebuie să dea şi cei de la Dispeceratul Naţional Salvamont care, aşa cum se arată în protocol, trebuie, după preluarea apelului transferat de la operatorul 112, să apeleze persoana care a sunat la 112 şi să continue un interviu specific cu aceasta, identifică urgenţa, zona montană şi particularităţile de teren, apoi hotărăşte ce formaţiune Salvamont să intervină. Faptul că s-au dus haotic şi salvamontişti din Alba, Cluj şi Bihor arată că protocolul nu a fost deloc respectat, acţiunea de salvare părând fi făcută de ochii lumii. “Am fost deranjat puţin că, deşi ei au fost printre primii care au intervenit acolo, au dat primul ajutor, n-am prea auzit de Salvamont Bihor şi tocmai de aceea am vrut să-i scoatem în faţă, să spună ei ce au făcut acolo şi cum a fost şi să mai curme din folclorul care circulă acum în jurul a ceea ce s-a întâmplat acolo”, declara Cornel Popa, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor. Fără cuvinte!