Un criminal în serie, în libertate

Patru femei au fost ucise în perioada 2000-2004, iar cadavrele lor ascunse în pădurile din judeţul Vaslui. Omorâte prin strangulare – cu un obiect, sau sugrumare – cu mâna, după ce erau luate de o maşină "la ocazie". Poliţiştii şi cei patru pro­curori de caz pe la care s-au plimbat dosarele au păreri diferite: unii cred că e un singur autor, având în vedere modul de operare similar, alţii merg pe ideea că ar fi mai mulţi.

Maria Bîru – 46 de ani, Safta Ciu­bo­taru – 30 de ani, Marcela Tomozei – 29 de ani, Mioara Manea de 29 de ani sunt numele de pe lista criminalului în serie sau a criminalilor care au îngrozit zona Huşi, Vaslui Tecuci între anii 2000 şi 2004. În spatele acestor nume se ascund poveşti, familii, drame şi destine rămase suspendate în ziua morţii acestor femei.

Marcela Tomozei era preoteasă în satul Creţeşti şi lucra ca asistentă medicală la Spitalul din Huşi, unde făcea naveta. Pe 12 octombrie 2000, femeia a urcat într-o maşină de ocazie, la marginea oraşului Tecuci. A doua zi, cadavrul ei a fost găsit lângă fabrica de cărămidă din Bârlad. Marcela fusese strangulată cu propria eşarfă. Lipseau bijuteriile femeii şi eşarfa.

În decembrie 2000, în timp poliţiştii lucrau la acest caz, un pădurar avea să descopere în zona pădurii Mitoc un craniu şi nişte oase umane. La 800 de metri depărtare de ele, poliţiştii au descoperit încă un schelet – alte două femei fuseseră ucise şi ascunse în pădure. S-a stabilit că primele rămăşiţe găsite aparţin Saftei Ciubotaru, o femeie de 30 de ani, dispărută cu două zile înaintea preotesei, pe 10 octombrie. Femeia locuia în Bârlad şi, din spusele fa­miliei, în ziua respectivă plecase spre Vaslui pentru a ridica nişte bani. Ieşise la autostop în faţa Fabricii de Rulmenţi din Bârlad.

Cel care a ucis-o pe Safta i-a luat acesteia poşeta, în care femeia avea actele şi o sumă mică de bani, verigheta din aur şi lănţişorul de argint de la gât.

Cel de-al doilea schelet găsit în pădurea Mitoc aparţinea Mariei Bîru, o femeie de 46 de ani, corpolentă, scundă, ce iese din tiparul celorlalte victime găsite în pădurile din Vaslui. Maria locuia în Răchitoasa, judeţul Bacău. Pe 28 august 2000 a plecat spre Vaslui, pentru a-şi vizita o soră. Drumul ei trecea prin Bârlad, iar ultima oară a fost văzută la autostop, în faţa Fabricii Rulmentul din oraş. Ca şi în cazul Saftei, asasinul şi-a însuşit poşeta şi bijuteriile femei. Medicii legişti nu au putut stabili cum au fost ucise cele două femei.

Până în 2004, poliţiştii din Vaslui aproape că uitaseră de crimele "la ocazie". Toate pistele li se înfunda­se­ră şi bănuiau că criminalul sau crimi­nalii ori au fost arestaţi pentru altceva, ori au plecat din ţară, ori nu mai au carnet de conducere, ori au murit. Pe 21 mai 2004 soţul Mioarei Anuţa Manea a reclamat dispariţia acesteia. Femeia de 29 de ani plecase de-acasă, de lângă Vaslui, la părinţii ei din Şişcani. A luat "ocazia" de la Peco-ul din marginea Vasluiului, unde se făcea de obicei autostopul. "Citise în ziar cu ani în urmă de cazul preotesei din Creţeşti, găsită moartă în pădure după ce a făcut autostopul, dar nu credea că ei i se poate întâmpla ceva rău", îşi aminteşte soţul Mioarei. După o săptămână, cadavrul ei a fost găsit de un văcar în pădurea Tătărani, într-un loc unde vin bărbaţi cu prostituate. Ploile puternice din acele zile au făcut ca la faţa locului să nu poată fi găsite probe concludente. Femeia avea faţa desfigurată de o lovitură, iar bijuteriile erau asupra ei. Lipsea doar geanta.

În anii de anchetă, dosarul celor patru crime din Vaslui a trecut prin mâinile a patru procurori. Primul, procurorul Radu Galan a fost la cercetările la faţa locului în cazul primelor trei crime. Al doilea procuror de caz a fost Todică Cernat, iar la scurt timp dosarul a trecut la procurorul Vasile Şelaru. În 2007, dosarul a fost preluat de procurorul Ovidiu Berinde, la care se află şi în ziua de azi. Todică Cernat a ieşit la pensie în 2009, iar Şelaru a ajuns la Parchetul Botoşani.

Comisarul de poliţie Constatin Bărbieru, cel care s-a ocupat de crimele de la Vaslui până în 2007, când a ieşit la pensie, a crezut de la început că toate patru crime  au fost comise de un singur ucigaş: "Pentru statisticile poliţiei vasluiene ar fi fost mai sănătos să fie un singur autor şi nu patru, pe motiv că ar fi mai puţine cazuri cu autori necunoscuţi (AN). Mai erau şefii noştri că, «Băăă! Iar n-aţi făcut! Iar n-aţi găsit! Iar aţi făcut AN-eu?». La unii e importantă statistica. La mine nu: mă gândeam mereu că în locul femeilor ălora putea fi ne­vastă-mea, putea fi fiică-mea". 

Actualul procuror de caz, Ovidiu Berinde, mărturisea în 2008 Jurnalului Naţional că nu e familiarizat cu toate detaliile dosarului. Acum e de părere că sunt mai mulţi criminali în libertate. "Diferenţele dintre Manea, ucisă în 2004, şi Tomozei din 2000 mă fac să cred că nu e vorba de acelaşi autor. Cred că sunt cazuri separate, fără legătură între ele. Şi celelalte două femei ucise în 2000 le-aş lega mai degrabă de situaţia lui Tomozei şi aş presupune că e acelaşi autor care, probabil, în perioada aia, vara-toamna lui 2000, practica un fel de taximetrie", crede procurorul Berinde. "Dosarul acesta e un regret, un rebut al carierei mele. Nu mai am nici un astfel de dosar la care să nu reuşesc să-i dau de capăt. Îl simt ca pe un handicap, dar nu mai avem nici o informaţie relevantă. Am monito­rizat suspecţi, am avut suspiciuni, unele indicii care nu s-au confirmat. E un suspect în puşcărie pentru un caz similar, dar nu recunoaşte nimic. Momentan nu putem face mare lucru. Asta pentru că nu s-a ridicat ce trebuie de la faţa locului, la timp. Facem analize, în mapele anexe sunt menţionate aceste măsuri". Ultima măsură dispusă de procuror?! "A fost cea în baza ordonanţei procurorului general al României, nu-i mai ştiu numele, prin care dosarele vechi de tipul acesta să fie date poliţiştilor. De caz se ocupă acum o echipă de poliţişti condusă de comisarul Liviu Munteanu", precizează Berinde. Toate dosarele femeilor ucise după ce au fost luate cu autostopul se află la Poliţia Vaslui. "Când apare ceva nou, poliţistul vine la mine. Ofiţerii de investigaţii au iniţiativa, iar, când nu pot merge mai departe pe partea de cercetare penală, mă întreabă pe mine. În permanenţă se culeg informaţii, dar nu vă putem spune toţi paşii", spune procurorul.

Comisarul Munteanu spune că lucrurile încă se mişcă în dosar, "sub directa delegare a procurorului". Că de curând chiar a fost verificat un suspect, unul plecat din ţară. "Avem tot felul de activităţi: îi verificăm pe cei cu mod de operare similar, pe cei care s-ar potrivi profilului. Zilnic colaborăm cu procurorul", susţine comisarul. Cât despre absenţa rezultatelor, poliţistul recunoaşte că, după atâţia ani, numai flerul şi norocul ar mai putea face lumină în cazul autostopistelor ucise. Peste patru ani, trei din aceste crime se vor prescrie.

În numărul următor: În 2002, o fată de 15 ani a fost violată şi ucisă. Procurorul de caz nu face analiza ADN până "nu cad celelate probe".

Citiţi toate articolele din campania Jurnalului Naţional "Criminali în libertate"